miercuri, noiembrie 17, 2010

In orasul gri


Povestirea continua..E ora 5:30 a.m, suntem in gara din Belgrad. Atragem atentia tuturor cu imensele rucsacuri pe care le purtam in spate. Ma intreb oare ce-si imagineaza cei care ne vad. Si-ar putea imagina cineva nebunia in care ne avantam cu atata curaj? Ne oprim pentru cateva secunde pe o bancuta si infulecam niste sandwichuri. Mi-e somn de-mi vine sa innebunesc. Mi-e si tare frig si pentru cateva secunde ma gandesc cat de bine era acasa... N-am putut sa ma odihnesc suficient in tren. Pornim..Nici noi nu stim incotro...Pana la ora pranzului cand ne vom intalni cu Milica, gazda noastra, trebuie sa pacalim timpul. Gara e foarte aproape de centru. Trecem pe langa Palatul Telefoanelor si apoi pe langa Parlament. Pe scarile Parlamentului ne asezam putin, eliberandu-ne pentru cateva clipe de rucsacuri. In scurt timp iese din cladire un tip in uniforma, care ne vazuse pe camere probabil si ne ia la intrebari. Nu avem voie sa zabovim aici. Cu chiu cu vai ne ridicam si plecam mai departe. Un pic mai sus pe partea stanga e o biserica cu o curte destul de mare, plina de verdeata. Portita e deschisa. Intram si ne asezam pe niste bancute in curte. E o liniste monumentala. E prea dimineata si pentru Dumnezeu. Scoatem o harta si ne mai uitam o data pe traseu. Ar fi incredibil sa rezistam atatea zile in aceste conditii. E un exercitiu psihologic in primul rand. Decidem ca ar fi potrivit ca in Belgrad sa stam doua nopti si apoi sa ne indreptam catre Zagreb. Incepe sa vina lumea la biserica. E sambata. Sunt cununii. Un cuplu de tineri frumosi a decis sa-si uneasca destinele in fata lui Dumnezeu. Isi jura iubire pana cand moartea ii va desparti. Peste cativa ani e posibil sa uite ce si-au jurat si sa se afle intr-o sala de tribunal judecandu-se pentru partaj. Urasc oamenii care se pripesc si care se duc sa se cunune la biserica mai mult de dragul datinii, a gurii lumii, desi in sufletul lor religia si juramintele acelea nu inseamna mai nimic.
Bancile pe care stam sunt fata in fata si sunt separate de aleea pe care trece toata lumea care intra in biserica. Mi se inchid ochii. Nu mai pot urmari atata lume care trece pe langa noi. Ne ridicam si ne indreptam spre spatele curtii. Suntem decisi sa ne intindem izoprenele pe iarba si sa ne odihnim putin. Ma imbrac bine si ma proptesc de rucsac. Iarba e rece si umeda. Ma simt asa aproape de natura...In libertatea mea, parca m-am unit cu natura, care m-a primit in bratele ei. Inchid ochii si adorm imediat. Dupa vreo ora ma trage de maneca un preot care nu intelege ce e cu noi acolo. Ma intreb oare cu ce deranjam. Preotul vorbeste engleza. E international. Ne spune ca trebuie sa plecam. Ii promitem ca in cel mai scurt timp posibil asa vom face. Ma culc la loc. Preotii ar trebui sa fie niste oameni buni si toleranti.
Niste prieteni de-ai mei care au calatorit destul de mult prin lume, ne recomandasera in cazul in care nu vom avea unde sa stam si nu vom vrea sa dam banii pe hotel, sa mergem la manastiri pentru ca maicutele sunt amabile si primitoare intotdeauna cu turistii. M-am gandit la ei cand am vazut figura preotului care se uita intrebator la noi si care ne-ar fi gonit cu bastonul daca ar fi avut unul la indemana.
E ora 13. Mi-e bine. Sunt multumita si bucuroasa. Nici eu nu stiu de ce. Poate pentru ca ma simt aproape de Dumnezeu. Ii dam mesaj Milicai si ii explicam unde suntem. Ramane sa ne intalnim in fata Parlamentului la ora 14, pentru ca mai are un curs la facultate. Sunt nerabdatoare s-o cunosc. Imi place sa-mi imaginez in cap fel si fel de variante asupra oricarei situatii cu care m-as confrunta si asupra persoanelor pe care le voi intalni. Insa niciodata nu anticipez bine. De fiecare data am surprize. Asa am avut si acum la vederea Milicai...

marți, noiembrie 16, 2010

Despre destin


E tarziu in noapte cand scriu randurile astea si ma gandesc cat de frumoasa poate fi viata daca stim cum s-o traim si daca descoperim ce ne place sa facem cu adevarat; daca avem o cauza careia sa ne daruim in totalitate, care sa ne aduca satisfactii si care sa ne faca sa evoluam in fiecare moment. Sa invatam ceva nou in fiecare clipa. E cea mai frumoasa experienta la care putem sa asistam cu proprii nostri ochi, la care participam in totalitate si unde totul depinde numai de noi. Viata. Nu e nici scurta, nici lunga. Daca am trai vesnic, am innebuni, asa cum multi zei si-au blestemat existenta de plictiseala. Dar e omeneste sa ne dorim ce nu putem avea. Viata vesnica...Si totusi intr-un fel sau altul viata noastra este vesnica, desi nu putem fi constienti de acest lucru. Cred ca marea provocare pe care ne-o ofera minunata noastra existenta pe aceasta planeta e sa ne descoperim pe noi insine. Iar ca sa ne descoperim pe noi insine, trebuie sa ne intalnim cu...destinul. Cu destinul te poti intalni la orice colt de drum, fie sa ai o simpla revelatie intr-o dimineata senina, dar de cele mai multe ori, iti este aratata calea ta in viata de catre alti oameni, care nu sunt acolo degeaba. Cand spun alti oameni ii putem include aici si pe parinti, care au aceasta menire in viata, sa ne faca sa ne descoperim. Dar uneori nu reusesc...si ne ramane noua menirea aceasta atat de importanta pentru noi si pentru reusita noastra. Se intampla de asemenea pe parcursul vietii sa fii pur si simplu directionat si sa scoti la iveala lucruri din tine prin intermediul celorlati. Toate se intampla cu un scop si nimic nu e intamplator. Oamenii se ajuta intre ei, uneori chiar fara sa-si dea seama. Din acest motiv sunt si atat de importante relatiile sociale. Suntem pana la urma niste animale sociale, asa cum bine spunea Aristotel. Ce vreau sa spun in aceste randuri? Ca putem fi fericiti si avem toate motivele sa fim fericiti daca ne descoperim cauza pe pamant. Indiferent care e acea cauza. Am vazut multi oameni nefericiti si tristi la viata mea. Am cunoscut sute, poate chiar mii de oameni carora le-am aflat povestile. Si am fost curioasa sa vad ce i-a facut sa-si piarda zambetul, pe aceia care se simteau pierduti. E simplu. Nu erau pe calea cea buna. Erau insetati de bani, de putere si uitaseara cine sunt cu adevarat. Multi aveau toti ce-si doreau pe lume si totusi nu erau fericiti. De ce? Erau niste marionete ale proprilor necesitati..Oare tu esti pe drumul cel bun? Ti-ai descoperit adevarata cale? Daca nu ti-ai descoperit-o inca, nu renunta sa ti-o cauti si urmeaza-ti calea indiferent de varsta..

miercuri, noiembrie 03, 2010

In tren. Primii straini pe care-i intalnim.


Peronul garii unde asteptam trenul e imbacsit de oameni. Imaginea garii noastre imi induce multa tristete. Toate categoriile de oameni. Unii cu serviete, altii cu bagaje uriase, amarati. Multa nerabdare, speranta. Copii care tipa, parinti care nu stiu ce sa le spuna. Multi poate se intorc acasa, la familiile lor, iar Bucurestiul a incercat sa-i gazduiasca pentru o perioada. Dar toata lumea vrea acasa. Numai noi nu. Nu e frig, e bine. Suntem oricum imbracati gros, iar faptul ca ne luptam cu rucsacele ne face sa depunem un efort urias. Nu m-am obisnuit inca sa-mi port noua casa in spate. Apare trenul. Noi ne putem urca pe oriunde, nu avem bilet. Nu vrem sa incurcam pe nimeni. Asteptam ca toata lumea sa urce si apoi vom urca si noi. Ma bucur ca nu m-a condus nimeni la gara. Urasc sa-mi iau la revedere si de cele mai multe ori nu stiu cum sa ma port.
Ne urcam la clasa intai pentru moment. E mai linistit totul. Ne aranjam bagajele si asteptam sa vina controlorul. Am emotii pentru ca n-am mai mers niciodata cu nasul si nu stiu cum sa negociez si sa pun problema. Nici n-am carnetul de student la mine. O sa-l las pe Vlad sa se ocupe de tot. In vagon niste batranei simpatici ne cer ajutorul. Sunt australieni. Au mainile uscate de timp, dar zambetul le este inca viu pe chip. Engleza care se vorbeste in Australia pare destul de diferita de cea cu care suntem obisnuiti. Fac un tur de Europa. Ma impresioneaza. Mi-ar placea sa ajung de varsta lor si sa am inca forta sa calatoresc. Au pierdut trenul de Budapesta. Nu sunt panicati, vor doar sa stie de unde au legatura inspre Budapesta. Nu pot merge cu trenul pana la Belgrad. Un barbat solid din compartiment intelege ce ne-au intrebat si scoate mersul trenurilor din geanta ca sa verifice. E evident ca face naveta de multi ani. In Timisoara vor trebui sa coboare si sa astepte trenul de Budapesta. Se pare ca nu vor astepta prea mult. Dupa ce le scriem tot pe o hartiuta, ne multumesc si isi deschid linistiti niste volume groase din care incep sa absoarba cuvinte.
Vine nasul. Am emotii ca la examen. Bag ochii in pamant timid. Vlad il intreaba cat ii datoram. Ne spune ca la Craiova va veni colegul si ca trebuie sa negociem separat. Pana la Craiova ii datoram 30 lei amandoi. Nimeni nu s-a gandit sa mai negocieze. Era o suma rezonabila. Scapam. Rasuflu usurata. Mi-am facut griji degeaba. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca mergem cu nasul. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu multe lucruri noi. Insa am timp destul..
Ne mutam de la clasa intai, ne retragem mai la caldura si eventual la somn intr-un compartiment unde nu e nimeni. Scoatem niste sfoara din rucsac ca sa blocam usa. Infasuram multa sfoara in jurul cuierului si apoi prindem usa. Nimeni n-o poate deschide acum. Ne putem culca linistiti. Vom auzi cu siguranta cand cineva va incerca sa intre.
Maine dimineata la 5 vom ajunge in Belgrad. Avem cateva ore de zabovit prin oras pana o vom intalni pe gazda noastra Milica. Sunt nerabdatoare s-o cunosc. I-am trimis un mesaj pe couchsurfing cu vreo 3 zile inainte, in care i-am spus cateva cuvinte despre noi, despre calatoria pe care ne-am propus s-o facem in Europa si ca ne-ar face placere daca ne-ar putea caza pentru doua nopti in Belgrad. Din datele profilului ei pare o persoana speciala. Are 23 de ani, e studenta la stiinte politice, e pasionata de cinematografie, tenis si are o gramada de visuri marete. Ne-a raspuns imediat, spunandu-ne ca desi e prima ei experienta pe couchsurfing, ne va primi cu drag si de-abia asteapta sa ne cunoasca. Sunt sigura ca vom avea ce vorbi.
Apare nasul de Craiova. Ne grabim sa-i deschidem usa. N-are o figura prea prietenoasa. Mergem cu el pana la Timisoara. Ne cere 50 de lei. E prea mult. Ne tocmim si mai lasa 5 lei. Mai mult nu vrea. Altfel ne va da jos. Acceptam. Imi vine sa zambesc. Simt ca aventura abia a inceput. Intr-un fel ma amuza ce se intampla. Intr-altul nu. Mancam pe saturate si apoi ne culcam linistiti blocand usa.
Ne trezim la granita Romaniei cu Serbia. Inca sunt romani. N-am trecut la sarbi inca. Ne cer buletinele si ne intreaba daca avem ceva de declarat si incotro mergem cu rucsacii asa mari. Le explicam, ne lasa in pace. Nu prezentam interes pentru nimeni.
Ajungem la Vrsac, granita Serbiei cu Romania. Sirul intrebarilor se reia in romana, dar pe un ton mai agresiv. Mi-e prea somn ca sa ma deranjeze ceva. Vedem niste straini coborand pe peron, pe care i-au dat jos. O familie cu o fetita mica. Par chinezi de la distanta. Probabil n-aveau actele necesare, viza sau mai stiu eu ce le-o trebui. Noua nu ne pasa de nimic. Pentru moment e bine si asta conteaza. Mai tarziu nu se stie.
Intre Timisoara si Vrsac nu ne-a intrebat nimeni de bilet, dar in apropiere de Pancevo au venit fiorosii, doi controlori masivi care ne-au cerut agresiv biletele. Acum in ce limba sa le vorbesti? Cu sarbii e foarte greu sa te intelegi in engleza. O dam pe romana. Ne intelegem oarecum. Mai greu, dar negocierea inainteaza. Oricum noi avem numai lei si euro, nici nu ne-am gandit sa fi schimbat acasa niste lei in dinari. De fapt nici nu cred ca am fi gasit undeva dinari. Le dam vreo 2 euro si 20 lei. Par multumiti, desi in acelasi timp nedumeriti. Pentru moment ne lasa in pace. N-au inteles nimic. Oricum mai avem putin pana la Belgrad. Dar, dupa 5 minute, dupa ce probabil si-au facut calculele se intorc suparati si oarecum jigniti de suma pe care le-am dat-o. Le spunem ca nu mai avem bani si ca nu le putem oferi mai mult. Sunt hotarati sa ne dea jos la Pancevo. Le mai dam 2 euro si ne lasa in pace.
La 5 si putin eram in gara in Beograd, morti de somn. Frig si umezeala. O vreme scarboasa. Am ajuns in orasul gri. Eu asa am numit Belgradul. Dar incotro s-o apucam la ora asta?

duminică, octombrie 31, 2010

Pregatirile necesare. Prima zi.


Notite din prima zi a calatoriei: E 10 septembrie 2010, ziua plecarii noastre in lume. Afara ploua usor. Ma gandesc cu usoara teama la ce ne asteapta. Nu sunt nerabdatoare deloc. Poate ar trebui sa fiu, dar nu sunt. Am dormit bine azi-noapte, am fost linistita. De obicei cand plec in vacanta cu o noapte inainte nu pot dormi. Dar acum totul va fi altfel. Trebuie sa fie altfel. Chiar daca nu plec singura, ma simt singura. E calatoria mea. Mi-am facut-o mie cadou ca sa ma descopar prin intermediul celorlalti si a situatiilor prin care voi trece. Plec in cautarea libertatii, simt nevoia sa ma rup de ordine, de sistemul in care am trait pana acum, de timp, de familie, de tot. Mi-e foarte usor. Nu-mi va fi dor de nimeni. Stiu asta. Iau o scurta pauza sau poate nu ma voi mai intoarce niciodata. Nu pot sa stiu ce se va intampla. Poate in aceasta calatorie ma voi intalni cu destinul, care imi va vorbi si imi va arata o noua cale de urmat, poate cea potrivita.
Cu putin timp inainte mi-am facut bagajul. Mi-a fost foarte greu sa aleg lucrurile care imi sunt cu adevarat necesare pentru un drum asa lung. A trebuit sa iau in calcul si varianta ca poate nu ma mai intorc in Bucuresti. Am pus mai multe haine in rucsac. Acum rucsacul cantareste vreo 12 kg si e incredibil de mare. Il tot port prin casa in ideea ca trebuie sa ma obisnuiesc cu el in spate. Il redeschid, mai scot din haine. Pana la urma hainele nu sunt importante. Am nevoie doar de strictul necesar. Poate va trebui sa-l car in spate de dimineata pana seara. Am terminat de facut bagajul.
Ma gandesc la cat de rapid si de spontan mi-a venit ideea plecarii. In urma cu doua saptamani imi planificasem sa dau o fuga pana la Paris cu scopul sa ma plimb putin prin orasul a carei atmosfera familiara ma face sa ma simt aproape ca acasa, sa cunosc oameni noi, sa-mi exersez franceza, sa-mi mai cumpar cate ceva, sa simt aerul orasului, sa incerc sa-mi gasesc ceva de munca pe-acolo si daca nu gasesc nimic, mai ales ca Franta e sub haosul grevelor, sa ma intorc acasa. Dar pana sa-mi cumpar biletul de avion, mi-a iesit in cale cineva...
La o mica petrecere la care fusesem invitata, m-am reintalnit intamplator cu un fost coleg de generala, pe care l-am recunoscut din prima clipa si cu care am legat foarte usor conversatie. Vlad, asta e numele lui, e student la Geografie si Turism, ultimul an. Am descoperit rapid ca singurul lucru pe care il avem in comun e ca ne place sa calatorim. Ca suntem turbati dupa calatorii, mai precis. Mi-a povestit cat de multe tari vazuse din Europa, cheltuind foarte putini bani, mergand cu trenul si luandu-si mancare de-acasa. Mi-a placut mult ideea. I-am spus ca aveam de gand sa ma tirez pentru o scurta perioada de timp la Paris..I-am spus motivele si intentiile mele. Dar tot eu i-am pus intrebarea: "Ce-ar fi sa plecam impreuna la drum, sa stabilim impreuna un traseu si sa ne caram cat mai repede?" La care el fara niciun dubiu, bucurandu-se ca m-a intalnit, mi-a raspuns cat de poate de simplu: "Hai". Surprinzator e ca sta la doua blocuri distanta de mine, desi nu ne-am intalnit niciodata. Am facut schimb de numere de telefon, iar a doua zi urma sa ne intalnim, sa iau o harta si sa trasam itinerariul. Zis si facut. N-a fost greu deloc sa alegem cea mai potrivita varianta. A trebuit sa tinem cont de clima, sa nu ne ploua foarte tare, sa nu fie frig si sa nu ne trebuiasca viza pentru ca mie pasaportul imi expirase de 1 luna si nu mai avea rost sa pierdem timpul ca sa mi-l prelungesc. Asadar am ales urmatoarele taripe care sa le vizitam: Serbia, Croatia, Slovenia, Italia, Elvetia, Franta, Spania si Portugalia. Destinatia finala trebuia sa fie Lisabona, de unde urma sa ne ducem catre Paris. Am stabilit de asemenea de la inceput ca vom lua trenul pana la Belgrad, iar apoi vom face autostopul ca sa nu cheltuim prea multi bani pe transport. De ce sa luam trenul pana la Belgrad? Pentru ca autostopul nu merge in Romania, pentru ca romanii nu inteleg ideea autostopului (ca e transport moca doar de dragul de a ajuta si de a cunoaste oameni noi:) si te poti trezi cand ajungi la destinatie ca datorezi cuiva ceva. Foarte multi ne prevenisera inainte. Mai ales strainii. Asadar in cateva zile am fost gata de plecare...
Nu cred deloc in coincidente. Deloc. Asa trebuia sa se intample. O intalnire care s-a petrecut rapid si care a adus cu sine multe planuri. Frumos..Eram entuziasmata..Si mama s-a bucurat cand i-am spus ce nebunie am pus la cale..M-a incurajat sa plec. Ii multumesc pentru asta. Am cea mai minunata mama din lume. Mi-a spus doar atat: "Lasa fitele, fii mai toleranta cu cei din jur, hai curaj si du-te sa vezi lumea cu bani putini." De 7 ani incoace devenise regula sa plecam undeva in Europa impreuna in fiecare vara. Anul acesta am incalcat regula, dar nu s-a suparat. Dar nu asta conteaza acum.
Asadar am avut cateva zile la dispozitie ca sa fac mici cumparaturi pentru drum, sa cumpar cateva conserve si salamuri care sa tina ceva mai mult. Mi-am pus bani pe card, am schimbat lei in euro si gata. Ziua plecarii. Asteptam trenul de ora 21:00 care pleaca catre Belgrad.

vineri, octombrie 29, 2010

E simplu...A fost fabulos..


Bine v-am gasit..M-am intors de cateva zile din fabuloasa excursie de care va spusesem ca o pun la cale cu un prieten. A fost incredibil...Mi e aproape imposibil sa descriu in cuvinte ce am simtit in aceste 40 de zile, 4791 km parcursi prin Europa, din care 3563 i am facut cu autostopul. Teama, frica, emotii, lacrimi, fericire, bucurie, satisfactie...si nu numai.. Am avut parte de situatii spectaculoase, de cantitati fabuloase de inedit, de momente cheie in care am simtit ca descopar in mine o persoana pe care n-o cunosteam inainte. N as fi crezut niciodata ca pot avea atat de mult curaj, poate chiar orb, ca ma pot schimba intr un timp atat de scurt, ca pot fi atat de adaptabila, atat de organizata si atat de hotarata sa continui ce am inceput, chiar si de una singura...Am intalnit oameni extrem de deosebiti, 85% dintre ei fiind intelectuali, arhitecti, arheologi, informaticieni, profesori, sociologi, medici veterinari, pictori, etc...oameni care fie ne-au luat la autostop, fie ne-au primit la ei in casa prin www.couchsurfing.com..oameni minunati care si au impartit cu noi mancarea, cu care stateam ore intregi de vorba, uneori ne prindea si dimineata discutand despre filosofie, cultura, arta, filme, politica..etc., care si-au deschis sufletul in fata noastra ca si cum am fi fost niste membrii din familie, oameni carora le-am aflat povestile de viata, conceptiile si cu asta ne-am imbogatit proprile minti si suflete...Cred ca n-as putea sa traiesc fara oameni si fara povestile lor...
Din pacate n am reusit sa ajung pana la Lisabona, din motive pe care o sa le aflati in curand..Nu pentru ca n am mai fi avut bani sau timp..Probabil ca foarte multi o sa ramana masca in momentul in care o sa afle cat de putini bani am cheltuit..Doar 250 de euro, din care 80 s au dus pe chestii inutile, de care m-as fi putut lipsi, dar n am avut motiv sa nu-mi indeplinesc micile pofte...Stiu, e greu de crezut, dar asta e adevarul..N-am mancat in restaurante, pentru ca nu era cazul, ne-am luat mancare numai din supermarketuri sau am mancat pe la familiile la care am stat.. sau ne-am catarat in pomi dupa mere, fie am jumulit vite de vie pe unde gaseam...A fost vorba despre lupta pentru supravietuire.. Mi s-a parut deosebit de interesant sa ma supun acestui test pe pielea mea, sa vad cum ma pot descurca cu bani putini, intr o lume straina, unde nu cunosc pe nimeni, dar unde oamenii sunt deosebit de dispusi sa te ajute daca au cu ce..Evident aveam mai multi bani daca mi-ar fi trebuit...insa revenind la lume straina, ma tem ca in Romania nimeni nu te-ar intreba pe strada cand stai cu muntii de bagaje langa tine si te odihnesti, daca ai nevoie de ajutor si daca ai unde sa dormi in noaptea respectiva...Asta e Elvetia, dar nu numai acolo oamenii depasesc pragul mediu al amabilitatii...Vom mai vorbi despre asta pe parcursul relatarii povestirii mele...
Calatoria asta m-a imbogatit spiritual, m-a schimbat, desi lucrurile au fost cat se poate de simple, naturale si au trebuit doar sa fie descoperite...Povestirea de-abia incepe...

vineri, septembrie 03, 2010

O surpriza pentru voi



Bine v-am gasit. Trebuie sa recunosc faptul ca vara e foarte greu sa ma adun, sa focalizez si sa stau linistita. De-asta si postarile au fost putine. Inspiratie am avut, desi nu s-a concretizat aici pe blog. Insa ce am de anuntat acum, este ca pe 10 sau 11 sept, plec cu un prieten intr-un semi-tur de Europa, care anunta multa, multa distractie, aventura si inedit. Nimic nu e mai placut decat sa pleci in vacanta cand toata lumea se intoarce posomorata la munca. Asadar, vom pleca cu trenul, vom combina cu autostopul, vom mai merge si pe jos, iar destinatia finala trebuie sa fie Lisabona. Aaa si sa nu uit. Avem si cortul cu noi, ca sa ne pastram aproape de pamant:), cu toate ca e clar ca o sa fim nevoiti sa innoptam si in hoteluri, din varii motive si necesitati. Traseul ce va trebui respectat este urmatorul: Belgrad-Zagreb-Liublijana-Milano-Berna-Coasta de Azur( Nisa/Cannes/Monaco/etc, nu le-am spus neaparat intr-o ordine)-Andorra-Barcelona-Madrid-Lisabona. In total, sunt vreo 3900 de km. Stiu ca avem un curaj fantastic sa facem asta si sa ne aventuram in aceasta calatorie, dar tineretea, cu ale sale valuri nebunesti, ne da niste aripi fantastice. Ardem de nerabdare sa plecam si sa avem ce va povesti.
Va voi tine la curent cu tot ce se intampla dupa plecare printr-un jurnal de calatorie, aici pe blog. Pana una alta, in febra pregatirilor astept sfaturi si recomandari. Va pup

marți, august 17, 2010

Materie si spirit


E o dimineata senina, calda si moale. Raze blande de soare se alearga jucaus si imi bat in geam, fara ca eu sa le primesc. Soarele e ambitios si azi. Usor slabit de atatea miliarde de ani de cand a facut ochi, totusi mai are forta. As vrea sa am si eu putina forta sa luminez..si chiar daca norii m-ar acoperi, sa ma amuze impertinenta si tupeul avut de a ma ascunde. Eu, regele!
Poate ca egiptenii nu erau naivi atunci cand il venerau si i se inchinau lui Ra, considerandu-l unul dintre cei mai puternici zei. Si totusi nu-mi place reprezentarea pe care i-au dat-o zeului Soarelui: un om cu un cap de soim si cu un disc solar deasupra capului. Cam limitata, as indrazni sa spun. Soarele e a doua noastra mama, dupa Creator, merita mai multa recunostinta si importanta. Nu e suficient un disc si un cerc cu un punct inauntru pentru a-i da un simbol.
Trag perdelele rosii de la geam si ma ascund de soare. Ma refugiez. Ma bag in cutie. Imi dispare zambetul de pe buze. Si totusi viata inca nu mi-a fost luata. Navalesc pe nerasuflate in mine, bag Ochiul in interiorul meu sa vad ce se mai intampla acolo. Ies din propriul meu corp, il pun pe pat sa se mai odihneasca, ca e obosit de atata miscare si il abandonez. Mi-am abandonat materia. Mi-am pierdut consistenta fizica.
M-am plictisit sa-l tot car dupa mine si sa ma prezint cu el la apel in viata. Parca numai asa ne-am putea intelege intre noi si comunica? Vreau alta reprezentare. Corpul e un materie carnoasa caruia i-au dat si-un nume de botez. Ce patetic..Nici numele nu mi-l recunosc. Nu raspund la el. Nu inseamna nimic. Eu nu sunt corpul in care mi-e gazduit spiritul. Eu sunt spiritul..Iar spiritul nu are nume...Eu prin spirit traiesc si ma inalt. Ce fatalitate cosmica...Nu e o iluzie ce simt eu acum pentru ca totul imi apare foarte clar, de o evidenta ucigatoare. Nu mint pe nimeni, desi stiu ca nimeni n-o sa ma creada..
Sunt in extaz..Vibrez de emotii..Echilibrul meu interior se pierde. Ametesc de placere. In camera se aude o muzica in surdina..E ticaitul ceasului. E realitatea lor. Apoi reverberatii si ecouri..Ce sublim..Iubesc totul..Dar fug spre absolut...

miercuri, iulie 21, 2010

Un fir de praf in infinit


Imi sfaraie carnea intr-un zgomot asurzitor. Soarele ma arde si tare mult imi mai place..Stau si ma unduiesc in fata lui, ignorandu-i puterea si trecand peste crunta durere, pe care mi-o provoaca. Dansez cu ochii inchisi, intr-un spatiu in care nicio farama de materie nu se misca. Pentru ca nu mai exista nici materie, nici spatiu, nici timp. Totul e inert. Imi vibreaza sufletul de emotie. Dau o reprezentatie in fata Soarelui. Ii dansez Regelui. Ma pedepsesc cu placere. Ma simt de ceara. O statueta. Si totusi ma doare. Ard, ard si ma transform. Sunt fascinata. Eu si Icar. Numai ca Icar a fost naiv si neascultator. Era bine pentru el daca ar fi luat in seama spusele tatalui sau, Dedal. Eu nu am de cine sa ascult. Sfarai. Sunt carne..Sunt vie..Traiesc....Sunt libera..Zbor catre Soare...Sunt usoara, nici nu imi mai simt greutatea..Am devenit un fulg, un fir de praf.. Mi-am ars memoria, m-am transformat si acum ma inalt in univers..Sunt si totusi nu mai sunt...Am ales calea libertatii...Pentru ca destinul celor stapaniti de memorie e pamantul nu cerul. Daca ma voi prabusi, stiu sigur ca din corpul meu nu va mai curge sange...

duminică, iunie 20, 2010

Am revenit...


Da, stiu am facut o pauza destul de lunga de scris. Am inselat asteptarile unora dintre voi. Am fugit. Am luat-o la goana. Recunosc. Ultimele luni din viata mea au fost un haos total, o agitatie continua, in care m-am pierdut pur si simplu. Am uitat cine eram. Vroiam sa fiu altcineva. Apoi m-am tot cautat, am incercat sa descopar laturi noi de-ale mele, sa-mi testez limitele, dar nu s-a intamplat nimic spectaculos. M-am trezit intr-un final la realitatea mea. Cea veche. Acelasi om care are nevoie sa viseze constant, sa traiasca pentru cultura, si nu atat de mult pentru civilizatie (si aici ma refer la evitarea cat mai mult a materialismului in care traim fortati de nevoi). Ce a generat aceasta situatie? E atat de simplu, incat nici nu stiu daca are rost sa imi amintesc factorul declansator. Motivatii noi, valuri crepusculare si trairi intense. E vara.
M-am reintalnit cu mine la mare. Sunt de vreo saptamana aici, iar efectul curator nu s-a lasat mult asteptat din cate pot observa. O adiere mai puternica simtita de piele, o mare primitoare si un cer cat mai albastru mi-au devenit prieteni. L-am ascultat pe Schubert in casti sau in minte si am creat o atmosfera cat mai placuta pentru fluxul gandurilor. Am inchis ochii des, am calatorit imaginar in alte epoci si am creat personaje cu nume. M-am jucat si inca o fac. Nu pot trai fara. Imi scot ideile la exterior cu un ac, ca pe niste fire. Culoare. Natura m-a facut sa ma regasesc. Mereu ne vom intoarce la natura. La origini, la pamant..E frumos ce mi se intampla..Singuratatea e libertate. Si inactiunea e libertate, dar nu asta caut. Sufletul meu danseaza pe acorduri duioase si calde, si-mi pune sangele din trup in valuri. Ce frumos e totul si cat de important e sa ai ocazia sa constientizezi asta..cateva secunde..Lucrurile simple aduc fericirea, m-am convins eu de asta. Si cel mai important e sa ramai aceeasi persoana intotdeauna, sa nu te schimbi pentru nimeni, si sa-ti valorifici calitatile pana in maduva..Mi-a fost dor de voi..Am revenit..

luni, aprilie 12, 2010

Smiley-un nou featuring, o noua piesa


Inspirat probabil de frumoasa poveste de dragoste pe care o traieste de cativa ani, cu Laura Cosoi, Smiley compune de zor si face tot posibilul sa scoata hit-ul verii. De aceasta data, Smiley a optat pentru un featuring cu bunul sau prieten, Pacha Man, la piesa "Love is for free". In acest moment, nu se stie sigur daca piesa se va bucura si de un videoclip, sau va ramane pur si simplu un single inclus pe albumul lui Smiley.


Lady Gaga- urare catre miri:"Sa aveti parte de sex de calitate."


In drum catre un concert, Lady GaGa a decis sa faca o surpriza unei perechi de tineri indragostiti si a facut un popas la o nunta care avea loc la Intercontinental Hotel din Adelaide, Australia. Artista s-a fotografiat cu mirii Courtney si Reece Kerr si la plecare le-a facut acestora o urare interesanta: "Sa aveti parte de sex de calitate".

Oda pentru Bote cu Morar si Buzdugan

Noul scenarist al lui Bendeac, zis si Flick, a compus o noua poezie demna de toate premiile literaturii romane. Lasand gluma la o parte, Oda pentru Bote vrea sa fie o simpla parodie creata in jurul situatiei penibile in care se afla Bianca si cunoscutul creator de moda, un subiect de presa ajuns la saturatie. Baietii de la Morning Zu au preluat-o si au recitat-o in direct, spre deliciul ascutatorilor de la acea ora. Oda a fost compusa dupa modelul "Muma pentru Stefan cel Mare", al lui D Bolintineanu.

ODA LUI BOTEZATU

Undeva-n Baneasa, intr-un sat de vile,
Bote sta-n tristete de mai multe zile.
Plange si suspina fiindc-a lui iubita
A plecat la Cristea si s-a-ntors spasita.

Rolex-ul arata,..unu si jumate
Dar la vila-n poarta oare cine bate?
-Eu sunt draga Bote, fosta ta iubita
Eu, si de la mama, m-am intors ranita.
Vreau sa-ti cer iertare, m-am facut cuminte
Crede-ma pe mine, caci Cancan-ul minte.
Nu mai merg prin cluburi, si o stii si tu,
De cand mi-ai dat verde, n-am masa-n Bamboo.
Nu mai ies cu nimeni, crede-ma cand zic,
Simt ca fara tine , nu mai am nimic
Am slabit, n-am somn,.. nu pot sa traiesc,
Hai mai da-mi o sansa, n-o sa-ti mai gresesc.
Te iubesc mult Bote, nu stiu daca-ti pasa,
Imi e dor de tine , m-am intors acasa….

-Ce spui tu straino!…..Stii ca ai tupeu?!?
Daca vrei iertare, nu ti-o pot da eu.
Nu-ti mai dau iertare, dragoste sau bani,
Daca vrei acasa, fugi la Petrosani.
Poti sa dai la teatru, ca ai plans cu patos
De-a venit salvarea noaptea la Capatos.
Te-ai vaitat la lume, si-n orice ziar,
Poti sa-ti ceri iertare, dar e in zadar.
Nu e prima oara, nu-i doar inceputu’,
Stii c-a scris “Cancanu” c-o ardeai cu Mutu.
Te-am iertat atunci, te-am lasat in pace,
Ti-am mai dat o sansa, insa n-am ce-ti face.
Stii ca ti-am dat totul, pentru-al tau suras,
Si tu ca rasplata, m-ai facut de ras.
Am facut orice, ti-am luat mii de lucruri,
Te-am plimbat prin lume, nu prin parc la sucuri.
Altii-n locul meu te-ar tine la chiuveta,
Eu iti iau masina, si te fac vedeta,
Iar tu mergi la Cristea cu al meu BMWu???
De esti tu Bianca, nu sunt Bote eu.
De azi pentru tine ochii nu-mi mai storc
Te-am lasat in urma,..nu ma mai intorc.
De esti tu Bianca , cu adevarat,
Du-te prin Fratelli, fugi la agatat.

Si zicandu-i asta Bote intra-n casa,
Si pe-a lui Bianca singura o lasa.
Si ca si final la aceasta oda
Ea se-ntoarce-n cluburi, Catalin… la moda.

Van Damme indragostit de Inna?


Inna a sustinut zilele trecute un concert in Ucraina, unde i-a iesit in cale nimeni altul decat Jean Claude Van Damme, care a tinut mortis sa ajunga in backstage si sa o felicite pe frumoasa noastra romancuta pentru prestatia avuta.
Total surprinsa si emotionata ca a avut asemenea spectatori, Inna s-a lasat fotografiata de marele actor, care la un moment dat a luat-o si in brate de drag si admiratie. Inna a avut inca o data confirmarea succesului sau international, prin reactiile spectatorilor de la Kiev, dar si datorita cunoscutului actor. Sa speram ca s-a descurcat si cu multumirile in engleza sau n-o mai fi fost nevoie de cuvinte?
Prezenta lui Van Damme in Ucraina nu este deloc aleatoare. Actorul se afla in Kiev pentru un nou lungmetraj, "The Tower". In conferinta de presa sustinuta acolo nu a vorbit numai de filmul in care a fost distribuit in rol principal, ci si despre cele trei reality-show-uri pe care vrea sa le produca in viitorul apropiat.

duminică, aprilie 11, 2010

Noul clip Bob Sinclar feat. Shaggy feat. Sahara feat. Costi Ionita

Mult asteptatul featuring dintre Shaggy, Bob Sinclair, Sahara (bulgaroiaca descoperita de Costi) si bineinteles al nostru, Costi Ionita, se bucura deja de un succes incredibil in America. Videoclipul la piesa "I wanna" a fost lansat oficial pe 8 aprilie, si a inregistrat deja in online peste 35.000 vizualizari.
Povestea clipului nu e una foarte complicata si pare inspirata de realitate: Costi si Shaggy sunt doi barbati cu bani, care incearca din rasputeri sa o cucereasca pe frumoasa blonda, cu nume de desert (Sahara). Iar Bob Sinclair joaca niste roluri de adjutant: spalator, sofer sau barman! Clipul a fost filmat in mai multe cluburi din Miami, din care unul se pare ca este al lui Ricky Martin.
Insa Costi Ionita nu renunta la palarie si la stilul vestimentar "manelistic" nici de aceasta data. Poate reusesc americanii sa-l dezbrace si sa-l faca de nerecunoscut.
O piesa de vara, care e imposibil sa nu prinda in cluburi si la public. Bravo Costi!

sâmbătă, aprilie 10, 2010

Cornel Ilie si Lora Petrescu- un duet pe toate planurile?









