Citindu-l de curand pe Hesse(care mi se pare genial), si mai ales Lupul de stepa, in care personajul principal se indragosteste iar de viata invatand sa joace foxtrot cu o necunoscuta, care ii schimba viata, mi-am imaginat ca viata poate fi considerata un dans. Inchizand ochii si dand drumu la mai multa imaginatie, compar fiecare pas din viata noastra cu un pas de dans, in care noi alegem ritmul intotdeauna. In functie de ce ne place, ne alegem dansul preferat, partenerul potrivit si apoi plutim intr-o lume de vis, unde nimic nu mai poate fi controlat.
Sa ne imaginam prin secolul 18, serile acelea de bal superbe din castelele imparatilor, unde fiecare femeie isi etala superbele rochii, si prin asta si statutul social, barbatii, care curtau femei frumoase prin dans, prin joc si prin tot ce poate fi de apreciat in timpurile astea si acea atmosfera de magie, in care bagheta o detine fiecare dansator.
Da, s-au pierdut si timpurile astea, ca deh, ce e frumos se pierde destul de repede si se inventeaza altceva de alta intensitate. Lumea de basm in care puteam trai, s-a transformat intr-o lume de motoare si de masinarii stupide care ar trebui distruse la fiecare aparitie intre oameni.Civilizatia si-a pierdut farmecul, ca o relatia de 40 de ani cu cineva, in care totul merge din inertie, ca altfel nu se mai poate. Suntem o lume batrana, educata deja in normele societatii, pe care constiinta te face sa nu le mai incalci apoi, o lume colorata in griuri cu fonduri negre si in care se simt mirosuri combinate, ieftine si de prost gust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu