Imi prind ideile care curg din mine ca nisipul din clepsidra si le astern pe hartie. Am inceput sa ma transform, sa ma sedimentez si sa ma lipsesc de curaj. Elanul nebunesc mi-a fost taiat de un nou strat de idei care le-a contrazis vehement pe cele vechi si a hotarat ca a venit vremea sa zboare pe pamant si mai putin in inaltimi periculoase. Doza de mister a lumii interioare a ramas insa neatinsa. Multe ganduri se iau de mana in mintea mea si se privesc in oglinda. Un motiv intemeiat sa alegi viata. Sa elucidezi misterul pas cu pas si sa-l astepti pe urmatorul cu nerabdare. Curiozitate si mister. Univers al cunoasterii fara nume.
De pe la cinspe' ani am inceput sa-mi pun intrebarea eu de ce traiesc. Sute de mii de minute mi-au trebuit sa ma lamuresc. A dus la o resemnare inceata si ranceda. Revolta eului. Aveam senzatia ca e un blestem sa te fi nascut, sa-ti cunosti de la inceput sfarsitul, sa stii ca vei saruta mana doamnei intunericului zgribulit fara sa ai puterea sa te opui. Dar aici e farmecul vietii. Esti in competitivitate cu timpul. Te depaseste intotdeauna si te lasa in urma ca un milog neobosit. Nu sunt mare fana a vietii, dar m-am resemnat si mi-am luat ca ambient personal ambitia. Cum bine zice Cioran nu are rost sa te sinucizi caci intodeauna o faci prea tarziu. Si in plus de asta ai fi un mare las care n-ar fi in stare sa faca fata dulcilor suferinte, provenite din proprile alegeri. Enjoy life...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu