marți, februarie 24, 2009

Subiect tabu


Ca o tara saracuta ce suntem, luam dupa noi si foarte multe prejudecati. Pentru romani mi se pare ca foarte multe subiecte sunt tabuuri. Primitivismul se revarsa pe toate planurile. Ne ferim, ne jenam sau ni se pare ca "nu e cazul". Despre sex si ce implica sexul vorbesc. Faceam practica la medicina acum vreo doi ani la sectia de obstetrica-ginecologie si ma minunam de lipsa de informare si de educatie a diverselor individe. Nu se prezinta cand trebuie la ginecolog ca le e jena de doctor sau din cine stie ce alt motiv. Ma mir ca se mai fac copii fara jena. Sau atunci se considera caz extrem? Sau stau cu bolile in organ pana cand raman infertile. Iar de barbati sa nu mai zic ca sunt si mai dezinteresati, mai ales ca ei sunt cam adesea purtatori de diverse boli venerice, fara sa li se manifeste cumva.
Mentalitatile astea nu cred ca vor fi schimbate in urmatorii 50 de ani, cel putin pana se scapa de umbrele comunismului. La ce ma refer cand vorbesc de subiect tabu concret in cazul de fata? La faptul ca sunt foarte putine persoanele care pot vorbi usor despre sex, si nu asa aiurea, ci evident cand au o problema si e nevoie de comunicare pentru a si-o rezolva problema. Chiar si intr-un cuplu. Sa nu mai vorbim de adresarea catre un cadru specializat.
Privim prin ziare fete despuiate, fara sa vrem unii dintre noi, care promoveaza o pornografie de joasa speta si ne face sa ne pierdem imaginea unei pornografii de calitate. Sau poate ca nu toti pierd imaginea cea buna. A poza nud e o arta. Nu un joc, nu o vindere pe bani si doar atat. Se cam pierde notiunea de mister la o femeie. S-a evaporat. Cracii desfacuti in prima poza. Totul e ieftin si kitch.
O alta problema nerezolvata ar fi prostitutia. Ar trebui legalizata. Oricum femeile tot se vor prostitua cat e lumea de mare, uneori chiar sub ochii politistilor, care poate primesc o tura gratis ca sa taca. Macar sa fie tinuta in frau de stat. Sa nu se raspandeasca bolile ca panzele de paianjeni. Sa le faca analize, sa le oblige sa se protejeze si sa le deschida bordeluri. Si evident sa si castige din asta statul. Impozit. Vrei femeie la bordel? Dai mai multi bani si nu e chiar ca la toaleta publica. Prostituatele sa aiba carte de munca si asa mai departe. Ar fi mai putina mafie si ar mai scapa politia de o grija pe care o are doar asa de ochii lumii. Restul e tacere...

sâmbătă, februarie 21, 2009

Incoronarea marilor valori ale baletului


Gala internationala de balet la Sala Palatului. Prim solisti de balet de pe marile scene ale lumii. 6 perechi care au dansat extraordinar si care si-au aratat specificul tarii din care proveneau prin dans. Au fost reprezentanti ai Rusiei, care evident pe partea tehnica au fost senzationali; balet clasic; apoi spaniolii, foarte pasionali in dans contemporan de mare clasa; francezii, zambitori, relaxati, seducatori, plini de stil (recunosc mi-a ramas gandul la ei) au dansat mai mult separat, fata un vals contemporan si impreuna Baiadera; nemtii- foarte tehnici in niste reprezentari moderne si neoclasice, o spanioloaica si un american care nu mi-au spus mare lucru si a mai ramas perechea formata din chinezoaica sau Dumnezeu stie ce era si un rus pare-mi-se care nu m-au prins in joc cu al lor Romeo si Julieta. Si sa nu mai vorbim de costume, cat de scumpe erau. Cand te gandesti cat muncesc si dansatorii astia...Pacat ca noi nu mai avem asa mari balerini pe scena Operei Romane. Bravo lor! In concluzie o seara de neuitat. Acum ascult Henry Mancini si ma pregatesc de vise.

vineri, februarie 20, 2009

In oglinda fara nume


Imi prind ideile care curg din mine ca nisipul din clepsidra si le astern pe hartie. Am inceput sa ma transform, sa ma sedimentez si sa ma lipsesc de curaj. Elanul nebunesc mi-a fost taiat de un nou strat de idei care le-a contrazis vehement pe cele vechi si a hotarat ca a venit vremea sa zboare pe pamant si mai putin in inaltimi periculoase. Doza de mister a lumii interioare a ramas insa neatinsa. Multe ganduri se iau de mana in mintea mea si se privesc in oglinda. Un motiv intemeiat sa alegi viata. Sa elucidezi misterul pas cu pas si sa-l astepti pe urmatorul cu nerabdare. Curiozitate si mister. Univers al cunoasterii fara nume.
De pe la cinspe' ani am inceput sa-mi pun intrebarea eu de ce traiesc. Sute de mii de minute mi-au trebuit sa ma lamuresc. A dus la o resemnare inceata si ranceda. Revolta eului. Aveam senzatia ca e un blestem sa te fi nascut, sa-ti cunosti de la inceput sfarsitul, sa stii ca vei saruta mana doamnei intunericului zgribulit fara sa ai puterea sa te opui. Dar aici e farmecul vietii. Esti in competitivitate cu timpul. Te depaseste intotdeauna si te lasa in urma ca un milog neobosit. Nu sunt mare fana a vietii, dar m-am resemnat si mi-am luat ca ambient personal ambitia. Cum bine zice Cioran nu are rost sa te sinucizi caci intodeauna o faci prea tarziu. Si in plus de asta ai fi un mare las care n-ar fi in stare sa faca fata dulcilor suferinte, provenite din proprile alegeri. Enjoy life...

joi, februarie 19, 2009

Unde esti prietenie?


Caut ceva in tolba mea de amintiri, pe care o s-o port vesnic in spate. Si gasesc. Mi-e foarte dor de intrebarile alea dragutze si inocente, cu mana luata in mana celuilalt: "Vrei sa fii prietena mea?" sau "Vrei sa fii prietenul meu?". Bine a doua nu prea era asa de utilizata in timpurile la care ma gandesc eu, se presupunea ca fetitele sunt cuminti si au mai putina initiativa. Imi amintesc ca eram in clasa a cincea si imi placea de un coleg. Si lui de mine. Si ca sa nu ne vada nimeni, ce-am zis noi, ne ascundem cumva. Si ne-am bagat in dulap si ne-am sarutat. Bine a fost singura ocazie dintre noi. Apoi ne-am intimidat. Din pacate personajul de care vorbesc, a inceput sa aiba preferinte masculine momentan. Sper ca nu si-a dat seama atunci ca fetitele nu sunt de el.
Lasand dragalasenile la o parte, de care credeam ca o sa ma bucur mereu, chiar si in lumea adultilor, sa trecem la lucruri mai serioase. Recunosc, nu sunt o individa cu foarte multi prieteni si n-am fost niciodata. Cert e ca nici nu-mi doresc prea multi prieteni. De ce nu-mi doresc? Pentru ca nu exista o prietenie absoluta. Nu exista acea vesnica intelegere, e ca o relatie de dragoste care nu dureaza vesnic, ci se mai si consuma. Asa vad si prietenia. Se pierde la cotitura cu prima ocazie. Daca dureaza de ceva ani, e cu regret si mai mare, cand se produce ruptura. Din nefericire, la un moment dat tot iti vei da seama ca persoana pe care te poti baza oricand, esti tot tu. Ca tie iti poti spune cele mai multe secrete, fara sa fii tentat sa le mai impartasesti si altora.
Apoi, nu cred in prietenia sincera dintre un barbat si o femeie, care sa implice doar atat. Indiferent daca se intampla dupa doi ani sau mai mult, sau mai putin, doua persoane de sex opus la un moment dat tot se vor trezi cu pantalonii in vine.
Prieteniile care dureaza se formeaza ori in liceu, ori in facultate, si evident excepteaza conditiile de mai sus. Am mai observat un aspect. E foarte rara o prietenie intre un provincial si un bucurestean. Si mai ales in anii de inceput ai provincialului. Au o impresie foarta proasta despre noi si nu se leaga si cu asta basta. Cert e ca incet incet o sa devenim de un maxim egoism, iar prieteniile noatre vor fi intretinute prin webcam si prin discutii la telefon....

luni, februarie 16, 2009

Despre moda ca arta


Ma declar o fashion victim de cand ma stiu. De ani buni ma uit la prezentari de moda pe fashion tv si pe www.style.com ca sa nu pierd vreo noua colectie recent aparuta. Orice ai zice romanii se imbraca foarte prost. Si asta pe de o parte faptului ca suntem un popor destul de sarac si nu ne permitem sa dam prea multi bani pe toale, dar si datorita faptului ca nu avem o educatie potrivita. Poti avea norocul sa te nasti cu gust, sa reusesti sa adaptezi si haine ieftine la un stil propriu care poate deveni sic cu usurinta, sau nu, sa inveti pe parcurs cum sa te imbraci si sa-ti gasesti stilul. Vad o gramada de persoane cu foarte multi bani, care alatura articole vestimentare fara legatura si le poarta doar pentru ca sunt D&G sau pentru ca valoreaza un car de monezi. Ca doar asa e romanul, vrea sa impresioneze prin opulenta si nu neaparat prin bun gust si lucruri de calitate. Daca te duci in celebrul Pandorf din Austria, vei auzi in jurul tau vorbindu-se numai romaneste. Cand le vezi fetele de tarani cu fruntile scalciate de atata prostie, iti vine sa-ti dai palme.
Ce nu suport in materie de moda zilele astea, sunt gentile si pantofii de lac purtate ziua. Lacul e clar un material pentru seara, care iti da o oarecare prestanta la o tinuta impecabil aleasa, dar nu ziua. Cand vad lacuri imi vine sa turbez. De-abia astept sa treaca moda asta, care prinde atat de prost romanilor si care le da un aer deplin de kitsch imputit si nespalat, dar in schimb stralucitor.
Cred ca poti judeca o persoana dupa modul in care se imbraca. Atentia pe care si-o acorda fiecare dimineata, grija cu care isi pune ceva pe el, cum imbina culori pentru a se pune mai bine in evidenta, spun foarte multe despre noi. Un aspect neingrijit si delasator nu are prestanta, indiferent de cate doctorate ar avea scrise in CV.
Pentru barbati e mai simplu. Eleganta se obtine mai usor si consta mai putin in atitudine. Trebuie sa tina de masculinitatea lor, sa aiba spatele drept si sa nu le atarne burtile ca la negustori. Sincer nu inteleg de ce se agita asa de mult barbatii spunand ca nu au de unde sa-si cumpere haine sau ca nu gasesc ce isi doresc prin magazine. Am fost si eu prin magazine de barbati si ai de unde sa iti cumperi. Pe bune. Mi-am luat si eu. Modul in care se imbraca partea masculina e mai simplu ca si gandirea lor de altfel. Binenteles ca au si ei nevoie de stil si de lucruri alese bine, dar nu e o asa de mare complicatie.
Daca te agiti sa privesti prin ochii unui barbat, vei descoperi, ca in ceea ce priveste moda, 80% dintre ei o considera pierdere de timp. Cam asta e prin Romanica. Sau daca pune prea mult accent pe moda, devine prea efeminat si e usor confundabil cu un gay.
Nu sustin sa pui pe tine neaparat tot ce e din noua colectie, dar ceva care sa te reprezinte cu adevarat si sa-ti vina bine.
Moda reprezinta o forma de manifestare a artei, a esteticii, a frumosului, prin urmare ar trebui sa faca parte din noi daca facem parte acestei clase.

vineri, februarie 13, 2009

Cupidon, ai treaba?


Nu suport sarbatorile de genul: Valentine's day sau Halloween, imprumutate de peste mari si oceane. Le detest in totalitate. Agitatie inutila. Daca iubesti pe cineva ai nevoie de o zi speciala ca sa arati asta sau sa faci cadouri? E evident ca nu. Mi se par sarbatori, pentru cei care n-au ce sa faca sau care sunt in cautarea numelui petrecerii la care se duc. Interesant e ca Dragobetele, care o sa vina mai pe la sfarsitul lui februarie, e apa de ploaie pe langa Valentine's. Si in definitiv are cam aceeasi semnificatie. Macar comercializantii se scot de pe urma naivitatii romanilor. S-au scos bani din buzunare zilele astea chiar daca nimeni nu o duce pe roze. E incredibil ce putere au americanii in lume, cum exporta o idee si cum toata lumea ii asculta.
Ca sa nu mai vorbim de situatia in care esti singur in perioada asta si ai inca un motiv in plus sa nu suporti atmosfera asta roz-rosie.

joi, februarie 12, 2009

Personaju' Badea



Chiar nu stiu ce-mi veni sa scriu despre acest individ ciudat. Per total imi place sa-i urmaresc emisiunea si recunosc ca o fac de cativa ani buni. E interesant sa-i studiezi reactiile si mai ales sa ajungi sa observi dupa primele cinci minute de emisie in ce stare de spirit este si ce va debita de data asta mai mult. Desi nu asta e principalul motiv pentru care ma uit la emisiune. Nu ma intereseaza foarte mult "omul" Badea. Personajul Badelu (asa l-am botezat, intrucat si el are in gura numai Baselu si Taricelu si cred ca e un risc pe care si l-a asumat) detine tipologia individului insetat de adevar si dreptate ridicate la nivelul absolut. Din pacate cei mai multi indivizi din aceasta categorie traiesc drame , in sensul ca nu vor sa accepte situatiile asa cum sunt si paradoxal se cam abat de la adevaratele realitati. Cred ca Badea si-a depasit de mult timp conditia de jurnalist. El ar vrea ca prin rolul sau si prin mesajele sale sa schimbe sistemul si sa faca autoritatile sa se trezeasca. Dar nu cred sincer in acest rol. Evident ca aceste "crize" sau "iesiri" pe care le are, au un scop clar in marirea audientei, dar nu devine demagog pentru asta si nici nu se da inca cu capul de pereti. Mi-e foarte clar ca face audienta destul de mare pe ce indruga, si se prea poate ca si salariul lui sa fie facut pe punctele de rating, pe langa un salariu fix. Dar asta pot doar sa banuiesc.
O alta chestiune ar fi ca omul cred ca are "spate" serios. Cainele fara stapan nu-si permite sa latre mult timp fara sa deranjeze. E mai mult decat evident acest lucru. Prea da lucrurile pe fata si ii da in gat pe care, cum apuca. I-ar fi inchis cineva gura pana acum de multe ori daca era descoperit, fara s-o mai poata deschide vreodata..
Oricum am ras de n-am mai putut cand am gasit un moment in care Badea canta manele cu Oreste pe cand aveau emisiune impreuna. Uitati-va si voi daca nu stiati faza si aveti chef de ras: http://www.findnews.ro/incredibil-mircea-badea-canta-manele-264487.html

miercuri, februarie 11, 2009

Concerte this year




Ma bucur ca si anul acesta o sa avem multe concerte in program. Un depeche mode nu strica in mai, The killers la Bestfest cu Moby din cate imi mai amintesc mi-au mai atras atentia, si evident Madonna dupa care m-as azvarli din casa pe orice vreme sa o zaresc chiar de la distanta. James Blunt nu-mi place chiar deloc, iar la Sting nici atat nu m-as fi dus. Din cate am inteles cu privire concertul lui Sting, fusese invitata Angela Gheorghiu sa cante alaturi de el, dar avea prea multe spectacole la Met (Metropolitan NY) in perioada asta. Pe locuri fiti gata start pentru bilete...

luni, februarie 09, 2009

Postmodernism= materialism



Nu-mi propun in pagina de fata sa fac un jurnalism de informare, ci doar unul de opinie, in care sa-mi exprim sincer parerea cu privire la ce ne doare in zilele noastre.
Din pacate in aceasta epoca in care ne aflam, tindem cu desavarsire spre materialism. Ne-am indepartat de creatie, de inventie si de tot ce ar putea fi considerat studiul euristicii. Ne dedicam in totalitate construirii unei vieti materiale, ghiftuite pana in gat cu BUNURI. O sa spuneti acum bine dar noi nu suntem interesati de creatie. Tocmai aici este problema, ca nu suntem interesati. Avem alte probleme de rezolvat, pasiunile au fost omorate de nevoi si necesitati urgente, fara de care nu ne mai simtim impliniti. Perioada a superficialitatii, a haosului care si-a pierdut ordinea si a fugii de noi insine.
Am ales un fragment din Liu-Bu-ve, lucrarea Primavara si toamna, care cred ca e foarte aplicabil in acest postmodernism intoxicat si care poate fi o paralela in multe domenii, si nu doar in muzica cum o vrea autorul: "Muzica desavarsita provine din echilibru. Echilibrul provine din drept, dreptul provine din intelesul lumii. De aceea poti vorbi despre muzica numai cu un om care a aflat intelesul lumii. Temeiul muzicii rezida in armonia dintre cer si pamant, in impacarea dintre intunecime si lumina. Fireste, nici statele aflate in decadenta si oamenii in pragul declinului nu duc lipsa de muzica, dar muzica lor nu este senina".
Cine poarta vina? Sistemul in care traim, deci vina devine colectiva. Asta e curentul. Se poarta pragmatismul cu sens de utilitate majora a omului. Ce domenii am mai fi noi in stare in zilele astea sa revolutionam? Raspunsul e sec din pacate. O sa ne multumim cu marile creatii ale clasicilor care raman fundamentul general al adevaratei culturi si cu speranta ca ne aflam doar intr-o perioada de tranzitie din care o sa iesim cu prima ocazie.

duminică, februarie 08, 2009

Insemnari de pe Pamant


Nu ma pot imagina in ziua Judecatii de Apoi cu lista faptelor mele in mana. Ma chinui de mult timp. Nu reusesc. Mi-e indiferent daca ma duc in Iad sau in Rai. In rai parca totul ar fi prea simplu. Daca iadul il are ca sef pe Mefisto si reprezentativ ca scena ar fi noaptea Valpulgiei, m-as bucura sa fiu acolo. Partasa la desfrau, la joc, la provocari si la imbieri dulci si periculoase. Atata timp cat n-ar exista durerea fizica. Oricum acolo ne ramane doar spiritul.
Ce e viata pe Pamant? O provocare care te duce spre pacat daca e sa gandim in felul acesta. Un eden pierdut, in care ca Adam si Eva vrem sa experimentam totul, sa nu ne multumim cu ce vedem. De aici diferenta dintre idee si impresie. Luam ideea ca ceva pe care-l percepem cu simturile, iar impresia ca ceva pe care il supunem intelectului si implicit experimentului. Suntem niste nenorociti de empiristi, care nu se mai satura de nou si de cunoastere. Dumnezeu s-a plictisit sa mai dirijeze. E in concediu. A lasat totul in voia sortii. Nici macar sa nu-l deranjati, ca s-ar putea supara si ne-ar putea distruge cu totul.
Cert e ca te prinde viata asta si te atasezi de tine. Nu mai vrei sa pleci, incepi sa-ti fie frica de moarte, mai vrei si nu-ti ajunge.Nu-i asa?

sâmbătă, februarie 07, 2009

Existentialismul ma-sii



Priveste-te in oglinda. Cateva secunde. Acum pune-ti intrebarea: Eu pentru ce traiesc? Raspunsul trebuie dat in maxim 10 sec, altfel inseamna ca nu stii sau ca inca nu ai aflat. Scopul este pur informativ. Iti vei da seama ca nu e timp de pierdut. Adica ori dormi tot week-endul ori te uiti pe pereti si te gandesti la ce dracu ai de facut.
Lasand gluma la o parte, m-am convins si eu in ultima perioada ca viata e foarte mijto doar cu un covrig in ambele maini, ca te simti foarte cool daca mergi cu autobuzul fara bilet si daca stii ca urmeaza sa te intalnesti cu persoana care te iubeste de se impiedica pe strada fara tine de manutza.
Lasati-i dracului de bani ca nu te fac mai fericit decat esti si nici mai destept si nici mai nimic in plus. Un covrig si o apa de la cismea. Bine acum cred ca s-au si dezghetat prin parcuri si poate le dau si drumul. Masina nu-ti trebuie ca e aglomerat prin jegul asta infect de oras si mai bine mergi pe jos sau cu metroul (din pacate acolo e mai greu sa treci pe dedesubt), de mancat nu are rost sa te spargi in figuri ca te ingrasi, iar in restul timpului esti la serviciu. Doar tigari daca e cazul. Dar avand in vedere ca se scumpesc si astea, ca vor astia sa se imbogateasca de pe urma viciosilor, le lasam si pe astea.
In concluzie, ideea este simpla: traim pentru iubire. Daca inca nu ai gasit-o inseamna ca mai ai un pic de asteptat (dar ai grija sa nu te gandesti numai la chestia asta ca nu mai vine niciodata), daca ai gasit-o si o simti adevarata si sincera, prelungeste-o la nesfarsit. Inchide ochii si vezi daca plutesti cu ea de mana.:)

vineri, februarie 06, 2009

Recomandari filme


Va recomand calduros sa nu ratati: Milk (cu Sean Penn), Changeling (cu Angelina Jolie) si The curious case of Benjamin Button (cu Brad Pitt). Cred ca Brad o sa ia Oscarul anul acesta. Niste filme cu care nu va pierdeti timpul, luand in considerare si multele nominalizari pe care le au la Oscar. In rest, nu va obositi sa vedeti Intalniri incrucisate in regia Ancai Damian, ca nu e grozav. Daca va e lene sa va deplasati pana la cel mai apropiat cinema, le gasiti deja si pe odc. Nu incurajez pirateria, da uneori e mai comod asa. Enjoy...

miercuri, februarie 04, 2009

Copilarie fara de copilarie


Timpuri moderne. Cel mai grav lucru la care asistam este copilaria fara de copilarie a pustilor din timpurile astea. De la 5-6 ani stau si se joaca la calculator, nu se mai dezlipesc de pe scaun, nu mai ies afara sa se alerge, sa se urce in copaci, sa joace v-ati ascunselea si tot ce mai e normal la varsta asta. Pe de alta parte sunt si mai deschisi la minte, intra in contact mai devreme cu multe experiente, care ii ajuta sa se dezvolte mai rapid. Totul foarte precoce. Parintii ajung sa nu se mai poata impuna in fata lor, de aici lipsa de disciplina, dezordinea, lipsa unui somn bun si de calitate, performante scazute la scoala, etc. Din pacate nu prea avem cum sa schimbam lucrurile. Suntem martori fara voie. Dar, se poate spera totusi ca exista metode de combatere a efectelor negative resimtite printr-o buna educatie de catre parinti.
Incotro lumea? Vom deveni niste robotei, care vor face totul mecanic. Iubirea va fi virtuala. Vom trai totul in imaginatie fara sa mai iesim din casa, nici nu vom mai manca. Pastila si gata. Si totul pentru ca asa inainteaza stiinta...

luni, februarie 02, 2009

Stat pacalit de vulpe


In urma cu vreo trei ani, stim cu totii ca s-a privatizat BCR-ul. Desi la licitatia internationala, participasera banci cu un renume mult mai mare si mai puternice decat Erste Bank, ca de exemplu BNP Paribas, Deutsche Bank sau Millenium Bank din Portugalia, totusi austriecii au reusit sa se impuna. Si cu siguranta nu a fost vorba doar de bani, ci si de alte interese.
Imediat, dupa privatizare, in BCR au inceput o serie de schimbari de personal, de restructurari majore, multi oameni au ramas pe drumuri oferindu-li-se salarii compensatorii si promisiuni de participari la alte interviuri tot BCR dar pentru alte posturi. Simple formalitati prin care totusi, neexplicabil, angajatii zburau pe capete. Pana si marii directori de filiale si sucursale, erau cu izmenele in vine de frica. Marile pile pe care le-ai fi putut avea, nu-ti erau de folos. Motivul invocat de austrieci, era ca au nevoie de personal tanar, pe care sa-l poata forma ei. Pare destul de absurd totusi sa crezi ca dau afara oameni cu experienta de ani de zile ca sa angajeze tineri cu zambetul pe buze cu facultati terminate la cine stie ce particulara de rahat.
Cred ca e bine sa avem o perspectiva de ansamblu asupra ceea ce s-a intamplat atunci, acum cand adevarul a iesit la iveala. Pe vremea aia, daca imi amintesc bine era ministru al Finantelor Sebastian Vladescu.
S-a scris mult despre marea privatizare, care insemna un "reper deosebit de important in procesul de liberalizare si eficientizare a economiei romanesti postdecembriste". Numai demagogie. Adevarul a fost ca Erste a promis statului roman 3,75 miliarde euro. Dar, un lucru omis era ca, din pretul tranzactiei pentru pachetul de actiuni de 25% pe care BERD (Banca Europeana pentru Reconstrucutie si Dezvoltare) si IFC (International Finance Corporation) le detineau in acel moment la BCR, si-au adjudecat peste 1,5 miliarde euro. Respectivele actiuni le cumparasera in 2003 doar pe 222 milioane $. Au facut o foarte buna afacere. Ca sa mai scadem din suma ramasa statului roman, mai amintim ca Bancorexul fuzionase cu BCR-ul, dupa ce intrase in faliment, si ca ajutorul de stat care sa acopere pierderile fusese de 1,8 miliarde euro. Limita de timp insa pentru depunerea banilor intinzandu-se pana in 2014.
Deci, dupa ce scadem pierderile aferente, constatam cu uimire ca statul nostru s-a ales doar cu 400-500 milioane euro. Sa-ti dai palme si altele nu.Am inteles ca din banii astia, si-au propus si au inceput modernizarea stadionului Lia Manoliu.
Dar povestea nu se termina aici. A mai venit si criza intre timp. Acum se pregateste un alt val de concedieri in BCR, ca doar si-au propus sa ramana cu strictul necesar de oameni, care sa munceasca disperati ca niste robotei. Mai pui la socoteala si faptul ca nu-ti vine sa pleci, ca nu ai unde sa-ti gasesti acum. Deci munceste banchere pana simti ca nu mai poti, ca doar nu mai lucrezi la stat acum!

duminică, februarie 01, 2009

Eurovision pe fundal de criza


M-am prins si eu de-abia saptamana asta ca ne agitam ce cantaret sa mai trimitem la Eurovisionul din acest an de la Moscova. Cu siguranta, multe dintre melodiile participante au fost pregatite si inregistrate cu foarte mult timp inainte de inceperea selectiei. Poate chiar de anul trecut. Glumesc. Compozitorii din piata s-au agitat sa convinga juriul si publicul cu piese care mai de care mai ritmate, prin artisti, mai mult sau mai putin valorosi.
Revenind la esential, Elena Gheorghe a castigat pentru ca nu prea avea cine altcineva sa fie in stare sa cante pe bune pe o scena de asemenea anvergura. Nu ma declar fana Elenei absolut deloc, mai ales ca stiu ca e macedoneanca si mai e si fata de preot pe deasupra. Imbracata destul de penibil, in niste rochii ca de dama de companie( orice ati spune voi asa parea), a incercat si ea sa-si etaleze calitatile de cantareata. Si le are. Nu i le contesta nimeni. Ma intreb ce zicea taica-su cand privea la televizor.
Imi pare rau pentru baiatii din trupa Zero, care si anul trecut au avut o piesa tare si anul acesta, dar din pacate juriul de aici nu poate gandi in perspectiva sa-si imagineze cum o piesa ca a lor s-ar potrivi pe scena Eurovisionul. Lasati baieti ca mai incercati pana va iese.
Blaxy Girls se am intind dupa parerea mea si mai bine spus le cam intinde Costi Ionita. Sunt prea pustoaice ca sa isi imagineze ca le ia cineva in serios. Uneori varsta iti da o oarecare prestanta. Macar imaginara, bazata pe o experienta mai bogata. Sunt ok fetele, au avut mare succes dupa lansare, dar e ca si cum trimiti copilul de varsta de gradinita in clasa intai.
Mi-a placut si melodia lui Catalin Josan, si a fost chiar buna ideea sa cante impreuna cu grupul de fete, da pe bune moldovenilor mai lansati-va si la voi in tara.
"Pleaca", melodia Tinei Geru a fost ok, desi sincer nu mi se pare o piesa potrivita pentru Eurovision si oricum nu era in stare sa o sustina live nici daca ar fi mancat inainte 15 galbenusuri de ou cu lapte si miere.
Asa ca bafta Elena in mai si poate te imbraci mai decent, sa capeti si ceva prestanta scenica.