Revedeam pentru a nu stiu cata oara The basketball diaries, un film cu Leonardo DiCaprio, de prin '95 cred, al carui subiect principal este dependenta de heroina. Filmul, inspirat dintr-o poveste reala, prezinta viata unui pusti impins de saracie, dar si de anturaj sa incerce heroina. Cred ca nimic nu poate fi mai rau pe lume decat dependenta de heroina sau cocaina.
Drogurile induc o stare de iluzie, de extaz, de sublim. Dar pretul e mult mare pentru aceasta lume.
Cu siguranta in viata reala, aceasta stare nu poate fi de gasit, sunt convinsa de asta, dar nu e un motiv suficient de bun ca sa incerci.
De obicei persoanele care incearca, provin din familii destramate, nu au avut parte de suficienta atentie in copilarie sau adolescenta ,sunt de cele mai multe ori inadaptate sau au anturaje care le imbie sa experimenteze. Provin din categorii sociale de obicei de la poli opusi, fie au foarte multi bani si asta reprezinta o distractie si un mod de a uita de plictiseala, fie saraci, care ajung sa faca orice ca sa-si procure doza.
Cred ca acum cateva saptamani ma uitam la o emisiune care prezenta un caz al unei fete de 28 de ani, dependenta de heroina, care isi privea viata cu luciditate, perfect constienta de ce face, negasind alte bucurii in viata, care a incercat, nefiind suficient informata unde o poate duce curiozitatea. Stia ca nu se mai poate lasa, si nici nu isi dorea sa se lase, stiind ca singurul mod de a te lasa e metadona, care te baga intr-o alta dependenta. Disperare, durere, suferinta, regret, esec, singuratate si ura societatii. Cam asta aduce dependenta o data cu ea.
P.S.: Un joint nu te omoara si nici nu creeaza dependenta!
Am citit posturile de pe blogul tau si acum e prima data cand postez parerea mea, imperfecta si care nu se vrea atotstiutoare, de vietuitor pe aceasta planeta.
RăspundețiȘtergereMi se pare ca toate posturile tale au o nota total pesimista, relativ depresiva si cam resemnata. Pana si postul ala cu the secret e asa optimist cu o zecime de gura.
Pe de alta parte ma calca pe nervi si toti guru astia de selfhelp, de care mentionai si tu, care predica fara oprire de parca ar functiona pe duracell ca viata e roz si frumoasa si ca daca esti optimist numai lucruri dragute si frumoase ti se intampla. Sa mori tu???
Totusi, viata, si acum urmeaza sa get philosophical on you, e o experienta extraordinara si unica. Desigur, exista momente frumoase si mai putin frumoase, mai mult sau mai putin intense dar tocmai acesta varietate o face frumoasa. Iar daca mai ai si niste prieteni adevarati (desi ceva imi zice ca tu esti genul care se deschide foarte greu si doar dupa ce a selectionat atent) sau macar o singura persoana cu care sa impartasesti aceste ups&downs chiar e gigea:).
Desigur, exista multe lucruri de cacat si nedrepte in jur. Ne indreptam spre indobitocire, lumea nu mai citeste, suntem rautaciosi, lucrurile pierd esenta si pastreaza doar o poleiala exterioara, esti muncit precum un sclav cand altii se scalda in bani etc etc etc. Nu mai continui ca le-ai descris tu destul de bine aici;). DAR pe langa acele lucruri mai exista si anumite lucruri si momente care iti umplu corazonul de bucurie si de o stare de bine de parca ai pluti. De astea, in spiritul echidistant si deontologic de caer ar trebui sa dea dovada un jurnalist, nu prea ai pomenit aici.
Ah, si inca ceva. Nu prea inteleg care e treaba cu toti observatorii. E un curent de oameni blazati, care le stiu si le cunosc pe toate desi in viata nu au experimentat nimic sau aproape nimic dar care s-au erijat in acesti cunoscatori, acesti fini observatori, acesti comentatori rafinati si simt ca menirea lor este sa stea pe margini si sa arate cu degetul. Nu zic ca e bine sau ca e rau ca nu-mi sta bine in rolul moralistului pentru ca pana la urma fiecare doarme precum isi asterne si nu ma priveste pe mine cum isi traiesc altii viata (n-am eu pullover pe gat ca si-a asternut X sau Y prost plapuma) doar ca mi se pare aiurea ca sa-ti petreci toate viata nefacand nimic ci doar stand pe margini. Nu iti vine cheful sa tebagi in iures? Sa incerci ceva? sa faci ceva? sa castigi? sa te lupti? Mi se par a fi genul de oameni care atunci ca se duc la razboi pleaca deja invinsi. inainte de a incepe schimbul de focuri ei stiu sigur ca o sa-i nimereasca glontu. Nah, poate poseda un al saselea simt mai dezvoltat..ce sa zic?!
Si inca o chestie daca tot m-am starnit:). Dupa cum ziceam, viata e plina de momente nahpa, nu neg. Durerea, tristetea sunt sentimente cat se poate umane si numai idiot le poate nega. Problema apare atunci cand ai impresia ca acele momente vor dura for ever and ever si ca nimic nu te poate scoate dintr-o stare de rahat.
END
P.S.:A se scuza eventualele greseli gramaticale/de ortografie.textul e spontan, necenzurat si necorectat (ultima din lene:D)
Crezi ca e asa usor sa faci profilul cuiva dupa 3 vorbe si-un cuvant?
RăspundețiȘtergerePentru a te cunoaste mi-ar trebui ceva mai mult decat 10 posturi care, totusi, sunt mai mult decat suficiente pentru a sublinia niste teme dominante in discursul tau. Nu afirm ca sunt exhaustive sau dominante, ci doar ca apar des in posturile tale ca doar suntem pe blog nu pe psychology101.com .
RăspundețiȘtergereIar daca m-am inselat in ceva din ce am scris mai sus chiar te rog sa-mi spui si promit sa-mi fac mea culpa. Ba chiar ar fi interesant si entertaining daca ai face-o tu sau oricine altcineva dar strict la obiect si fara chestii luate personal ca nu e un concurs in care sa demonstram care e mai inteligent si mai perfect (greseala intentionata).Asta chiar nu-mi pasa!
Hit me!
recunosc ca-mi place sa-mi asum un rol de martor si observator:)
RăspundețiȘtergerehi hi! pai e normal sa te cuprinda fiorul voyeuristic from time to time. bine, pe unii mai mult pe altii mai putin. personal, prefer sa get my hands dirty decat sa stau sa privesc de pe margine (adica sunt mai mult exhibitionist decat voyeurist:D).mai bine masor de doua ori si tai o data chiar daca nu imi iese din prima. prefer sa invat sa tai repede si eficient decat sa pierd timpul masurand. dar stii cum e - pentru unii muma, pentru altii ciuma. te cred cand zici ca la tine e altfel. da nici sa intzepeneshti pe margine like for ever sau sa petreci prea mult timp masurand(ca sa o continui cu exemplul meu) ca time is tickin'. tic-tac, tic-tac:)
RăspundețiȘtergeretot ceea ce incerc eu sa zic este ca atata timp cat esti fericit cu ceea ce faci si esti impacat cu tine, totul e ok. bine, si esti si fair si cat se poate de straightforward(cred k daca ar mai trai, pruteanu mi-ar da bataitsa la fundulets daca ar citi astea) cu aia din jurul tau, nu un backstabber ordinar si libidinos.
probleme in mediul extern mereu se vor gasi ca doar nimic nu e perfect. poate doar ai nostri parinti au gresit cand ne-au spalat pe creier cu o educatie nerealista. intrebarea buna, in conditiile externe care sunt in afara controlului nostru, este: what are you going to DO (not whine, not bitch, not complain) about it? simplu,nu?:)
@ Alexandru Pentru un om al faptei si nu al observatiei, observi si descrii destul de mult :)). Bun, si ce e asa de rau sa observi sa te gandesti si sa scrii? Pai daca n-ar exista actiunile astea n-ar mai fi carti, filosofi si ziare. Dincolo de asta, scapi ceva foarte important din vedere: blogurile sunt prin definitie subiective (si pesimiste daca asa are chef autorul). Nu sunt facute de jurnalisti (neaparat), nu trebuie sa fie obiective si echidistante.
RăspundețiȘtergereSabina, mai am si eu zile din astea in care ma apuca observatia dar de obicei nu tine foarte mult. Si chiar m-am incordat un pic ca sa compun ce am facut mai sus. Nimeni nu e perfect:P.
RăspundețiȘtergereNu am nici o problema cu observarea atata timp cat nu este insotita de resemnare si de un sentiment de neputinta sau de superioritate stearpa. Observarea e o metoda foarte buna de corectare si imbunatatire dar implementarea este cea care face diferenta. Toata lumea stie cum ar trebui facut X si Y dar foarte putini o si fac.Teoria este doar o parte a solutie. O parte consistenta, pot adauga, dar atata timp cat nu o si aplici este total inutila.
Nu de multe ori mi s-a intamplat, in diferite contexte de munca in echipa, sa apara probleme, moment in care majoritatea se erijeaza in acest observator si isi da cu parerea cum ar trebui facut dar atat. Nimeni nu se risca sa si faca ceva sperand ca acum ca stim CE sa facem (nu de altceva dar exista tone de solutii, gasirea uneia este doar 10-20% din rezolvare) it will go away. Iar daca nu, gasim noi pe cineva care sa dam vina ca nu merge treaba sau ca noi suntem tot in rahat.
Poate o fi vina sistemului de invatamant care te indeamna sa stai precum oaia in turma in banca, la locul tau, sa nu comentezi, sa taci si sa te supui ca altfel ti-o iei. Poate o fi si spiritul mioritic, ca, nah, ciobanashu cand afla ca aia comploteaza nu se complica el sa le ia beregata la fraieri sau sa se scape invreun fel ci da ochii peste cap, are cadere de calciu si zice oh oh ma vor omori, plange-ma tu pe mine, mai oitza. Nu stiu exact de la ce vine, da sigur exista o lipsa de proactivitate.
Deci, e bine cu observatia, cu gandirea, dar daca vrei sa obtii ceva concret, trebuie sa te mai intrebuintezi un pic. Si e mai bine sa mori incercand decat sa stai letargic si resemnat. Sau cel putin asta e parerea mea. Ca o fi buna, ca o fi rea, fiecare cantareste si decide penrtu el/ea. Nu sunt acest cunoscator, acest guru, acest megainteligent. Eu zic ce functioneaza pentru creierul meu simplist si empiric. Daca ajuta cuiva, ma bucur pentru el/ea. Daca nu, skip ahead si vezi ce merge. Simplu!
Cat despre jurnalism, aia am zis-o in gluma, ca am observat ca posesoarea acestui blog, cea care cu marinimie ne adaposteste dejectiile intelectuale:), a trecut pe la facultatea cu acelasi nume.
jurnalistu isi asuma acest rol de observator...in viata nu se stie si nu ai nici tu de unde sa stii:)
RăspundețiȘtergere