Ii iubim intotdeauna pe cei care ne resping sau pe cei care nu ne vor in viata lor. Si asa se intampla intotdeauna. Cred ca as putea sa scriu o carte cu numele "Persoanele care ma urasc, cele pe care le iubesc". In aceste timpuri, in care femeia se vrea egala cu barbatul, in care independenta femeii atinge cote importante, uitam ca barbatul e cel care trebuie sa curteze, sa-si manisfeste interesul si sa castige cu greutate dragostea femeii pe care o vrea langa el. Ca femei, vrem sa avem un cuvant de spus, sa alegem noi acea persoana si sa nu mai fim noi cele alese.
Iubim din egoism, din necesitatea de a iubi si de a ne tine ocupata inima. Iubim pentru ca iubirea ne da aripi sa zburam spre taramuri necunoscute si pentru ca ne motiveaza sa reusim mai usor. Iubim ca sa nu ne simtim singuri, ca sa existe 2 intr-unul. As vrea sa cred in iubire absoluta, in acea iubire care ne face sa uitam de noi, care ne face face sa ne dam inima cuiva fara sa cerem nimic la schimb. Iubirea e un sentiment idealist, de inaltare catre paradis. Iti doresti ca cineva sa-ti apartina, sa-l stii numai al tau, sa ai pur si simplu o inima a ta a altcuiva. Din egoism. Din dorinta de a avea.
Ne nastem din iubire, ne dezvoltam si devenim adulti din iubire, iar in restul vietii ne cautam iubirea.
Nu e nici un sentiment idealist si nici o inaltare spre paradis.
RăspundețiȘtergereE totusi egoism. Egoism care iti cere sa faci multe prostii pentru a mai beneficia un pic de o doza de senzatiile eliberate prin cap de hormonii aia naravasi.
Apropo, stii care e cel mai puternic drog pentru creierul uman?
Vorbeam de iubire nu de sex!
RăspundețiȘtergereIubirea se dezvolta pe fundatia indragostitului, adica a atractiei sexuale. Ca in timp sentimentele capata o alta nuanta si conteaza mai mult empatia si obisnuinta asta e altceva...
RăspundețiȘtergereCand am zis de hormoni nu m-am referit la sex. Si empatia si obisnuinta si toate celelalte "sentimente" pe care un om le percepe a fiin iubire tot de ei sunt date...
Sunt cazuri si cazuri.nu trebuie sa generalizam:)
RăspundețiȘtergereNu toti se nasc din iubire, nu toti evolueaza din iubire (ma rog unii nu evolueaza deloc dar trecem peste acest amanunt) si nu toti cauta iubirea tot restul vietii. E prea frumos (ca sa nu spun ideal sau poate si mai rau...imposibil de cele mai multe ori) ceea ce ai spus tu.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar e o idee frumoasa la care merita sa visezi si cu care uneori (poate) te poti minti.E "reala" doar daca esti mai visator/visatoare din fire.
Daca vrei le luam pe rand. E un mod idelist si generalizat de a expune problema si conteaza si la ce clasa sociala ne referim.
RăspundețiȘtergere"A iubi inseamna sa-i dai cuiva puterea sa te distruga, si sa ai incredere ca nu o va face"
RăspundețiȘtergereConteaza intr-adevar de oameni. Nu as mai folosi clasificarea in functie de "clasa sociala".Oamenii nu mai pot fi clasificati in functie de "clasa sociala".Era o data aceasta clasficare (la noi vorbesc) acum nu o mai "regasesc" ca un punct de reper in a clasifica pe cineva. Clasa sociala implica mai multe repere cum ar fi gradul de educatie, locatia sa geografica (este asta sa stii) si resursele financiare iar de aici deriva multe alte ramificatii. Numai ca acum statutul social nu mai este in functie de o imbinare a acestora ci pe alte principii. Cred ca stii la ce ma refer si nu stau sa vorbesc o zi intreaga despre asta. Acum se imparte doar in prostime cu bani si la costum in numar destul de mare (functii importante in stat si de aici cred ei un statut respectat - cu sau fara educatie), prostime cu bani fara costum foarte numerosi (statut respectat in lumea interlopa - fara educatie). Urmeaza acum cei clasificati in functie de educatie (si cea de la scoala si cea de acasa): cu educatie si bani (FOARTE putini in functii importante de conducere),cu educatie si bani relativ putini (functii medii fara putere de decizie) - numar mediu de indivizi. In conditiile astea cum crezi oare ca va fi viitorul?Suna "bine" viitorul?Intrebarea este...Pentru cine?
RăspundețiȘtergere