Ma apuca de cele mai multe ori nervii din cauza prostiei care ne inconjoara pretutindeni fara sa vrem si fara sa putem lua masuri impotriva ei, fara sa fim intrebati daca mai e loc pt ea in lume, in timp ce noi suntem preocupati de lupta asta pentru supravietuire in conditii cat mai bune cu putinta. Stiu ca nu sunt cea mai toleranta persoana din lume si nici nu imi doresc sa fiu, doar de dragul de a fi si doar de a spune aici ca asta sunt. Intr-o lume deja foarte corupta in care traim, manjita de rahat, dar mirosind a parfum scump, tot ce le ramane unora de facut e sa calce cu bacancii peste ceilalti si sa reuseasca. Si cred ca bine fac. Scop machiavelic cu care sunt de acord.
Viata asta e mult prea simpla si mult prea lunga. Ne-am nascut din haos si ne ducem in pamant, fara alte mari idei despre viata de dincolo si mai stiu eu ce aberatii de genul asta de care s-ar parea ca ar trebui sa te temi.
Au ajuns sa existe si carti care sa te invete cum sa traiesti, ce sa faci, dar nu cum sa te dai cu capul de pereti fara sa patesti nimic, lucru care m-ar interesa mai mult cu siguranta.
Gandesti, te macini, vrei sa afli calea succesului si nu reusesti. Lumea e cam pe terminate. Baterii consumate si de unica folosinta, pe care nu a reusit nimeni sa le inventeze. Cat de tare ar fi sa inventeze astia elixirul vietii vesnice si sa pastreze exact luciditatea asta rece pe care o avem, de la frig binenteles momentan si sa ne dorim dupa aia moartea cu jind, capiind de atata plictiseala si de atatea repetari la nesfarsit ale diferitelor situatii dar sub alta forma. Ar fi cel mai aberant si cel mai nefolositor experiment.
Sunt tare curioasa sa aflu daca exista cu adevarat un creator cu al acestui lumi in care tot ce facem e bazat pe autosugestie sau pe exemplele altora. Sa stiu cum priveste el de sus lumea asta si cum se amuza de neputinta noastra si cat e de bucuros ca ne-a blestemat sa traim pe aceasta planeta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu