miercuri, decembrie 31, 2008

Bucatele din mine


E chiar frig. O data cu iarna parca iti ingheata si sufletul. Are nevoie de mai multa caldura decat de obicei. Il pacaleste frigul si ii da o noua senzatie. E nevoie de mai multa apropiere intre oameni.Iti pui mai multe intrebari. Iata ce raspunsuri gasesc eu la intrebarile mele.
Sunt alcatuita din bucatele, din farame de insusiri, ce se straduiesc sa formeze o personalitate si un intreg. Ma joc cu bucatelele mele si cu gandurile lor. Fiecare are ideea ei. De acolo vin indeciziile uneori. Fiecare bucatica are parerea ei asupra unui lucru. Sunt multe si se zbat sa convietuiasca. Pot fi modelate si tinute in frau de marele stapan. Adica de mine. Mai trec cu vederea si le las sa-si faca de cap. Alta greseala. O iau razna. Punct si de la capat.
O alta idee care imi trece prin cap acum e ca poate perceptia mea asupra lumii e gresita. Sau nu numai a mea. Poate lumea e altfel de cum o vedem noi, poate e albastru in loc de verde, si totul foarte diferit de cum ne apare noua. Timpul nu exista. Deci cat e ceasu din cer? Vreau sa stiu. Ma intind cat pot de mult si nu ma las pana nu aflu adevarul. Sa nu te lasi nici tu pacalit. Poate noi traim in trecut. Asa o fi acolo sus. O alta lume, o alta perceptie a timpului. Poate ca Dzeu si a pus un film cu existenta noastra ca sa nu se mai plictiseasca. Cine stie ce-o mai insemna film si acolo. La noi aici nu poti zice niciodata prezent, pentru ca momentul a si trecut. A trecut si asta.

Sa mai zic si eu CARPE DIEM cum a zis Horatiu candva?

duminică, decembrie 28, 2008

Spune nu drogurilor


Revedeam pentru a nu stiu cata oara The basketball diaries, un film cu Leonardo DiCaprio, de prin '95 cred, al carui subiect principal este dependenta de heroina. Filmul, inspirat dintr-o poveste reala, prezinta viata unui pusti impins de saracie, dar si de anturaj sa incerce heroina. Cred ca nimic nu poate fi mai rau pe lume decat dependenta de heroina sau cocaina.
Drogurile induc o stare de iluzie, de extaz, de sublim. Dar pretul e mult mare pentru aceasta lume.
Cu siguranta in viata reala, aceasta stare nu poate fi de gasit, sunt convinsa de asta, dar nu e un motiv suficient de bun ca sa incerci.
De obicei persoanele care incearca, provin din familii destramate, nu au avut parte de suficienta atentie in copilarie sau adolescenta ,sunt de cele mai multe ori inadaptate sau au anturaje care le imbie sa experimenteze. Provin din categorii sociale de obicei de la poli opusi, fie au foarte multi bani si asta reprezinta o distractie si un mod de a uita de plictiseala, fie saraci, care ajung sa faca orice ca sa-si procure doza.
Cred ca acum cateva saptamani ma uitam la o emisiune care prezenta un caz al unei fete de 28 de ani, dependenta de heroina, care isi privea viata cu luciditate, perfect constienta de ce face, negasind alte bucurii in viata, care a incercat, nefiind suficient informata unde o poate duce curiozitatea. Stia ca nu se mai poate lasa, si nici nu isi dorea sa se lase, stiind ca singurul mod de a te lasa e metadona, care te baga intr-o alta dependenta. Disperare, durere, suferinta, regret, esec, singuratate si ura societatii. Cam asta aduce dependenta o data cu ea.

P.S.: Un joint nu te omoara si nici nu creeaza dependenta!

joi, decembrie 25, 2008

Craciun ciudat


Cred ca e primul Craciun care nu-mi place, in care nu am simtit nicio atmosfera si ma uitam ciudat la brad, intrebandu-ma ce cauta acolo si care e scopul lui. Am facut lucruri obisnuite ca si in alte zile, ba chiar am mancat mai mult din pacate si l-am asteptat pe Mos Craciun in zadar. El nu s-a aratat nici anul acesta. Mi s-a mai luat o grija si cu Mos Craciun asta. De colinde m-am saturat si sincer, chiar nu aveam chef de sarbatori. Mai vine si revelionu asta cand asteptam gongu de la 12 sa ne sune in cefe. Nu se poate sari oare peste zilele astea?
In orice caz ascult Amalia Rodrigues si o sa citesc de unde am ramas.

Craciun fericit!!!( asa se spune)

marți, decembrie 23, 2008

Calatorie placuta 2


Aveam impresia ca am ales pomul vietii, in Gradina Edenului, ca sunt o Eva fara Adam, ca am ramas linistita ca sa pot sa ma decid la ce-mi propunea Creatorul. Nimic nu ar fi fost mai potrivit decat sa nu iau cu mine din lumea de unde veneam, amintirile. Acele sentimente, trairi, experiente, cunostinte care ma transformasera intr-un OM. Aici nu mai eram om. Puteam sa traiesc vesnic daca alegeam asta, sa ma bucur de paradis si sa iau parte la absolut. Nu mi se cerea nimic in schimb. Nici macar alegerea pe care trebuia sa o fac nu era obligatorie. Am incercat sa plutesc, sa zbor, dar mi-era destul de greu intrucat nu puteam sa dau din aripi din cauza povarei ce o duceam cu mine. Incepusem sa ma gandesc la toti oamenii pe care ii iubeam, pe care ii lasasem in vechea lume, la toti aceia fara de care nu puteam trai. Aici nu ma puteam bucura decat de infinit, de binele absolut, de tot ce poate fi sublim. Nu aveam ce sa iubesc, ma simteam un prizonier al gandurilor mele de OM. Am crezut ca ma pot schimba, ca pot uita, ca sunt in stare de actul creator, dar m-am inselat. Nimic din ce m-ar fi putut bucura nu se afla aici. Nu-mi doream nemurirea. Ma plictisisem deja.
Intalneam vietati ciudate, care zburau pe langa mine, ca niste meduze cu aripi, care scoteau un zgomot asurzitor si de care imi era frica. Vroiam inapoi. Am strigat cu toata puterea, desi poate nimeni nu ma auzea: aleg pomul cunoasterii!!!Si am deschis ochii...

luni, decembrie 22, 2008

Calatorie placuta


O noapte linistita, tacuta si misterioasa. Plina de intelesuri neintelese. O clipa de repaos, fara lumina gri. Incerc sa ies din timp, sa ajung intr-o lume atemporala, in care nu ma mai urmareste nimic si nimeni si unde nu trebuie sa ma grabesc sa fac nimic. Tin mainile pe ceasca de ceai fierbinte si mi le incalzesc, fiindca-s reci, chiar daca in camera e cald. Privesc in camera si nimic nu se misca. Inchid ochii si ma duc sa ma plimb.
Eram pe tarmul marii si ma plimbam cu picioarele in apa rece de mai. Dar aici nu exista timp. Ma jucam cu picioarele mele in apa. Ma gandeam la tine si stiam ca inca te iubesc. Gandul la tine era dulce si prietenos. Propriile tale ganduri nu te resping, ca-s ale tale. Vin si pleaca, dar te intreaba mereu. Era pustiu in jurul meu. Un vanticel inca racoros sufla neputincios si lenes. M-am oprit sa privesc infinitul. Sa ma bucur de ceva care nu are sfarsit in fata mea. O intindere cu apa. Daca as inota sa vad pana unde o sa rezist? Sa ma opresc si sa fiu inconjurata de distante uriase, de vietati curioase, dar neinteresate de mine? Sa dansez in apa de oboseala si sa ma bucur de orice val? Nu o sa incerc asta. O sa fac o alta calatorie. Calatorie in calatorie.
Am plecat spre un cer mai albastru. O sa-l caut pana o sa-l gasesc. Pentru o secunda am tresarit. Parul mi-a atins umarul si m-am speriat. A, ce cap mai am. Am o jucarie in mana, un cadou primit din dragoste, un ursulet mare si greu, dar pe care l-am ales povara mea. Ca un pacat pe care il duci cu tine in spate dupa ce l-ai facut. Dar aici nu mai exista pacate. Totul e altfel. E fantastic. Ursuletul l-am luat cu mine. Ca sa nu fiu singura. In lumea asta fara timp sunt singura. Iar el ma face sa uit de asta. Oare si in lumea fara spatiu e pustiu? ...

va urma

duminică, decembrie 21, 2008

Tara arde si baba se piaptana


Cam asta se intampla de sarbatori in Romania. Incercam sa uitam ca e mare lipsa de fonduri in lume si mai ales la noi, la saraci, in conditiile in care multi nu mai au ce pune pe mese de sarbatori, prin noi recorduri. Asta e tot ce ne lipsea. Sorin Oprescu vrea sa continue ideea de anul trecut cu inutilul brad care a intrat in nu stiu ce record, cu alte noi recorduri. Nimic mai trist si mai inoportun dupa parerea mea. Anul asta ne-am propus sa intram in Cartea Recordurilor cu cel mai mare tort si cu cel mai lung carnat din lume. Asta se va intampla intre 27 si 28 decembrie. Tortul va trebui sa aiba 140 de m, iar carnatul aprox 2.200 m. Momentan tocmai am intrat in Guinness Book cu cel mai mare numar de Mos Craciuni care au impartit vreodata cadouri la lume, respectiv de 3.939, depasind recordul de anul trecut al celor din Taipei.
Si sa nu uitam ca astazi e ziua internationala a orgasmului. Deci nu e prea recomandabil sa stam foarte mult pe strazi ca nu respectam sarbatoarea. Nu mai e nimic de zis. Cam asta se mai intampla zilele astea.

sâmbătă, decembrie 20, 2008

Puterea autosugestiei

Am vazut acum ceva timp filmul The Secret, care te invata cum sa crezi in tine si iti arata cum functioneaza psihicul uman. Cu siguranta ceva adevar e la mijloc, in sensul ca autosugestia chiar are efect asupra faptelor noastre. Sa luam cel mai simplu exemplu. Religia. Ea functioneaza pe autosugestie.Te rogi ca ceva sa ti se indeplineasca si ajungi sa crezi tu cu adevarat in asta. Depinde cat de puternic. Uneori ti se indeplineste. Sunt studii convingatoare in cazul persoanelor suferinde de cancer, dar intr-o faza incipienta, despre care se spune ca au reusit sa invinga boala prin puterea mintii. Un psihic de invidiat e tot ce ai nevoie ca sa reusesti. Din acest motiv cautam aprecieri si satisfactii in tot ceea ce facem. Asta ne face puternici si ne da curaj pentru mai departe. Americanii au exploatat cel mai mult latura asta a omului. Au epuizat subiectul de cat au scris despre el. Cu siguranta va sunt cunoscute cartile lui Dale Carnegie, ale lui Goleman sau ale lui Florence Litauer si ale multor alti psihologi si psihiatri americani care ne invata cum sa traim si cum sa ne motivam pentru lupta. Ca asta e viata:o lupta. Si castiga cel mai puternic. Te nasti puternic sau devii pe parcurs. Depinde din ce material esti facut.

Prostul gust de la noi

Cu mare tristete in suflet observ ca romanii intretin incultura si unii o si promoveaza cu mare succes. Cand mergi cu metroul vezi cum mai toata lumea citeste Cancan, Libertatea, Ring si mai stiu eu care aberatie cu fustite in ea si cu funduri goale. Ne-a napadit pornografia si falsele vedetisme care mai nou le tin de cald romanilor. Restul de supravietuitori ai bunului-gust au ramas niste inadaptabili fara zambete pe buze. Astilalti traiesc impacati daca stiu ce face Alina Plugaru si Sexy Braileanca. Emisiunile duc mai departe subiectele, ca doar daca se vinde ziarul, se face si rating la TV. Ca astea sunt alegerile. Dai omului ce vrea. Nu mai stim sa distingem valorile reale, modelele care merita sa fie urmate si ne imbacsim creierul cu jeg. Jeg murdar. Mal ordinar.
Facultatile au ajuns sa ne vanda diplome in rate si sa aiba tot felul de specializari care nu te invata nimic concret si care nu sunt in acord cu cererea reala pe piata de munca ca numar de licentiati. Nu poti sa-i bagi omului in cap dragostea de carte, asa cum unora nu le poti scoate maneaua din suflet.
Ma intreba un cunoscut acum vreo cateva zile de ce stau sa pierd timpul citind atatea carti. "Ce castigi din asta?" Raspunsul e cat se poate de simplu si nu cred ca mai are rost sa dau explicatii.
Din pacate astea sunt generatiile noi. Parca au scapat acum din lant dupa generatii intregi de detentie. Doar asa imi pot explica lipsa asta de crunta educatie.
S-a mai intors si Androneasca acum la invatamant, ca sa mai dea cine stie ce reforme care duc la mai multa mita si inutilitate. Toate sistemele sunt corupte. Viermuiala si la suprafata si in miez. Ne dam in barci, cand nici nu stim sa vaslim.

vineri, decembrie 19, 2008

Despre disperarea din politica

Imi pare rau ca amestec subiecte diferite pe acceasi pagina, da le scriu dupa cum imi vin in cap. Spun asta pentru ca am primit reprosuri ca o dau dintr-una in alta.
S-a facut pomana porcului in ultima perioada in politica..Au disparut unii, iar altii au profitat repezindu-se la scaunul liber. Politica e un subiect care ma cam dezgusta, care e ca o inghititura fortata dupa ce ai burta plina gata sa plesneasca. Interesandu-ma si eu care mai e treaba "cu steguletele de la prefectura", i-am salutat si eu din fata televizorului pe noii veniti in ministere si le-am urat toate cele bune ca asa e la inceput in orice.
Pot sa jur ca Udrita stia ca se va alege cu ceva dupa aceasta campanie in care a impartit pachete care i-au multumit pe bietii batrani din Drumul Taberei si care au zis bogdaproste saracii. Astazi doamna Cocos devenind "turista" Romaniei, cred ca primeste in sfarsit rasplata pentru munca depusa in sustinerea lui Baselu. Imi amintesc ca acum cateva luni incercam sa aflu cu exactitate care e starea terenurilor ei si ale lui Cocos de prin cartierul francez, care valoareaza multe milioane de euro si pe timp de criza, dar nu binevoia sa raspunda la telefon si sa se deranjeze cu diverse explicatii care i-ar fi putut trece prin capul ei de blonda "lectoare" la ora aia. Ca doar totul e corect sau bine ascuns, deci nu va chinuiti sa aflati.
Ministrul Sanatatii, propus de Psd, ar fi in mare viteza daca reuseste sa se tina bine, intrucat domnul Bazac este presedintele Forza Rossa Romania, partenerul Ferrari pe piaţa locală, deţinând 47,5% din acţiuni.
Cam atat despre cum se scalda politicienii pe uscat. Va dam legatura in studio

joi, decembrie 18, 2008

A iubi din nevoia inimii

Ii iubim intotdeauna pe cei care ne resping sau pe cei care nu ne vor in viata lor. Si asa se intampla intotdeauna. Cred ca as putea sa scriu o carte cu numele "Persoanele care ma urasc, cele pe care le iubesc". In aceste timpuri, in care femeia se vrea egala cu barbatul, in care independenta femeii atinge cote importante, uitam ca barbatul e cel care trebuie sa curteze, sa-si manisfeste interesul si sa castige cu greutate dragostea femeii pe care o vrea langa el. Ca femei, vrem sa avem un cuvant de spus, sa alegem noi acea persoana si sa nu mai fim noi cele alese.
Iubim din egoism, din necesitatea de a iubi si de a ne tine ocupata inima. Iubim pentru ca iubirea ne da aripi sa zburam spre taramuri necunoscute si pentru ca ne motiveaza sa reusim mai usor. Iubim ca sa nu ne simtim singuri, ca sa existe 2 intr-unul. As vrea sa cred in iubire absoluta, in acea iubire care ne face sa uitam de noi, care ne face face sa ne dam inima cuiva fara sa cerem nimic la schimb. Iubirea e un sentiment idealist, de inaltare catre paradis. Iti doresti ca cineva sa-ti apartina, sa-l stii numai al tau, sa ai pur si simplu o inima a ta a altcuiva. Din egoism. Din dorinta de a avea.
Ne nastem din iubire, ne dezvoltam si devenim adulti din iubire, iar in restul vietii ne cautam iubirea.

Stere Farmache s-a plictisit de BVB

Desi piata de capital nu m-a omorat niciodata cu zile, personajul de fata mi se pare interesant. Stere Farmache a fost intotdeauna un tip care evita sa faca declaratii presei, care nu prea raspundea la telefon si pe care-l cam durea la bascheti de altii din pozitia de presedinte al BVB. Sunt mai mult decat sigura ca si-a mai taiat din atributii ramanand doar presedinte BVB, asa cum a fost din 95 de la reinfiintarea bursei. In decembrie anul trecut a fost ales si director general. Deci a avut timp sa se plictiseasca. Ramane de vazut ce-o sa faca Anca Dumitru.
In Romania, bursa cred ca mai are nevoie de ani buni ca sa fie ca cea de fata, unde facorul psihologic conteaza mai putin. Ca astea sunt criteriile care influnteaza jocul la bursa: profitul real pe care il are societatea ale carei actiuni sunt listate si diversele zvonuri, care constituie factorul psihologic, intre cei care joaca propriu zis la bursa. Deci nu e asa mare filosofie.

Oameni simpli si de valoare

Analizam ca de obicei lumea care trecea pe langa mine si incercam sa citesc gandurile oamenilor in ochi. In putinele momente in care mai am chef sa comunic si sa mai cunosc pe cate una altul, fac comparatie intre oameni si incerc sa ma decid care merita mai multa atentie. Bunatatea e un lucru care ma cucereste instantaneu la cineva si mai ales acea bunatate care se citeste in coltul ochilor cand omu zambeste sincer. Ma duceam ca de obicei la o biblioteca la mine in cartier, unde bibliotecara e o femeie admirabila de o cultura desavarsita, fericita si implinita cu ce are. Pe langa unele carti despre care am vorbit, si unde se vedea clar ca femeia stie despre ce vorbeste, mi-a povestit aproape toata viata ei de femeie singura care a invatat sa se bucure de lucruri marunte care o fac sa zambeasca si sa le doreasca si altora. Acest exemplu de viata simpla, delicata, intr-un frumos miros de carti vechi le da o mare palma peste fata multora dintre noi. Cred ca exista oameni care stiu sa traiasca, care gusta fiecare clipa cu bucurie, indiferent de esenta lui si care multumesc pentru viata data.
Mai cunosc o persoana care ma face sa zambesc cand o vad, o vanzatoare la un magazin non-stop care lucreaza de peste 6 ani in acest post si care isi pastreaza amabilitatea si dragalasenia indiferent de omul pe care il are in fata.
Acesti oameni poate se descurca destul de greu in viata si au suferinte pe care au invatat cu maiestrie sa le ascunda altora si poate lor insele.
ASA CA SFATUL MEU ESTE SA IUBITI OAMENII CU INIMA CALDA, CU SUFLETUL CURAT SI CU O MARE CALITATE ACEEA DE A STI SA FIE OAMENI!!!

Madonna ar trebui sa se retraga

Citeam si eu ultimele stiri despre vedetele de prin afara si ma uitam la Madonna, care se pare ca vrea sa moara pe scena ca nici acasa nu mai are liniste. Intr-un ultim concert pe care l-a sustinut cantareata se pare ca a cazut de pe scena destul de urat. Cred ca e bine sa te retragi in glorie, cat inca banda nu te acopera de tot si te mai tine putin glasul. Oricat te-ai da cu capul de pereti sa te mentii intr-o buna forma fizica tot o sa te impiedici la scari. Asa ca Madonnica treci la agatat daca Guy Ritchie te-a parasit ca esti sub intelectul lui (din cate se aud in sat) si asculta si tu vechile albume ale tale duminica seara mancand o pizza.

Evitati fracturile facute fara voia voastra!!!

I like Loredana

In ultima perioada se pare ca tot mai multa lume se ia de Loredana, care oricum n-are nicio treaba cu vocea poporului doar cand vine vorba de bani. Mie personal chiar imi place de ea. Cand e drumul lung si te plictisesti, merge sa asculti o geampara de-a Loredanei. Femeia s-a scos oricum. S-a casatorit cu Boncea ala care e mana dreapta a lui Sarbu prin Mediapro, asa ca e asigurata ca aparitii la TV si la albume, a pus de un copil si a iesit frumos si tot asa.
Lansarea ultimului clip al Loredanei intitulat Tzuchi, e o parodie dupa recentele videoclipuri ale Madonnei Give it to me si Hung up si in care Loredana o imita cu mult haz intr-o tiganeasca care pe mine ma auza teribil.
Imi amintesc de Carcotasi, care acum cateva luni s-au mirat teribil de o declaratie de-a Andreei Esca, care a afirmat ca Loredana era departe acum daca nu se nastea in Romania. Ii sustin si eu parerea guristei de la Pro. Madonna daca s-ar fi lansat in Romania nu ar fi devenit nimic, asa cum si Loredana se cam chinuie pe afara sa scoata ceva.
http://www.profm.ro/loredana/galerii-video-loredana

miercuri, decembrie 17, 2008

Ne chinuie talentul si nu facem nimic cu el

Cred ca fiecare persoana are un talent. Nu exista oameni fara ceva de apreciat. Bine, acum exista si talente mai speciale, ca de ex sa poti sa ucizi un om fara sa lasi urme pe jos sau sa fluieri din nari.Glumesc. Ideea e ca in cazul in care nu avem curaj sa ne avantam in marea asta fara apa, suntem de pomana. Dupa ce ca nu avem nici apa...Daca traiam cu totii intr-o mare? S-a gandit cineva la asta? Eu da. Dar sa revenim..Trebuie sa ne batem cu pumnii in piept pentru ceea ce suntem si sa aratam lumii o idee mareata la care nu s-a mai gandit nimeni pana acum.Asta e scopul nostru pe pamant.Sa cucerim.Suntem pameni si avem nevoie de satisfactie si admiratie. Deci sa cream. Nimic altceva. Sa fii inventiv si sa nu mori degeaba. Hai las-o incolo ca nu e chiar asa greu.Ai chiar mai multe incercari. Si nu e vorba de cea mai mare precizie din lume ca aruncatu la cosu de baschet. Sa fii un geniu printre alte idei. Mie mi-e clar oricum ca geniile au ceva fileala in cap, ca momentul acela magnific in care ai o revelatie vine intr-un moment deorbire si de uitare de sine la cote maxime.

Zambete in exces

Criza financiara era ceva absolut de asteptat. Se stie ca la fiecare interval de 40-50 de ani odata ramanem cam cu poftele neindeplinite conform istoriei. Asa ca nu inteleg ce asa mare agitatie. Poate ca n-o sa ajungem chiar sa ne mancam intre noi ca nu de alta da nu ar fi frumos si respectuos.
In tonul acestor evenimente, ma gandeam asa la maimutareala asta a femeilor din zilele noastre, care se pricep sa cantareasca posibilitatile barbatului la o prima vedere, fara sa fie interesate si de altceva, care se gandesc ca totul se rezuma la bani si nu la nivelul de cultura atins. E clar ca barbatii vor sex si femeile vor bani. Deja devine simplu la o prima vedere. E chiar interesant ce o sa se intample cu aceste papushici disperate care nu o sa mai prinda la tot pasul batraiori cu portofelul deschis. Asa ca papu, luati o pauza si mancati banane de la second-hand, mai ales ca sunt mai coapte! O sa va tina de cald.
Monica s-a cam plictisit de Columbica, intrucat Viagra nu se mai importa in aceasta perioada si s-a cam agravat situatia in cuplu. Fetele de la Trident crek au tot strans anul asta, asa ca au bani de cumparaturi, iar alte penibilitati de genul asta mananca acum covrigei cu nuci primite in dar cu ocazia colindului.

Viata in pasi de dans

Citindu-l de curand pe Hesse(care mi se pare genial), si mai ales Lupul de stepa, in care personajul principal se indragosteste iar de viata invatand sa joace foxtrot cu o necunoscuta, care ii schimba viata, mi-am imaginat ca viata poate fi considerata un dans. Inchizand ochii si dand drumu la mai multa imaginatie, compar fiecare pas din viata noastra cu un pas de dans, in care noi alegem ritmul intotdeauna. In functie de ce ne place, ne alegem dansul preferat, partenerul potrivit si apoi plutim intr-o lume de vis, unde nimic nu mai poate fi controlat.
Sa ne imaginam prin secolul 18, serile acelea de bal superbe din castelele imparatilor, unde fiecare femeie isi etala superbele rochii, si prin asta si statutul social, barbatii, care curtau femei frumoase prin dans, prin joc si prin tot ce poate fi de apreciat in timpurile astea si acea atmosfera de magie, in care bagheta o detine fiecare dansator.
Da, s-au pierdut si timpurile astea, ca deh, ce e frumos se pierde destul de repede si se inventeaza altceva de alta intensitate. Lumea de basm in care puteam trai, s-a transformat intr-o lume de motoare si de masinarii stupide care ar trebui distruse la fiecare aparitie intre oameni.Civilizatia si-a pierdut farmecul, ca o relatia de 40 de ani cu cineva, in care totul merge din inertie, ca altfel nu se mai poate. Suntem o lume batrana, educata deja in normele societatii, pe care constiinta te face sa nu le mai incalci apoi, o lume colorata in griuri cu fonduri negre si in care se simt mirosuri combinate, ieftine si de prost gust.

marți, decembrie 16, 2008

Colectia pret-a-porter viata-moarte

Imi fac deseori procese de constiinta ca nu sunt ca cei mai multi dintre noi, ca nu ma pot bucura de lucruri care pentru unii inseamna totul, ca nu pot sa-mi fac planuri de viitor si ca astept cu mare interes ceva care m-ar putea scoate din intuneric. Ar trebui sa nu privim prea mult in interiorul nostru, sa fim putin hedonisti sau epicuristi, sau poate mai mult chiar si sa uitam ca traim o simpla viata pe care au mai trait-o si multi altii inainte. E chinuitor sa simti fiecare clipa cum trece, s-o pipai si totusi sa nu poti s-o prinzi niciodata. Te mangaie, se joaca cu tine, te ispiteste si iti promite un viitor pe care doar tu poti sa ti-l faci, cu niste simple alegeri esuate sau castigatoare. Cred ca in esenta nimeni nu e unic, am ajuns deja sa traim dupa acelasi tipar, suferim de aceleasi boli (uneori o mai gresesc astia prin laboratoare si mai fac una noua), mancam aceeasi mancare si utilizam acelasi cuvinte tocite deja de sensuri si de atatea repetari. Ne aflam intr-o haos ordonat, care ne imbie sa vrem tot mai multe fara sa oferim nimic in schimb si sa epuizam tot pentru a ne face cunoscuta prezenta.
Tot ceea ce ne chinuie e memoria, care pe straturi-straturi iti compune viata fara ca tu sa nu poti sa zici nimic, mai ales ca au demonstrat unii prin tari indepartate ca retii mai cu seama ceea ce nu te straduiesti prea tare, adica ceea ce te-a lovit in pivometru mai puternic. Doar ca nu e chiar cu mari vanatai.
Lasand gluma la o parte cred ca intelepciunea asta a diversilor indivizi care se ingroapa cu activitati desavarsite si uita catre ce se indreapta, vine dintr-o mare resemnare sau dintr-o neobisnuita si binecuvantata putere de a fi orbi sa prosti. E din ce in ce mai bine sa fii prost, sa gandesti mecanic ca un robotel si sa fii si tare pe deasupra la ce faci. Anul asta se poarta prostia. E ultima noutate.
Degringolada totala pe scena politica .N-am platit intrarea la circ si totusi suntem obligati sa luam parte la spectacole ieftine in care mingea se arunca de la unii la altii.
S-ar parea sa se incheie perioada de tranzitie de dupa bietu "Raposatu" si se pierd si ultimele urme de ordine sociala. Saracu Stolo. Desi parea ca se intelege cu bietu Baselu si ca ar avea ceva de spus fara ajutor prea mare, mititelu bolnavior s-a speriat de amintirile neplacute pe care le mai pastra legate de Mugur Isarescu sau cine stie de mai care fantomica.Poate i-o fi spus vreun doctor ca exista riscul sa-i creasca tensiunea prea mult in noul post. Las ca vine "Bocelu" la Guvern, sa scrie dupa dictare si sa asculte cu mare atentie ce i se spune. Sunt intru totul de acord cu cei care sustin ca Emil Boc e ca un blanc pe care urmeaza sa iti pui ce vrei. Numai ca in cazul de fata cel care isi pune ce vrea pe blancul lui Bocelu e Baselu. Psd-istii saracii au ramas destul de surprinsi, desi nu au ce sa mai comenteze. Baselu alege si tot Baselu are chef de ruleta dupa cum se pare.S-ar putea sa fie miza cam mare in cazul de fata. O sa fie clar mare distractie. Parca imi si imaginez un titlu comic din ziare: Bocelu invata sa vorbeasca fara ajutor.Pai ia sa inceapa de acuma, da fara ajutor din partea nimanui. Doar el cu oglinda. Poate pana la anu cand Baselu pleaca pe vapor departe si cine stie care mai indrazneste sa urce la tron, invata si Bocelu sa spuna lucruri importante si mai ales sa le gandeasca singur.

Pace voua in suflet!

vineri, decembrie 12, 2008

Si anu asta avem Craciun

Ma gandesc cu drag la Craciunul care cu pasi mici si siguri vine catre noi si care de-abia asteapta sa vada in ce stare ne prinde de data asta.
Ca de obicei cumparaturile sunt baza luna asta si nu esti "cool" daca nu cheltui ceva bani sau daca nu te innoiesti.
Din punctul meu de vedere, e o luna a tristetii, a melancoliei, a revenirii amintirilor, a comparatiilor cu ceilalti ani, si ca sa nu mai vorbim de Revelion, cand fara sa vrei ai tendinta de a trage linie pe ce ai facut anu asta. Si omu e cam intotdeauna nemultumit...Deci e nasol..
Printre alte regrete si ganduri la mancare, ar trebui sa incercam sa fim mai buni, mai milosi si mai zambitori, cu sau fara motiv, ca e dragutz sa fii tampit in felu asta.
Mos Craciun a murit din cate am inteles, asa ca nu are rost sa il asteptati anul acesta. Va spun 100% ca mi-a scris mie o scrisoare in care ma ruga sa fiu eu mesajerul mortii lui.Acuma speranta moare ultima.Poate si Mos Craciun o sa invie, ca doar a facut numai fapte bune.
In betia asta politica, se pare ca Mos Craciun o sa fie noul Guvern, care o sa ne aduca vesti de la tron si o sa imparta pareri si promisiuni la fraieri pentru Anu care vine.pam pam
Si ca sa revenim la melancolia specifica luminitelor de la brad si a cainilor care o sa latre de frica pocnitorilor, va recomand sa nu mancati prea mult ca sa nu stati in spital la inceput de an (ca e nasol mai ales ca medicii o sa astepte diverse urari si poate n-aveti chef sa le faceti) si pentru ca incepeti anul umflati si cu lipidele in plin proces de depunere.

Deci SARBATORI FERICITE tuturor alaturi de cei dragi sau singuri da fericiti!!!

luni, decembrie 01, 2008

Viata in sens unic

Ma apuca de cele mai multe ori nervii din cauza prostiei care ne inconjoara pretutindeni fara sa vrem si fara sa putem lua masuri impotriva ei, fara sa fim intrebati daca mai e loc pt ea in lume, in timp ce noi suntem preocupati de lupta asta pentru supravietuire in conditii cat mai bune cu putinta. Stiu ca nu sunt cea mai toleranta persoana din lume si nici nu imi doresc sa fiu, doar de dragul de a fi si doar de a spune aici ca asta sunt. Intr-o lume deja foarte corupta in care traim, manjita de rahat, dar mirosind a parfum scump, tot ce le ramane unora de facut e sa calce cu bacancii peste ceilalti si sa reuseasca. Si cred ca bine fac. Scop machiavelic cu care sunt de acord.
Viata asta e mult prea simpla si mult prea lunga. Ne-am nascut din haos si ne ducem in pamant, fara alte mari idei despre viata de dincolo si mai stiu eu ce aberatii de genul asta de care s-ar parea ca ar trebui sa te temi.
Au ajuns sa existe si carti care sa te invete cum sa traiesti, ce sa faci, dar nu cum sa te dai cu capul de pereti fara sa patesti nimic, lucru care m-ar interesa mai mult cu siguranta.
Gandesti, te macini, vrei sa afli calea succesului si nu reusesti. Lumea e cam pe terminate. Baterii consumate si de unica folosinta, pe care nu a reusit nimeni sa le inventeze. Cat de tare ar fi sa inventeze astia elixirul vietii vesnice si sa pastreze exact luciditatea asta rece pe care o avem, de la frig binenteles momentan si sa ne dorim dupa aia moartea cu jind, capiind de atata plictiseala si de atatea repetari la nesfarsit ale diferitelor situatii dar sub alta forma. Ar fi cel mai aberant si cel mai nefolositor experiment.
Sunt tare curioasa sa aflu daca exista cu adevarat un creator cu al acestui lumi in care tot ce facem e bazat pe autosugestie sau pe exemplele altora. Sa stiu cum priveste el de sus lumea asta si cum se amuza de neputinta noastra si cat e de bucuros ca ne-a blestemat sa traim pe aceasta planeta.