miercuri, decembrie 23, 2009

Un gand bun


As vrea ca toti oamenii de pe acest Pamant sa fie fericiti pentru cateva minute. Sa zambeasca si sa fie emotionati pana la lacrimi. Sa li se zbarleasca pielea pe ei si sa nu stie ce i-a facut fericiti. Sa fie momentul lui Dumnezeu. Vreau doar sa privesc aceste reactii, stiu ca e de ajuns sa fiu si eu fericita. Acest moment va veni odata cu Craciunul. Nu poate fi un timing perfect pe toate continentele, dar chiar si partial va fi frumos. Sa fiti fericiti de acest Craciun. Sa iubiti. Mi-e drag de voi.

P.S.: Sa nu mancati mult.

sâmbătă, decembrie 19, 2009

Dar lui Mos Craciun cine ii aduce darul?


-Si daca o sa intarzie mami Mos Craciun? Daca renii au obosit dupa atata drum tocmai din Laponia si n-o sa ajunga la timp?
-N-o sa oboseasca mami renii. Totul e magic de Craciun. Totul se indeplineste, doar daca tu crezi cu adevarat si ai puterea sa-ti vezi dorinta implinita. Sa-ti imaginezi totul. Doar asa se intampla minunea. Mos Craciun o sa vina sigur. Mosul iubeste copiii si nu-i dezamageste niciodata. El e trimisul lui Dumnezeu.
-Si lui Mos Craciun cine ii mai aduce cadouri?
-Mos Craciun o sa primeasca a doua zi de Craciun. Pe Mos nu-l prea intereseaza darurile. El vrea sa fie iubit si sa vada bucurie multa pe fetele copiilor.
-Da lui cine ii face cadouri? Mami nu stii? (Reproduc o discutie din autobuz de ieri seara dintre un copil de vreo 11 ani si mama lui).

Concluzia: Mos Craciun exista. Nu fii copil si nu pune prea multe intrebari. Stabileste-ti dorinta, crede cu adevarat in indeplinirea ei si totul va deveni realitate.

miercuri, decembrie 16, 2009

Doi straini


E tarziu in noapte. Din cand in cand o masina spulbera linistea strazii. Ingerii isi continua joaca in cer si fac risipa de confetii aruncate din cosuletele inghetate. Deschid geamul si prind repede un fulg in forma de steluta care dispare imediat dupa ce strang pumnul. Somnul nu bate la portile ochilor mei, asa ca o sa ies sa ma plimb.
Ma imbrac gros ca sa nu ma deranjeze frigul de afara. Mi-am luat un fular rosu, de lana si mi l-am pus pe cap ca sa ma asortez cu noaptea.
Cu fiecare pas pe care-l fac printre nameti, am senzatia ca am mai trecut peste un hop important. Zapada e gratioasa si atotputernica. Fulgulet peste fulgulet si au cucerit intinderea. Un caine rebegit ridica gales privirea cand trec prin dreptul lui.
N-am tinta sau scop, ma las purtata de vant. Imi clatesc gandurile si las cenusa, care s-a adunat dupa arderea atator visuri, sa se scurga in zapada. Am scapat de povara.
De partea cealalta a bulevardului un barbat trage cu ochiul la lupta mea cu nametii si cu mine insami. Parca ne aflam intr-o oglinda. L-am observat tarziu. Poate ma urmareste. Poate sunt tot eu de fapt. Ma opresc putin sa-mi calmez bataile inimii. Se opreste si el. Zambeste. Ii zambesc si eu, desi nu ar fi trebuit. N-as avea unde sa ma ascund si nici cui sa cer ajutor in caz de nevoie. Nu-mi e teama totusi. Linistea noptii limpezeste gandurile, iar zapada scoate la iveala din noi sufletul de copil. Urmele pasilor mei inca sunt calde si se vad. O cotesc pe o straduta laturalnica si pentru moment il pierd din vedere pe strain. Imi intorc privirea si constat ca e in spatele meu. Ne privim minute in sir si nu scoatem niciun sunet. Ochii ni se odihnesc in privirea celuilalt. O regasire muta, cu vibratii adanci. Nu exista reactii, actiune sau vreun sentiment. Zapada a inoculat senzatiile. Cand frigul ne-a fragezit suficient carnea, plecam impreuna in aceeasi directie.

vineri, decembrie 11, 2009

Ape, oglinzi, lacrimi

Stau in cada. Scriu aceste randuri din cada. O sa le transcriu mai tarziu. Ma deranjeaza lumina. As vrea s-o sting si gandurile sa mi se astearna singure pe aceasta pagina. Ma atinge apa calda. Se prinde de mine si la fel de usor ma lasa in pace. Inchid ochii. Te vad in departari usor conturat. Nu pot sa-ti fac un tablou in ochi. N-am talent.
Apa se clatina. Te-am alergat prin ganduri si apoi te-am cuprins in brate ca sa ma odihnesc. Am coborat in adancurile tale si m-am ratacit. Euforie. Extaz. Imi vine sa tip de bucurie. Senzatii. Incertitudine. Dorinta. Uitare. Apoi drag obsedant. Uita-ma. E un sentiment alb fara nicio linie.
Tu? Tac. Am ametit. Acum esti in dormitorul sufletului meu. E timpul sa inchidem ochii si sa purcedem spre taramuri necunoscute. Ai adormit deja? Eu inca sunt aici.

miercuri, decembrie 09, 2009

Memory Barbara Streisand



Mi-am ales o steluta si mi-am pus o dorinta.

marți, decembrie 08, 2009

Tariceanu si dorul de Basescu

Indoielile pe care le-a avut Tariceanu inca de la inceput cu privire la alianta PNL-ului cu PSD-ul, se transforma in certitudini. Tariceanu nu impartaseste deloc entuziasmul si vehementa lui Antonescu, ba dimpotriva ar vrea sa cada la intelegeri cu Basescu. Inversunarea lui Antonescu nu va aduce nimic bun romanilor. Alegerile le-au pierdut, acum e timpul sa se umileasca putin si sa mearga mai departe, daca le pasa de aceasta tara. Se pare ca Basescu l-ar fi sunat pe Tariceanu dupa aflarea rezultatelor oficiale si i-ar fi propus sa refaca alianta, fapt care pe Tariceanu l-ar fi incantat, insa presedintele PNL-ului ar fi declarat ca nu doreste sa predea partidul lui Basescu si nu ar accepta asa ceva nici in ruptul capului. Fostul premier are un miros bun de aceasta data, mai ales ca stie mai bine decat oricine ce-i poate pielea lui Basescu, insa cu oameni ca Orban, Norica Nicolai sau Melescanu nu poate ajunge la niciun rezultat. Tariceanu a intuit inca de la inceput care va fi soarta aliantei, si sa nu uitam ca s-a aratat sceptic cu privire la o eventuala colaborare cu Basescu, nu a exclus-o niciodata, imediat dupa rezultatele turului intai. Acum se da de partea invingatorului, ca asa e mai bine. Una din multele declaratii pe care le-a facut Tariceanu anul trecut, cand era in meciuri directe cu fostul si actualul presedinte:


luni, decembrie 07, 2009

"Un fleac, i-am ciuruit", zise Basel

Sublima afirmatia lui Basescu: "Un fleac, i-am ciuruit", facuta dimineata, inainte de a pleca de la sediul PD-L. Basescu are o victorie frumoasa, indiferent daca e corecta sau nu. Scapa printre picioarele hienelor si ale vanatorilor. PSD-ul are o istorie care nu-i poate lasa sa intre intr-un nou capitol. Coalitia a fost o amarata zvacnire de scurta durata, desi Geoana a luat ceva voturi pe spinarea ranjitului de Antonescu. Basescu nu s-a bucurat, a tacut, s-a intristat, s-o fi imbatat si a asteptat rezultatele oficiale date de B.E.C. Cracanatii radeau, plangeau, racneau in interior, unii membri din spate au ramas mascati cu un rictus scarbos pe fata si emotiile se tot preschimbau. Important e ca s-au preschimbat de tot la aflarea rezultatelor date de BEC si ca au fost ciuruiti, evident metaforic de nimeni altul, decat de domnul Traian Basescu. O sa-i fie greu ciuruitorului fara coalitie si fara sustinere in parlament sa duca planul politic la o oarecare stabilitate. Si surprinzator, la Loto nu s-a castigat de alegeri.


Nu va e mila de bietul Geoana care a crezut Exit Pollul Insomar?

vineri, decembrie 04, 2009

Geoana injura oamenii



Suparat ca printre cetatenii orasului Botosani nu prea intalneste sustinatori, ci doar oameni care ii cer explicatii si-l judeca, Geoana isi da arama pe fata si-i injura deschis ca sa nu existe dubii. Sa fie oare asta un trucaj?

joi, decembrie 03, 2009

Pustiu

E un zgomot inocent in camera. Il percep si totusi nu ma atinge. In schimb in mine curge liniste ca la robinet. O liniste care nu tace. Mi-e lehamite de tot, m-am saturat sa sufar, sa-mi simt sufletul inghetat, colturos si urat mirositor. Ma duelez cu doua stari pe care nu le voi invinge niciodata: plictiseala si singuratatea. O singuratate pe care o poti atinge cu degetele in plin miez. O singuratate pe care o zgarii cu unghiile pana se iveste sangele in oglinda proprilor ochi si tot nu ma lasa sa respir fericita. O singuratate care ma face sa ma simt umilita de propria-mi neputinta; stari ce se intrepatrund peste tot si in tot.
Realitatea nimiceste orice speranta, iar fantezia iti minte sincer orice simt. Asa-zisa realitate e imaginatia Creatorului. Traim o viata in care nu ne putem semna decat pe o hartie. Vreau sa ma semnez in vid. Sa scriu singuratate cu majuscule si sa-mi pun initialele intr-o molecula de aer.

miercuri, decembrie 02, 2009

Basescu- despre filmulet

Mi se pare total inutil cat se comenteaza filmuletul in care Basescu pare sa loveasca acel copil. Daca asa se face campanie anti Basescu inseamna ca adversarul e inofensiv si lipsit de arme.

marți, decembrie 01, 2009

Nitel Bregovici



Coloana sonora a filmului Underground al lui Kusturica. Bregovici te cam iubesc!

Sonia Rykiel Spring 2010












Una dintre cele mai bune colectii Spring 2010. Sonia Rykiel pastreaza aerul retro si in aceasta colectie. Tinerete, optimism, eleganta, non-salanta, atitudine, tinute bine-accesorizate, pantaloni cu talie inalta, dungi si multa culoare in zambet!

marți, noiembrie 24, 2009

Basescu-victima


Comandantul navei Romania a ajuns o biata victima. E posibil ca multora sa li se faca mila de presedintele ingenuncheat care plange dupa un nou mandat. Si sa-l voteze. Lupta pe care o are de dus acum Basescu impotriva umbrei lui Iliescu pare din start pierduta. Practic niciun partid nu il sustine. PNL-ul in frunte cu Antonescu bate maine palma oficial cu PSD-ul, UDMR-ul se agata de "fusta" lui Geoana, PNG-ul se tine dupa turma, iar Vadim tine cu cei care latra in grup pe acelasi ton inalt. Basescu e incoltit. M-as bucura sa iasa invingator tocmai pentru ca i se dau din ce in ce mai putine sanse. E interesant ca ieri Tariceanu, cand Antonescu ii arunca deja mingea la fileu lui Geoana pentru o eventuala alianta, se arata total indiferent cu cine vor bate palma. "Asteptam propuneri", afirma dansul. Putea fi si PDL-ul lui Basescu pana la urma, desi s-au scuipat intre ochi in repetate randuri. Si totusi sa nu fim naivi.
Klaus Johannis din pacate e o biata unealta de care toti se folosesc, cel putin nominal. E foarte posibil sa nu ajunga la Bucuresti si sa ramana un pretext electoral. Promisiuni se fac la tot pasul in aceasta perioada si nu trebuie sa luam de bun tot ce se spune. Oricum saracutul a prevazut ca numele ii va fi rostit arzator si a preferat sa-si gaseasca ceva de facut prin departari.
Politica e un joc, in care zarurile pot fi aruncate doar o singura data. Sa nu-i spunem curva, pentru ca mai sunt si femei pe aceasta scena. Mutarile o data facute sunt ireversibile si au repercusiuni in viitor. Asta se poate vedea zilele acestea. Mutarile pe care le-a facut Basescu Traian la un moment dat l-au adus in situatia asta fara aer, din care pare fara scapare. De dragul jocului privesc cu incantare, desi nu cred ca ma voi duce la vot.

luni, noiembrie 23, 2009

Finalistii si invinsul


Era de asteptat ca finala sa se dea intre Geoana si Basescu. E surprinzator insa ca Antonescu a fost votat de 2 milioane de romani, un numar destul de mare, format in mare parte din tineri. Antonescu, desi vrea sa para un personaj politic transparent, e dispus sa-i lase pe altii (PSD) sa se reflecte in imaginea sa. Crin a declarat in urma cu putin timp ca nu-l va sustine pe Traian Basescu in turul II, pentru ca faptele sale nu sunt in acord cu inclinatia de dreapta a partidului pe care il conduce. Pnl-istul a declarat ca il sustine pe Geoana in turul II si a mentionat ca ar dori ca cei care l-au votat acum, sa se indrepte spre aceeasi optiune cu a sa in turul urmator. [Ar fi fost de preferat sa se declare neutru si sa nu incerce sa manipuleze opinia celor care l-au ales, nu de alta da sa-si pastreze imaginea pe care si-a facut-o]. Geoana a pus insa punctul pe I, mentionand ca e posibila o alianta intre PNL Si PSD, ambele partide sustinandu-l pe Klaus Johannis in functia de premier, printre altele. E clar ca toata ardoarea asta cu care lupta Antonescu impotriva lui Basescu are in spate o voce puternica cu numele de Tariceanu.
Raman aceste doua "rele" in lupta, care vor face orice le sta in putinta sa convinga si sa-i determine pe oameni sa-i voteze. Vor urma promisiuni multe si care mai de care se va arata cu solutii mai propice acestei tari. Nu ma indoiesc de posibilitatea ca Basescu sa nu plece de la Cotroceni nici in urmatorii 5 ani. In orice caz ar fi mai potrivit Basel, decat sa se instaleze la putere "umbra" lui Iliescu.
Proasta organizare a alegerilor nu releva decat un lucru, si anume ca fraudarea a avut nevoie de acoperire. Acest tip de evenimente sunt un must have al alegerilor. Autocarele au avut benzina sa-i aduca la vot pe sateni pentru cine stie a cata oara, dar asta e Romanica. Si Bush se pare ca a fraudat alegerile.

sâmbătă, noiembrie 21, 2009

Chirila ii da replica lui Crin


In cadrul dezbaterii de ieri dintre Basescu, Geoana si Antonescu, ineditul moderator, Robert Turcescu ii roaga pe acestia sa dea un exemplu de moralitate. Asadar, exemplul de moralitate pentru Geoana este Patriarhul, pentru Basescu-sotia sa, iar pentru Antonescu- Tudor Chirila.
Raspunsul lui Antonescu e ironic sau e eliberat pe gura fara sa gandeasca.
Chirila s-a sesizat la declaratia facuta de candidat si face greseala de a-l lua in serios pe dl Crin pe blogul sau: "Nu sunt incantat ca numele meu a fost pomenit intr-o dezbatere electorala la momentul in care Romania pare sa nu mai aiba iesire si in care nu se mai intrevede nici macar SPERANTA. Am incercat mereu sa raman in afara asocierilor politice atat cu grupurile Vama Veche si Vama, cat si in nume propriu, iar in seara asta, unul dintre candidati mi-a folosit numele incercand sa-si defineasca o reprezentare. As fi preferat sa nu se intample acest lucru pentru ca nu doresc sa devin un instrument electoral. Or, afirmatia domnului Antonescu exact asta propune ." La o propunere naiva se cere un raspuns pe masura. Nu era cazul de niciun raspuns, mai ales ca nici nu se pune problema de vreun partizanat politic la Chirila. Nu contesta nimeni ca Tudor e un artist desavarsit, un actor talentat. De asemenea e de admirat ca se implica in diverse campanii. Dar...

Isabella Rossellini- If I were a snail

Isabella Rossellini face green porno



Pare absurd ca cineva s-a gandit sa joace rolul unui vierme.

joi, noiembrie 19, 2009

Shakira- ultimul clip



Se pare ca au reusit sa-i spele creierii si Shakirei.

miercuri, noiembrie 18, 2009

Enrique Iglesias videoclip sexi



Ultimul videoclip al lui Enrique Iglesias "Sad Eyes" a fost respins de posturile tv spre difuzare datorita continutului sexual explicit. Enrique o are ca partenera in clip pe Cassidey, o cunoscuta vedeta XXX, de care se pare ca e foarte indragostit.
Versiunea originala a melodiei a fost cantata de Bruce Springsteen care s-a confruntat cu aceleasi probleme de cenzura datorita textului la vremea respectiva. Ce bine suna piesa cantata de Bruce..

Blue velvet



Catifeaua albastra (Blue velvet) este un thriller din anul 1986, scris si regizat de David Lynch. Filmul debuteaza cu o scena in care protagonistul descopera in iarba o ureche de om taiata, pe care o duce la politie. Apoi, el face pe cont propriu investigatii si dezvaluie o lume ascunsa in orasul sau linistit, provincial. Actorii principali sunt Kyle MacLachlan, Isabella Rossellini, Dennis Hopper şi Laura Dern. Iubire, patologic, sex, violenta, placere si obsesie. Trairi intense si personaje bine conturate. Un film incredibil.

marți, noiembrie 17, 2009

Padam Padam



Cet air qui m'obsède jour et nuit
Cet air n'est pas né d'aujourd'hui
Il vient d'aussi loin que je viens
Traîné par cent mille musiciens
Un jour cet air me rendra folle
Cent fois j'ai voulu dire pourquoi
Mais il m'a coupé la parole
Il parle toujours avant moi
Et sa voix couvre ma voix

Padam...padam...padam...
Il arrive en courant derrière moi
Padam...padam...padam...
Il me fait le coup du souviens-toi
Padam...padam...padam...
C'est un air qui me montre du doigt
Et je traîne après moi comme un drôle d'erreur
Cet air qui sait tout par cœur

Il dit: "Rappelle-toi tes amours
Rappelle-toi puisque c'est ton tour
'y a pas d'raison pour qu'tu n'pleures pas
Avec tes souvenirs sur les bras...
" Et moi je revois ceux qui restent
Mes vingt ans font battre tambour
Je vois s'entrebattre des gestes
Toute la comédie des amours
Sur cet air qui va toujours

Padam...padam...padam...
Des "je t'aime" de quatorze-juillet
Padam...padam...padam...
Des "toujours" qu'on achète au rabais
Padam...padam...padam...
Des "veux-tu" en voilà par paquets
Et tout ça pour tomber juste au coin d'la rue
Sur l'air qui m'a reconnue
...
Écoutez le chahut qu'il me fait
...
Comme si tout mon passé défilait
...
Faut garder du chagrin pour après
J'en ai tout un solfège sur cet air qui bat...
Qui bat comme un cœur de bois...

duminică, noiembrie 15, 2009

Alte tendinte Spring 2010




1. Alexander McQueen- femeia reptila, femeia-hibrid.

2. D&G- Vestul American, piele, tinute foarte bine accesorizate cu bandane, genti usoare, cizme de cowboy.

3. Burberry- English Man.

4. Ann Demeulemeester- sex, dominatie, femeia-pasare.


Tendinte Spring 2010 Lanvin




Stralucire, fast, glam, putere, toate pentru o femeie moderna.

Tendinte Spring 2010-Bottega Veneta






Un look proaspat, lejer, feminin, individualist, unde accesoriile fac diferenta, asta propune Tomas Maier pentru Bottega Veneta.

Tendinte Spring 2010-Balenciaga


Balenciaga. Piele. Un look urban. (Ghesquière for Balenciaga)

sâmbătă, noiembrie 14, 2009

Mantea cu sanisorul pe afara



Editia din aceasta toamna de la Dansez pentru tine a adunat multe specimene care n-au nicio treaba cu dansul, dar care se simt foarte lovite in orgoliu cand li se spune adevarul. Un moment penibil in care de aceasta data protagonista a fost Andreea Mantea. Echipa Andreei a reusit sa se salveze deja de doua ori de la duel, iar a treia oara a scapat pentru ca a stiut ce sa arate. Grav nu e ca etalarea s-a produs, ci faptul ca Mantea nici nu si-a dat seama ca e cu nurul pe afara. In fata juriului, Mantea descopera adevarul, se intimideaza, devine pudica si rusinata. Vai, vai. In playboy cand a pozat oare cum a fost? Juriul cumpara acest moment de maxima audienta cu note bune...

vineri, noiembrie 13, 2009

Dani plange la cuvintele Mihaelei

Dansul la bara a stricat nunta




Entuziasmul prea mare uneori poate duce la evenimente neplacute. Mireasa presimte dezastrul, dar nu poate face nimic. Si ea va avea de suferit...

joi, noiembrie 12, 2009

Inna "Hot" super inteligenta



Inna. Muzica ei. Cantece lipsite de profunzime si mesaj. E rusinos ca astfel de romani ne reprezinta peste hotare. Daca esti prost e bine sa stai acasa si sa nu te arati la fata. Inna se pare ca momentan cucereste topurile din America...

marți, noiembrie 10, 2009

Gheorghe Dinica ne-a parasit

E foarte trist cand mari actori precum Gheorghe Dinica se sting. Generatia de aur dispare incet, incet. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Replica doamnei Udrea



Dansa este doamna Udrea, care stie ca dupa ce va pica Basescu la alegeri se va intoarce in bratele lui Cocos cu norma intreaga. Ce dragut...

luni, noiembrie 09, 2009

Castelul (3)


Dumnezeu a plecat. Oglinda nu mai reflecta nimic in mine. Se aude un murmur continuu. Simt nevoia unei intalniri cu o alta fiinta. E pustiu. Trebuie sa-mi continui drumul spre castel pana nu se insereaza. Am lasat totul in urma pentru acest castel. Nu am voie sa regret nimic.
Ma opresc putin intr-o livada sa miros niste flori rosii. Seamana cu macii, dar miros placut. Petalele au musafiri. Gargarite de toate culorile care se zbantuie ca zapacitele. Iau una in palma si o privesc cum se zbate pentru viata. Se simte captiva. S-a speriat. Ii vorbesc si incerc s-o linistesc. Nu ma asculta din simplul motiv ca nu avem acelasi limbaj. Fuge de mine. Se elibereaza. Se intoarce la familia ei. N-as fi fost in stare sa-i fac vreun rau. Ce gargarita naiva.
In departare, pe campuri se vad oameni care isi lucreaza pamantul. Femei, copii, barbati culeg roadele verii. O alegere simpla, corecta. Totul pentru hrana.
Grabesc pasul si incep sa alerg ca o disperata pentru ca am impresia ca am ramas in urma. Mereu cu un pas in urma. O secunda care a trecut si am ignorat-o. Pamantul e sigur sub picioarele mele. Poate sub el e infernul. Sub pojghita. O alta viata drept rasplata. Noaptea Valpurgiei. Mefisto. Pun capul pe pamant sa vad daca se aude ceva. E liniste. Nu am acces nici aici.
Castelul e aproape. Mai am o singura colina de traversat. M-am impiedicat de un ciot in graba mea. Sa fie asta un semn sa ma intorc? Am un scop. Aflarea adevarului in aceasta viata.
Se vede imensul gard de la castel. Un aer de sec al XIX-lea. Imi vin in cap randuri din romanele lui Dumas. Imaginatia imi ofera variante pentru ce pare a fi in fata mea. Castelul e in total dezacord cu ideea de initiere spirituala. Poate nimeni nu stie adevarul. Ma asez la umbra unui tei batran si noduros sa ma luminez un pic. Mai am timp. In fond si maine e o zi...Mi-e frica acum..

Udrea se simpatizeaza -"umor trist"



Disperarea din campania electorala a lui Basescu, care din pacate se ingroapa singur cu proprile discursuri si decizii, e superb conturata de doamna Elena Udrea la emisiunea lui Turcescu de la Realitatea Fm. Ascult secventa asta de cateva zile si parca nu-mi vine sa cred la ce se pot preta unii pentru putere. Se umilesc daca e cazul, trag de ei si de vorbe cu sarg ca doar sunt in presesiune si mai e un pic pana la "examenul final", si cel mai important: uita sa fie oameni. Basescu ma scarbeste crunt, iar atitudinea lui recenta spune un singur lucru: avem in fata un tiran, care isi da arama pe fata fara sa vrea.

joi, noiembrie 05, 2009

Un pic de optimism pe vreme rea


E frig. Ploua. Sunt zgribulita. Ma ghemuiesc. Pe multi ne trec fiori de frig. Poate in acelasi timp. Hibernam. Cugetam mai mult. Acusica vine sfarsitul anului cand iarasi tragem linie si ne facem calculele.
Avem o singura sansa in viata ca sa nu ne declaram invinsi de cum am deschis ochii. Sa actionam si sa nu mai cautam sensuri. Nu exista niciun sens. Trebuie sa dansezi pe ritmul vietii. Sa simti actiunea si sa nu ai timp de gandire. Marionete ale sortii. Papusari. Trebuie sa scoatem la iveala tot materialul bun din noi. Sa ne bucuram de orice senzatie, perceptie, emotie sau sentiment. Totul sa fie pur, intens.
E ceea ce mi-am propus si eu pentru mine cu mult sarg. Sa ma las purtata de val. Sa las dracului analiza deoparte. Mai putine intrebari cu cat mai multe raspunsuri concrete. Stiu ca totul e absurd. Ne nastem ca sa murim. In filosofia vietii raspunsurile pe care le cauti, duc la un sentiment complet de neputinta. Inutilitate totala. Magie spulberata. Misterul e sters.
Fericiti cei ce nu analizeaza nimic, traiesc doar pentru ei, si actioneaza siguri de sine.
Munca si iar munca. Macar cu tine insuti sa te lupti. Sa tragi de tine. Cu un singur scop. Depasirea sinelui. Duetul ambitiei si al perseverentei. Efect: reusita.

November rain

Miros de portocale


E seara. Plictiseala mare. Carti intredeschise aruncate peste tot. Miros de caldura. Fum de tigara care se ridica in valuri in inaltul camerei. Pulverizez in aer putin parfum de portocala. Alerg prin miros si inchid ochii. A pornit singura muzica. M-am si speriat. Asta nu era in program. Prind vaporii de parfum care cad cu mare viteza, invinsi de gravitatie. Ma scald in aer imbatator. In camera mea s-a schimbat anotimpul. Mirosul cald a ametit personajele din cartile intredeschise. Pentru o clipa s-au oprit din firul actiunii si au privit in sus. Cursul actiunii insa nu poate fi schimbat. Fiecare isi vede de drum. Unii pe o pagina ingalbenita, in alta perioada de timp, iar altii intr-o camera cu miros de portocale. Ploaia tropaie in geam. Un mars mai putin delicat. Fericirea din camera se zgaltaie pentru cateva secunde. Ma duc sa alerg prin ploaie si sa multumesc CUIVA ca traiesc. Multumesc.

marți, noiembrie 03, 2009

Haos in lume


Peste tot in lume e haos. In Grecia i-a lovit un cutremur de aproape 6 grade pe scara Richter, America e sub asediul gripei porcine, Africa moare de foame inca, iar europenii iau si ei ce boli mai pot si le impart cu familia.
Trebuie sa recunosc sincer ca nu am crezut in "gripa porcina", asa cum nu am crezut nici in lansarea oficiala a "aviarei". Credeam ca e vreo campanie frumos organizata, special creata pentru vinderea a cat mai multe medicamente sau a unuia in mod special. Se mai poarta si treaba asta uneori pe la Ministerul Sanatatii. Dar, din pacate din ce se vede pana acum, gripa porcina pare a fi boala secolului XXI.
Porcina pare a fi tinuta sub control. Desi numarul cazurilor creste cu 100 pe zi, macar stim ca nu e fatala. Exista vaccin pentru radacina aceasta a virusului. In conditiile actuale ale saraciei, ma indoiesc sincer ca vor scoate pe piata un numar suficient de doze pentru vaccinari. Ce ne facem insa daca apare o alta radacina a virusului pe care sa n-o putem controla si vindeca? Vreo mutatie genetica care ne depaseste stiintific?
In rest, ii doresc lui Badea insanatosire grabnica, sa faca in continuare ca Badea si nu ca porcul, si de asemenea sa nu ajute la instaurarea panicii generale.

duminică, noiembrie 01, 2009

Fuga de realitate


Euforie. Realitatea a fugit. Ritmuri cu care tin greu pasul. Te caut cu privirea si observ ca ma urmaresti subtil. Ti-a fost dor de mine desi ti-e greu sa recunosti si stiu ca nu voi avea niciodata aceasta certitudine pe buzele tale. Ma imbat de vis. Inchid ochii si totul se transforma in unda. Diverse senzatii imi inunda corpul. Cad prada unei alte lumi. Sunt o prada. Sunt fericita. Nu exista alta fericire. Simt buze reci pe fata mea. Sunt niste buze goale, lipsite de vis. Si buzele pot minti. Totul se prelinge si se scurge gratios. Nisip in clepsidra. Viata e frumoasa.
Energia ma cuprinde. Dansez ca o naluca. Ne atingem si ma trec fiori. Poate si de frig. Nu scap de obsesia iubirii. Ma ataca si in aceste momente. Iluzia unei iubiri ar amplifica starile astea de fericire. Uit. Minutele trec in continuare. Se aude Wake me up before you go go. Pai chiar asa sa faci.
Rad, savurez orice clipa. Pentru cateva secunde iar ma ia realitatea. O gonesc. M-am cufundat in muzica. O simt. Multe versuri aplicabile oricui.
Trece o vrajitoare pe langa noi. Am uitat unde sunt. Multe fete cunoscute, oameni pe care nu-i cunosc, masti. Avem un lucru comun toti: fugim de realitate. E un strigat mut, insa perceptibil.
Realitatea a venit. M-a imbracat cu a ei manta din cap pana in picioare. Nu mai am nimic de spus...

joi, octombrie 29, 2009

What's love got to do with it?

Epoca mecanicista


Imaginea lumii e una singura: multimea alearga disperata, frenetic, dupa faima, recunoastere, strazi cu numele lor date pentru vreo sclipire intamplatoare. Geniile adevarate nu au alergat niciodata dupa faima. Si-au purtat povara in carca o viata intreaga, au luptat neincetat cu proprile nelinisti si au incercat sa-si explice fenomenele de care erau inconjurati. Au creat o lume teoretica, la care ulterior, au fost alaturate date experimentale (in domeniile ce pot fi si experimentale).
Geniile au creat. Au descoperit si au fundamentat principiile lumii. Au luptat pentru idealurile omenirii. Au expus misterele, frumosul si uratul in culoare sau cuvinte magice, pline de profunzime si de valoare. Au adus esenta intr-o lume in care totul era gol, iar existenta curgea firesc, fara intrebari. Intrebarile au aparut din plictiseala. Geniile sufera de boala plictiselii. Noaptea, cand linistea oboseste orice ureche sensibila, iar somnul nu-ti e prieten, o minte frumoasa isi formuleaza intrebari la care cauta adevaruri unice. In ciuda faptului ca termenul de "adevar unic" ar putea fi combatut de obicei, lumea e intemeiata pe niste principii de viata, adevarul lor avand caracter legic. Axul e fix, rotile se misca.
Fiecare generatie a continuat ce nu a reusit sa termine precedenta. Intrebarea pe care si-o pun multi a devenit obositoare. Va exista un final? Transformarea nu va inceta niciodata, astfel incat viata sa moara. Asta e raspunsul. Putem visa doar la un nou inceput pentru candva.
Apoi geniile s-au rarit. Au fost inventate masinile si nu a mai fost nevoie de minte omeneasca asa mult. Masinile isi fac treaba si singure. Mi-e teama sa nu fim anihilati de proprile noastre inventii. Geniile au tacut.
Arta si creatia sunt in cumpana. Realitatea actuala nu mai inspira pe nimeni. Superficialitatea si mecanicismul au starpit si mancat potentialul creator din fasa. Imaginea lumii imi tot revine in ochi: multimea alearga disperata, frenetic, dupa recunoastere, strazi cu numele lor..

miercuri, octombrie 28, 2009

Dragostea ca timp liber


Cred cu ardoare in ideea ca dragostea e facuta pentru a-ti ocupa timpul liber. E singura modalitate sa nu ai pauze foarte mari cu tine insuti. Sa fii doar cu tine mereu poate fi foarte obositor si plictisitor. Si asa mai bine alegi sa te implici in ceva care impune petrecerea timpului liber in doi.
Eventual te indragostesti si astfel exista posibilitatea ca si in trezire, si in culcare, si in timpul zilei
(in cazul in care muncesti sau ai alte activitati productive) sa ai un gand tinta. Arcul gandurilor e intins la maxim si arunca sageti catre persoana care a adus haosul.
Iubirea anihileaza nevoile fiziologice, iar endorfinele te ametesc de atata placere. Uiti de tine, devii un robotel cu un singur scop, care repeta un singur nume.
Si astfel, timpul liber isi gaseste o utilitate placuta. Trece mai usor, zboara ca o pasare cu aripile nesigure, nu ca un vultur atins de scop in orice moment.
Si astfel devine o obisnuinta. Am gasit un mod frumos de a uita de noi pentru a avea de cine ne aminti. Distilam sentimente spre ceva inalt. Uneori asteptam sa se decanteze si sa vedem ce ramane pentru mai departe. Un joc al iluziei. Ce simplu, frumos si necontrolabil devine totul. Vesnicia nu exista, iar absolutul inca nu a fost descoperit.
Cand deja timpul petrecut in doi intrece masura, apare casatoria ca totul sa fie mai usor de inteles. Si uite asa s-au rezolvat problemele cu tine insuti. Mai bine ramai cu tine si te urci in corcodus ca sa vezi mai de la inaltime...

luni, octombrie 26, 2009

Putin Queen

Trailer Amintiri din Epoca de Aur 2

Amintiri din epoca de aur 2


Aseara 17:30. Cinema Studio. A doua zi cand ruleaza Amintiri din Epoca de Aur 2- Dragoste in timpul liber, Cristian Mungiu. Sala e plina, multi invidizi galagiosi si nerabdatori sa se stinga mai repede lumina. Nu gasim locuri decat pe niste scaune aruncate special pentru intarziati, in spatele salii. Devine o aventura sa gasesti un loc pentru fiecare lucru pe care il scoti de pe tine. Rumoarea se stinge incet-incet. La Studio imi place ca daca iti suna telefonul vor exista persoane care sa iti zica "tanti esti la film acum, lasa vorba", pe cand la Mall, fenomenul implica obisnuinta si nepasare din partea celorlalti.
Sunt prezentati sponsorii filmului. Filmul e alcatuit, ca si cel precedent, din scurtmetraje, in acest caz, trei la numar, care ecranizeaza cele mai cunoscute legende urbane din Romania anilor '80, invaluite in umorul care i-a ajutat pe romani sa supravietuiasca perioadei.
Legenda vanzatorilor de aer. In Romania de "altadata", notiunea de sistem privat nu exista. Toti erau angajati la stat, banii nu erau prea multi. Cine vroia o masina, o amarata de Dacie sau un lastun, trebuia sa economiseasca ani buni ca sa si-o procure. Copiii trebuiau dati la scoala, intretinuti de parinti pana ajungeau pe proprile salarii. Si totusi unii aveau idei de facut bani...
La usa Crinei, inca eleva, suna Bughi, un baiat frumusel, care ii cere un borcan cu apa. Bughi se prezinta inspector de la Ministerul Chimiei. Face "studii". Realitatea e ca strange sticle si borcane pentru a scoate un ban de buzunar. Dupa putin timp, Crina il intalneste in cercul lor comun de prieten si-i afla "invartelile". Dorind sa stranga bani pentru a merge intr-o asa-zisa tabara cu prietenii, intrucat parintii nu-si permiteau aceasta iesire, Crina il va insoti pe Bughi in aventura sticlelor, pana cand vor fi prinsi...
Legenda soferului de gaini. De ani buni, Grigore e sofer la Avicola si transporta gaini de la Baia Mare la port, in Constanta. Grigore are o casnicie esuata, in care obisnuinta isi spune cuvantul. Tema acestui scurtmetraj e pe larg evidentiata in cunoscutul Boogie, al lui Radu Muntean.
Se apropie Pastele, iar goana dupa cumparaturi e in floare. Se practica schimbul de produse, in conditiile inaccesibilitatii de atunci si a ratiei uzuale oferite salariatilor de sarbatori. Indragostit de hangita, unde se opreste de obicei sa manance la pranz in timpul traseului, Grigore are parte de niste peripetii la care nu se astepta. In timpul opririi sale la han, i se fura roata de la camion si este nevoit sa-si amane plecarea pentru a doua zi. Dimineata, cand desigileaza camionul pentru a hrani gainile, e tentat sa stranga oualele si sa le lase hangitei pentru a le vinde sau pentru a capata alte produse in schimb. Hangita il convinge sa-i dea oualele, iar Grigore da de incurcaturi mari...Si uite ce face dragostea din om.
Legenda curcanului zburator. O fata de la tara are ca prieten un curcan, pe care se straduieste sa-l invete diferenta dintre cerc si patrat. Familia se afla in impas, mama fetei e grav bolnava intr-un spital din Bucuresti. Tatal isi trimite fata la Bucuresti cu pachete pentru doctor, ca sa-l convinga s-o opereze pe femeie, banii necesari si din pacate, va trebui sa sacrifice si curcanul mult iubit de fata. Sfatuita de fratele mai mare, deja aflat la Bucuresti, in armata, cum sa procedeze cu spaga pentru doctor, portar si asistente, ca sa aiba un mai mare acces, fata ajunge la spital si o gaseste pe mama sa inconstienta. Doctorul nu considera necesar s-o mai opereze, intrucat starea este deja prea grava si nu se mai poate face nimic. Banii nu sunt cheltuiti, iar curcanul scapa de taiere. Fata reuseste sa invete curcanul diferenta dintre cerc si patrat chiar in fata Casei Poporului.
Cristian Mungiu se bucura de succes cu aceasta trilogie. Marketingul potrivit aduce public numeros in fata marilor ecrane. Prima parte a trilogiei a fost deja prezentata in marile orase din Italia, in Marea Britanie, la festivalul de film de la Venetia, la Cannes.
Filmul a fost achizitionat pentru a fi difuzat in peste 25 de teritorii, printre care Statele Unite, Canada, Franta, Spania, dar si in tari din Asia, precum India sau Taiwan.
Filmul-omnibus este regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu, Constantin Popescu si Cristian Mungiu, acesta din urma semnand si scenariul.
Din distributia filmului fac parte actorii Vlad Ivanov, Diana Cavaliotti, Radu Iacoban, Tania Popa, Alexandru Potocean, Emanuel Pirvu, Paul Dunca, Ion Sapdaru şi Gabriel Spahiu.

duminică, octombrie 25, 2009

Dansul amintirilor



I remember when I met you
All the stars were hanging in mid-air
In these moments - nothing mattered
But the way you caught me in your stare
We were walking - we were talking
We were laughing about the state of our lives
How our fates brought us together
As the moon was rising in your eyes
On and on the night was falling
Deep down inside us
On and on a light was shining right through
Ah la luna la luna
The night that we fell under the spell of the moon
Ah la luna la luna
The light that will being me back to you
The light of la luna
In the hotels, in the cafes
All the world was made with romance
In the harbor moonlit water
All the ships were swaying in a dance
Then you held me and you kissed me
And I knew I had to be with you
You didnt ask me you just took me
To the tiny bed in your tiny room
On and on the band was playing
A song of surrender
On and on the sun would soon break thru
Now I walk along the streets of marseilles
The winter sky is cold and gray
And I dont know why I left you that day
And I dont know where you are

sâmbătă, octombrie 24, 2009

Naturalismul


Unul din curentele literare care ma ispira este naturalismul. Invinge cel mai mult banalul si totusi face parte din realism. Naturalismul s-a manifestat mai ales in Franta, dupa 1860. Naturalistii considerau ca ereditatea unei persoane si mediul decid caracterul acesteia.
Ei descriau in operele lor tot ce e anormal, tot ce se abate de la regulile societatii, tot ce e bolnavicios. Alcoolicii, depravatii, taraturile, scursurile societatii erau in atentia naturalistilor. Personajele construite de naturalisti actioneaza instinctual, sfideaza legile morale, iar actiunile lor marcheaza prezenta patologicului. Asadar la acesti indivizi nu exista "stari sufletesti", cu numai stari fizice, forme de devitalizare a organismului sau urmari ale unor dezordini organice de natura nervoasa (Ex elocvent In raspar de Huysmans).
Emile Zola e unul dintre cei mai de seama naturalisti din Franta, urmat de fratii Goncourt, cu care a fost la mare concurenta, autorul cartii Bel Ami, Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, Huysmans cu a sa celebra carte Au rebours (In raspar).
Scriitorul naturalist vrea de-a dreptul sa se substituie omului de stiinta. Iata cum intelege un romancier naturalist, Emile Zola, sa conceapa un roman (citam din prefata sa la romanul Therese Raquin) :
„În Therese Raquin am vrut să studiez temperamente, iar nu caractere. Aici e toată cartea. Am ales personaje complet dominate de nervii şi de sîngele lor, lipsite de liberul arbitru, tîrîte în fiecare act al vieţii lor de fatalitatea cărnii. Therese şi Laurent sînt nişte brute omeneşti, nimic mai mult. Am căutat să urmăresc pas cu pas în aceste brute hărţuirea surdă a patimilor, impulsurilor instinctului, detracările cerebrale survenite în urma unei crize nervoase. Iubirile celor doi eroi ai mei reprezintă satisfacerea unei nevoi fizice. Crima pe care o săvîrşesc este o consecinţă a adulterului lor [...], remuşcările lor reprezintă o simplă dezordine organică, o răzvrătire a sistemului nervos extrem de încordat. Sufletul este cu totul absent, o recunosc, pentru că aşa am vrut să fie [...]. Scopul pe care l-am urmărit înainte de toate a fost un scop ştiinţific [...]. Am arătat tulburările profunde ale unei firi sangvine în contact cu o fire nervoasă [...]. Fiecare capital este studiul unui caz curios de fiziologie [...]. Într-un cuvînt, n-am avut decît o dorinţă: să caut în ei animalul, să nu văd decît animalul [...] şi să notez, scrupulos, senzaţiile şi actele acestor fiinţe. Am făcut pur şi simplu pe două trupuri vii operaţia analitică pe care chirurgii o fac pe cadavre.”
Cateva opere care pe mine m-au prins de-ale lui Emile Zola: Therese Raquin (1867), Madelaine Ferat (1868),
L' Assommoir (1877) , La curee (1871) , Germinal (1885). Ultimile trei opere amintite fac parte din celebrul ciclu Les Rougon-Macquart.
Si binenteles sa nu-l uitam pe Huysmans cu a lui carte minunata Au rebours (In raspar).

vineri, octombrie 23, 2009

De vorba cu Dumnezeu (2)


Natura e adevarata lume. E mediul nostru real. Suntem facuti din pamant viu.
Ma trantesc printre insecte sa le aud mai de aproape. Privite de aproape, se sperie de gigantul imbracat in haine largi. Ma cuprinde un ras sardonic. Sunt superioara tuturor vietatilor din jurul meu in aceste momente.
Se aud clopote in departare. Biserica a facut gura. Se manifesta prin intermediari. Biserica are nevoie de oameni care sa creada in ea si sa o ingrijeasca. Sa traiasca prin ea. Inchid ochii si parca il vad pe baiatul care a tras clopotul. E ora pranzului. Poate e o inmormantare. Poate un om s-a eliberat de povara si pleaca impacat spre imparatia cerului ca sa dea socoteala. Viata, moarte si iar viata.
Traversez o livada. Calc usor sa nu deranjez. Apoi imi dau seama ca exagerez. Trag un racnet cu toata puterea mea. Rasuna tot. Tot eu imi raspund cumva. Am penetrat pana si pomii cu sunetele mele. Cateva secunde mai tarziu parca a inghetat viata. Ma simt de parca imi iau ramas bun. Privirea mea parca face cu mana fara sa vrea. L-am strigat pe Dumnezeu. Mi-am raspuns tot eu. Eu am fost Dumnezeu.
-Tu esti dumnezeu?
-Da, eu sunt.
-De ce nu te arati oamenilor si stai intotdeauna ascuns, fara sa vorbesti cu noi, fiii tai?
-Pentru ca EU sunt in tot, ma regasesc in toata opera MEA. Nu am nevoie de chip. Pot fi frunza, gandac sau un fir de pamant. Pot fi timpul, desi tie iti pare finit. Pana si tu ai un miez din mine..
-De ce ai ales sa mi vorbesti mie?
-Pentru ca nu crezi in MINE. Acea bucatica mica din mine, miezul tau, e acoperita cu carne rosie, rea.
-Nu te inteleg. Mi te imaginam altfel.
-(Dumnezeu zambeste) Intelegi tu si ce vreau sa spun. Nu poti fi un om puternic asa. Nu-ti educi spiritul.
-Nici nu vreau.
-Eu m-am nascut invinsa. Am murit inainte sa ma nasc si totusi m-am nascut.
-Continuati drumul fata MEA, calatoria asta te va invata multe. Cu bine.
-Cu bine. Mai stai cu mine, nu pleca.......E asa bine cu TINE. Dumnezeu nu pleca. Te rog. Nu ma parasi. Iarasi? Despre ce vorbeai? Despre calatoria vietii? Nu pleca. Dumnezeu?

joi, octombrie 22, 2009

I have a dream

Amagiri


Stau intr-un bar singura, cu o cafea in fata. Am o stare profunda de neputinta. Barbati singuri la alte mese se uita agasant la mine. Nu ma intereseaza, nu am chef de chestii de genul. Vreau doar sa ma gandesc singura. Uneori e chiar recomandat sa fii singur cu tine. Sa strigi in tine si sa-ti raspunzi.
Am cunoscut diverse persoane in ultimele zile. M-am tot perindat prin oras, ca sa umplu un gol din mine, un pustiu cu vant puternic. M-am ametit ca sa uit, m-am euforizat ca sa fie mai usor. Am fost propriul meu doctor, care a pregatit dozele potrivite. M-am amagit, dar parca a fost mai bine asa. Am facut pauza de citit, ca sa-mi mai clatesc mintea putin de atatea idei. Am cunoscut oameni fazi, prinsi de realitate mult prea mult, invaluiti intr-un materialism dureros. Oameni bogati, care nu stiu sa traiasca, dar care se vor invidiati pentru pozitiile lor sociale inalte. Mi-e mila de ei. Si acum vine o vorba care mie imi place mult, a lui Malraux: "Daca nu crezi in nimic, mai ales pentru ca nu crezi in nimic, esti obligat sa crezi in virtutile sufletului".
Stau si ma gandesc ca intotdeauna mi-am batut joc de persoanele care m-au iubit din tot sufletul, care si-ar fi dat si viata pentru mine. Nu-mi pasa. Le ignoram orice simtire. Nu ma impresiona nimic. Asa vroiam eu sa ma tin tare. Apoi am regretat ca nu am apreciat sentimentele adevarate. Iubirea are profunzime doar atunci cand ne mulam perfect pe sufletul celuilalt intr-un acord deplin. Alesesem sa ma mulez doar pe mine. M-am jucat cu proprile mele emotii, le-am reprimat si le-am ascuns, doar ca sa fug de responsabilitati. M-am amagit.
Omul, acest animal social e foarte limitat in realitate. Prea putini depasesc limitele umanului si aceia nu mai sunt de-ai nostri. O specie foarte pacatoasa, demna de mila Creatorului. Dumnezeu s-a jucat in laboratorul imaginatiei sale si ne-a aruncat in groapa.
Mi-e dor de taica-miu, care ne-a parasit pe mine si pe mama, cand eram mica. Poate si asta doare prea tare. A ales o alta cale si n-a inteles niciodata ca nu banii lui ma interesau, ci acele secunde cand mi-ar fi putut spune ca ma iubeste, momente care mi-ar fi dat aripi de erou. Special needs? Poate. Nevoi de simplu animal, nici macar social.

duminică, octombrie 18, 2009

Maria Callas Vissi D' Arte, Tosca



Maria Callas atinge sublimul in orice moment..Ce voce, ce putere, cat sensibileaza aceasta voce..

Castelul (1)


Auzisem de mult timp de existenta castelului de pe colina si de ciudatenile care se petrec acolo. Nu credeam nimic insa. Locuitorii de prin imprejurimi sustineau ca acolo totul e fantastic, agonizant, miraculos. Ciudat e ca gura satului isi dadea cu presupusul, desi nimeni nu a avut acces in castel de fapt. Trebuia sa fii ales in mod special si prezenta ta acolo sa fie motivata pe drept. Din acest sat, nimeni nu a fost ales. Mi-am imaginat atatea variante ale castelului...Cate persoane or fi inauntru? Castelul e considerat un centru important de initiere spirituala. Ma gandesc ca ar putea fi o varianta a lui Hesse a Castaliei. Poate exista si aici un Magister ludi. Trebuie sa aflu. Mi-e teama de pedeapsa. M-ar putea ucide. E un univers la care noi nu putem avea acces. Noi, cei limitati intelectual. IQ-ul mediu nu conteaza. O sa incerc. Trebuie sa patrund inauntru si sa scriu despre lumea mistica de acolo.
De unde locuiesc eu, nu e foarte mult de mers pana la castel. Cativa km. 8-9. In cateva ore as ajunge la destinatie. Sunt multe livezi de traversat. O sa-mi iau o bocceluta cu ceva de ale gurii pentru drum. Nu le spun nimic parintilor. Nu ar intelege aceasta atractie si curiozitate de neoprit. Sunt nerabdatoare. Intr-un fel am emotii. Ma joc cu destinul.
Am plecat. M-am uitat cu drag inapoi spre casa. Dragii mei parinti...Cata iubire si-au oferit unul celuilalt si inca mai au resurse sufletesti. Ma emotioneaza iubirea cu radacini ce nu mai pot fi smulse niciodata. O lacrima mi se prelinge timid pe obraz. Poate de dor prematur. Sa lasam deoparte insa melancolia..
Calatoria a inceput. Mi-am luat pe mine niste haine in care sa ma confund usor cu un baiat. E mai bine sa par baiat. Gandul acesta parca ma face mai curajoasa.
Ce verde placut ochilor...Puritate imagistica. Natura e simpla. Miroase a iarba proaspat cosita..Cate o vaca ici colo care paste in tihna. Talazul ii e pedeapsa. Nu stiu de ce zambesc. Ma simt asa de fericita. Atata bogatie si frumusete.. Cerul e partial acoperit cu figurine de spuma. Figurinele danseaza si in acelasi timp calatoresc. Se supun blestemului dat de vant. Magia e deja prezenta (va continua)

sâmbătă, octombrie 17, 2009

Simfonia a 9-a

Cuplu adamic


Strazile sunt pustii. Vantul sufla nemilos. Natura a murit. Te tin de mana si inaintam in pustiu. Mana ta calda imi ofera tot ce am nevoie. Stransoarea ei imi spune tot. Ma uit in ochii tai si simt caldura. Fondul e bun. Am motiv sa continuu.
Intram intr-un magazin, iar vanzatoarea nu intelege ce-i cer. Repet si degeaba. Zgribulita se uita la mine ciudat si intrebator. Iesim. Scena a ramas netradusa. Ma uit in ochii lui si imi dau seama ca noi folosim un limbaj pe care nimeni nu-l intelege. Noaptea ne acompaniaza la pian. Plimbarea nu se termina. Cautam un refugiu si un alt magazin. Becurile de pe strada palpaie ciudat. Nimeni pe strada. Unde or fi toti? S-au ascuns de noi. Calatoria e lunga. Trebuie sa ne mai odihnim. Luna e timida azi. Un caine se uita ciudat la noi. Ma apropii de el, dau sa-l mangai si se fereste. Am gasit o banca intre doi stejari. Umezeala multa. Ma tin de tine si ma cuprinzi in brate. Nimic nu mai conteaza. Numai noi suntem vii, restul a murit. Respiratia ta seamana cu un cantec al trupului. Acum putem inainta din nou. Multe scari de urcat. Ambitia e pusa la incercare. Important e sa tinem drumul drept si sa nu ne uitam in spate deloc. Nu avem voie. Negru mult...

joi, octombrie 15, 2009

Badea isi arata chilotii de la Bote



E greu sa ramai in Romania si sa nu te dilesti in timp. Sistemul e de vina, nu avem ce-i face.

miercuri, octombrie 14, 2009

Simplu Innuendo

Cateva filme


Zi de filme si somn.
1. El laberinto del fauno (2006), Guillermo del Toro
1944, al doilea razboi mondial, Spania fascista sub dictatura lui Franco, actiunea se petrece intr-un sat din nordul Spaniei.
El laberinto del fauno e povestea micutei printese Ofelia, care traieste intr-o lume fictiva, creata de propria imaginatie, dar se confrunta si cu nemiloasa realitate. Proaspat recasatorita cu capitanul Vidal, Carmen, insarcinata si bolnava, se indreapta impreuna cu fiica ei, Ofelia, la noua resedinta rurala a familiei. Vital, tatal vitreg al Ofeliei, e un om sadic si nemilos. Prin imprejurimile rurale, se ascunde o banda de rebeli anti-fascisti, pe care armata capitanului va incerca sa o starpeasca.
In timpul noptii, Ofelia, condusa de un spiridus, se duce in labirint, unde il intalneste pe faun. Faunul ii spune ca e printesa si ca are de trecut trei probe initiatice pentru a deveni nemuritoare si a se intoarce in regatul pamantului alaturi de familia sa. O poveste incantatoare, care te tine cu sufletul la gura.

2 All the king's men (2006) al lui Steven Zaillian cu Sean Penn in rolul principal, Jude Law, Kate Winslet, Anthony Hopkins.
Un scenariu destul de prost, dar cu actori care joaca impecabil. Sean Penn face un rol absolut incredibil, intra perfect in pielea guvernatorului de Louisiana.
Filmul e despre coruptie, tradare, interese, mita. Un sistem, in care primeaza interesele fiecarui politician. Folosit si tradat de bunii sai prieteni, Willie Stark (Sean Penn) se hotaraste sa candideze ca guvernator al statului Louisiana. Isi scrie singur discursul si incetul cu incetul castiga increderea saracilor carora le promite spitale, scoli si prosperitate. Stark castiga alegerile si incepe lupta pentru a indeplini promisiunile facute oamenilor, dar din pacate va plati din greu ambitiile sale. Joc psihologic. Finalul e previzibil. Stark nu are cum revolutioneze sistemul si sa-si faca proprile jocuri si este.... Merita vazut.


3 Am revazut Copying Beethoven (2006), Agnieszka Holland cu Ed Harris si Diane Kruger. Viena 1824.
Ultimii ani din viata lui Beethoven, talentul sau inegalabil, minunea.
Beethoven are nevoie de ajutor in munca sa, de cineva foarte priceput care sa-i copieze
partiturile si sa-i fie alaturi. Anna Holtz, o tanara compozitoare, absolventa de Conservator se dovedeste potrivita postului. Beethoven o indrageste, o invata muzica lui, ii spune ca "Incearca sa-i vorbeasca lui Dumnezeu prin muzica". Surd, imprevizibil, dificil, Beethoven creeaza capodopera dupa capodopera. Dirijeaza Simfonia a 9-a si emotioneaza sali intregi. Frumos, simplu, fabulos.

marți, octombrie 13, 2009

Simfonia a 9-a




Sufletul lui Beethoven a cantat. Dumnezeu era acolo cu el. Beethoven inca traieste. Muzica lui va fi vie mereu. A compus Simfonia a 9-a cand era de-a dreptul surd si a dirijat o imensa orchestra simtind muzica in fiecare mm de piele. Te iubesc Beethoven.

Unchained melody



Mi-era dor de melodia asta..

Ingroparea valorilor


N-am nicio stare. Nu e nimic in mediu care sa-mi induca ceva. Vremea asta pustieste sufletul. M-am apucat sa citesc multa istorie a religiilor. E fascinant sa inveti despre culturi si religiologii. Eliade a fost si va ramane un geniu in domeniu. Incerc sa ma imbogatesc spiritual, descoperind adevarata esenta.
Ma ia sila cu fiecare zi care trece de tara asta in care traim. De fapt mi se pare ca in toata lumea e haos. S-au pierdut valorile si a ajuns puterea sa se confunde cu adevaratul succes. Cum sa ia Obama premiul Nobel pentru pace? Sau Herta Muller pentru literatura? America si-a demonstrat inca o data controlul si influenta in lume. Totul se cumpara. Obama in schimb e inocent si flatat in discursuri. Macar sa doneze milionul copiilor saraci si celor care n-au posibilitati pentru studii. Herta nu ma impresioneaza. Am citit fragmente din cartile ei, dar in niciun caz nu as alerga in librarii sa o caut pe rafturi. Ne cream niste false modele, in curand n-o sa mai avem valori reale promovate. Se pierde tot farmecul. Ne-am imbacsit de tot. Evoluam in involutie. Romania oricum sta prost la independenta culturala. Am fost intotdeauna niste retarzi. Mitul retardului. Toate marile curente culturale la noi au aparut cateva secole mai tarziu. Si atunci cu reprezentanti putini. Am importat tot. Criza a aparut pentru ca depindem financiar de fluxul european. Geniile noastre pleaca peste mari si tari, dar pretindem ca sunt romani cand sunt incoronati cu onoruri. Ne mandrim cu ei, chiar daca in mediul originar si-ar fi innecat si sufocat tot potentialul. Plec capul si spun ca mi-e cu adevarat rusine de tot ce se perinda la noi si nu numai. Jeg ordinar.

luni, octombrie 12, 2009

Intrusul


Prima dimineata cu ceata. In interiorul meu e ceata la 7 dimineata. Sunt in deplin acord cu natura. Comunicam. Oameni speriati, neintelesi, unii infometati se grabesc spre niciunde. Ard gazul din propria lampa.
Acum stiu sigur ca in alta viata am fost o pasare. Simt in spate niste aripi uscate, care nici nu se mai vad. Totusi ma ajuta sa ma hranesc, sa ma intalnesc cu cine vreau si sa zbor spre necunoscut. Aripi de praf, interior de coca sfaramicioasa. A fi sau a nu fi? N-am vrut sa ma nasc si totusi m-am nascut. Am vrut sa mor si am tot amanat. Nu pot fi Dumnezeu. N-am putere. N-am nimic. Doar un gand prelungit...Praf si coca.
In mine e cineva. A intrat fara sa bata la usa. Doarme in mine si se trezeste odata cu mine. Ma insoteste peste tot. Nu e un prieten, e un intrus. Si-a facut culcus in sufletul meu. E cald si bine acolo. Se hraneste cu interiorul meu. Poate sa-mi explice vreun psiholog fenomenul? Nu e nevoie. Mutatia s-a facut deja. A intrat din intamplare si nu va mai iesi. Pe mine ma doare in schimb. Ma ustura fiecare prezenta. Cum am observat de aceasta noua prezenta, gandurile mele nu au mai avut alt subiect de colcaiala. Joc psihologic. Rezista daca poti. Autosugestie. Emotie. Necunoscut. Aripi lipsite de vointa. Incerc sa inteleg si nu pot. Viata mi se complica si n-am cum sa controlez asta. Poate o sa mor. Cu cat ma gandesc mai mult la intrusul care doarme in mine, cu atat simt ca o iau razna mai mult.
Mai devreme mi-a vorbit. Si-a cerut scuze si a zis ca nu vrea sa ma faca sa sufar. Doar ca se simte bine in sufletul meu si vrea sa ramana in continuare. Spera sa inteleg. Imi implineste orice dorinta vreau. Nu vreau decat sa iasa si sa uit tot. Ma ucide fara sa-si asume asta. Sufletul imi va arde si se va preface in scrum. Inteleg de fapt ca nu-i pasa de mine si ca nu ma va asculta. Ii spun ca e egoist, iar raspunsul lui e ca nu inteleg nimic. Bucati din mine s-au rupt deja. Eu nu inteleg realitatea? Care e realitatea lui? Ametesc si ma doare capul. Ma depaseste viata. E clar. Ma duc sa ma culc. Sunt insotita. Vine si el sa se astearna in mine...

Dedic acest text lui A.

joi, octombrie 08, 2009

Doua temeri mari


Am ras mult asta-seara. De obicei ma simt bine cand se simt si ceilalti, si cu atat mai bine daca am vreo influenta pozitiva asupra cuiva. Sunt dependenta de atmosfera din mediu. Simt fiecare unda si energie din jurul meu.
M-am plimbat putin inainte sa ajung acasa. Singura la 2 noaptea. Nu mi-a fost frica. Natura era beata de intuneric. Pustiu. Tacere. Imi reveneau diverse scene in cap. Zambete. Oameni care mimeaza fericirea pentru cateva ore. Oameni care au ambitia sa fie fericiti intr-un fel. Toti la aceeasi masa. A trecut si prezentul ala. A fost innecat. Imi apareau ca niste tablouri luminoase pictate pe intuneric. Parca ieseau din mine la exterior si se proiectau.
Vorbeam cu o amica azi despre temerile noastre. Imi zicea ca-i e frica de doua lucruri: de singuratate si de moarte. I-am spus ca mie nu mi-e frica de moarte, ca moartea de fapt inseamna o simpla revenire la realitate. Pana in punctul mortii traim intr-un anume viitor, suntem nerabdatori si ne gandim la clipa ce va urma, insa in fata mortii exista cu adevarat prezent. Atunci prezentul se infatiseaza rece, in picioare, impersonal si in acelasi timp departe de noi. Cu singuratea as fi de acord, dar e o stare de care nu poti scapa din pacate, indiferent ce ai face si pentru cat timp. Singuratea e in propriu eu. E originara de la nastere. Nici macar nu exista eu cu mine. Exista doar eu. In oglinda daca ma privesc exista "si mine", dar nu vreau sa ma mint. O draga mea prietena, nu crezi ca ne gandim prea mult la stari de gheata?

marți, octombrie 06, 2009

It's over- Roy Orbison

These days


M-a cam lovit indragosteala. Evident de o persoana cu care nu voi fi niciodata, ca altfel nu se putea. In rest nu-mi vine sa cred ca anul asta o sa termin facultatea si o sa-mi dau licenta probabil in filosofie.
Am ascultat toata ziua Grigore Lese in casti. Pare foarte ciudat sa asculti Grigore Lese in casti. Se bat cap in cap, dar asta e cand ai nevoie de accesibilitate. Zilele astea mi-e drag de oameni, de tot ce e bun in lumea asta. La pranz am stat cateva ore pe o banca si am citit printre strigatele de joaca ale copiilor. Apropo, recomandare de carte: Tadeusz Dolega-Mostowicz -Vraciul. Profesorul Wilczur. O carte absolut senzationala pe care eu de doua zile n-o mai pot lasa din mana. Nu vreau sa se termine asa repede, dar sunt mult prea curioasa ce o sa se intample mai departe. Am ajuns sa citesc si in timp ce merg pe strada, asa ca dovezile sunt clare ca m-a prins tare, tare.
Aseara inainte sa ma bag la somn, am reusit intr-un final sa termin de vazut ultimul film al lui Von Trier si anume, Antichrist. Prima parte a filmului nu mi s-a parut senzationala, insa a doua m-a cutremurat. Un film cam dur, o drama horror, careia daca ii intelegi esenta, ajungi sa-ti spui niste intrebari cu privire la propria viata si la limitele pe care le avem. Nu stiu daca motivul care declanseaza intreaga actiune e suficient de tare si important sau e doar un pretext. Von Trier ne-a obisnuit deja prin creatiile sale anterioare sa ne prezinte situatii inconfundabile, trairi fabuloase intr-o maniera naturalista. As pune la indoiala insa unele pasaje din film, sau mai bine zis cunostintele unuia din personajele principale, cu privire la diverse metode psihanalitice sau de hipnoza din psihologia moderna pe care le foloseste pe propria sotia. Nu asta conteaza de fapt in film. Conteaza forta, disperarea unei iubiri care poate duce la moarte. Sete de posesie, sex, obsesie si nebunie. Pe mine m-a cutremurat sincer. De la Von Trier mi-au mai placut foarte mult Dancer in the dark (2000), cu Bjork in rolul principal si Breaking the waves (1996). Enjoy...

vineri, octombrie 02, 2009

Cartita


E 22:50. Sunt in metrou. Mai e o singura persoana cu mine in tot metroul. M-am dus mai spre capatul metroului si incerc sa fac abstractie de faptul ca nu sunt singura. As putea sa am orice iesire as vrea. M-as putea manifesta in orice fel. Pot sa tip, sa urlu, sa vorbesc singura, sa fac ce vreau. Nu ar fi priviri deranjante. Ma simt libera. Constiinta mi-a murit. Am cele mai macabre ganduri. Poate acesta e ultimul metrou. As vrea sa nu cobor, sa vad ce se intampla cu mine. Sa ma ascund intr-un loc strain, fara sa fiu vazuta de nimeni. Metroul e o cartita, care nu si-a sapat singura galeria. Sunt pe sub pamant.Vie. Nu-mi place ca exista un traseu fix. Ar fi frumos sa ajung intr-un loc strain, o lume total diferita de cea in care traim, noi, oamenii. O surpriza. O minune. Un loc cu alte reguli, care sa-mi fie straine sau fara reguli. Sunt pe sub pamant si singurul lucru care ma face sa cred ca nu am murit e ca ma pot misca si ca ma doare daca ma ciupesc. Exista o realitate. Cartita inca merge. Mi-e frica totusi sa nu se opreasca brusc si sa ma cuprinda panica. Mi-e atat de frica. N-o sa stiu ce sa fac. Tocmai mi-am mirosit pielea. Miros a om, a carne prin care sangele se misca si curge in toate directiile, ca si cum reteaua venoasa si arteriala ar forma niste drumuri pe care se circula intens. Corpul meu e plin de drumuri. Drumuri cu sens unic, asa cum e si viata. Un sens unic nenorocit. Pana si cartita asta merge intr-un singur sens. Locuiesc in cartita. Respir in ea si ma hranesc cu tot ce gasesc in ea. Sunt in acelasi timp in pamant. Am fost trimisa in pamant sa calatoresc. Am luat cu mine toate pacatele si tot sacul de amintiri pe care-l port ca povara in spate. Am avut acest drept. Am uitat de calatorul ratacit. E ciudat ca nici el nu coboara. Aleg sa nu vorbesc cu nimeni, orice s-ar intampla. Voi trai in continuare in cartita. Imi place viata aici. Deci exista si sublimul...