Cornel Ilie (Vunk) si Lora Petrescu (ex.:Wassabi) au decis sa-si promoveze noul single "Prima noapte (din ultima zi)",ce a fost lansat pe 8 aprilie, intr-o maniera mai putin obisnuita, realizand o sedinta foto si un videoclip de promovare la piesa, in care cei doi renunta aproape in totalitate la haine. Un pat matrimonial, haine aruncate pe jos, o sticla de sampanie sunt doar cateva elemente ce dau culoare viitorului videoclip.
Fotograful Zoltan Lorencz s-a straduit sa ii convinga pe protagonisti sa renunte la haine, pentru videoclip. Cornel de la Vunk a fost ceva mai reticent, insa Lora a fost lipsita de inhibitii si s-a dezbracat complet, acoperindu-se doar cu camasa lui Cornel.
Apropiati de-ai lui Cornel sustin ca intre cei doi ar fi vorba de mai mult decat o colaborare profesionala, "un duet" pe toate planurile, de mai multe luni.
Piesa "Prima noapte (din ultima zi)" va fi inclusa pe albumul "Ca pe vremuri", care se pare ca va fi lansat luna viitoare (personal am mari dubii ca nu va mai dura inca vreo juma' de an). Ramane de vazut daca piesa se va bucura de succes cu asemenea promovare "dezgolita". Eu nu cred...


marți, aprilie 06, 2010

Elton John vrea sa colaboreze cu Lady Gaga

Lady Gaga este una din cantaretele vizate pentru o viitoare colaborare la coloana sonora a urmatorului film din seria James Bond. Cu aceasta ocazie, Elton John, care se pare ca a fost deja inclus in proiect, si-a exprimat entuziasmul si bucuria cu privire la un posibil duet cu Lady Gaga. "Este fantastica si mi-ar placea sa fac un duet cu ea", a declarat celebrul cantaret.
Pentru a obtine acest privilejiu, artista va trebui sa compuna, sa interpreteze si sa expedieze o piesa originala unui juriu de specialitate. Printre artistii cu care va concura la selectie, se numara Michael Buble si Amy Winehouse.

Jennifer Lopez sa cante chiar atat de jalnic?

Sincer, cred ca inregistrarea aparuta recent pe net in care Jennifer Lopez falseaza grav o melodie de-a Barbrei Streisand, e o mare facatura.Voi ce credeti?


Boc face poc la oua




Dupa ce zilele trecute a aparut in presa informatia ca Emil Boc a avut parte de o surpriza nu tocmai placuta de Pasti, din partea tatalui sau, Ion, care i-a spart in cap un ou rosu, Mircea Badea considera ca exista motive intemeiate pentru care capul premierului a fost confundat cu un ou.

Adelina Varciu-jos textila dupa divort


Adelina Varciu, fosta nevasta a lui Liviu (ex. L.A.) a ales sa se refugieze in munca dupa recenta despartire si tradare din partea acestuia, care a indurerat-o profund dupa cum se poate observa cu ochiul liber. In ce munca? Nu e greu de ghicit. Cum reusesti sa apari in cancanuri cu usurinta? Evident, dezbracandu-te la bustul gol. A...nu..Am gresit. Sacrificiu pentru moda si prezentari. Un scandal cu tema divortului a propulsat-o in lumea asta si a scos-o din anonimat, iar acum domnisoara tine drumul drept pe calea celebritatii, scotandu-si textila rand pe rand. Startul s-a dat. Urmeaza sa devina asistenta pe la vreo emisiune de scandal, asadar sa devina "independenta material", sa apara intr-o revista pentru masculi, s-o ia un tataie cu elicoptere (ca tot se lauda dansa ca inainte sa faca foamea alaturi de Liviu, zbura cu fostul iubit cu elicoptere) sa faca un copil si apoi sa se trezeasca la realitate ca a gresit, cand o fi deja prea tarziu si cutele se mai refac doar cu bisturiul.

duminică, aprilie 04, 2010

Codin Maticiuc si recentele sale achizitii feminine





E oficial: Codin Maticiuc, zis Poponet, nu poate renunta de nicio culoare la aparitiile mondene alaturi de diverse domnisoare incantatoare, prezente feminine mai noi sau mai vechi in viata sa. Zilele trecute, Claudiu Patrascu, un alt impatimit al petrecerilor mondene, il compatimea intr-o emisiune tv pe Codin, pentru porecla de "Poponet" de care ar trebui sa scape cumva, mai ales ca a implinit si el o varsta si nu-i mai permite statutul de "om de afaceri" asemenea apelative.
Mai nou Codin a devenit prieten de catarama cu Delia Matache, cu care petrece de zor in cluburi bucurestene pana dimineata devreme. La una din petrecerile recente din clubul Gaia, la care a fost vazut alaturi de Delia, si-a facut aparitia si fosta sa prietena, Raluca Lazarut, alaturi de care a dansat lasciv, probabil in amintirea vremurilor frumoase dintre ei. De asemenea, Poponet nu s-a dezlipit de o frumoasa satena, pe care o urmarea cu privirea cand se indeparta din zona lui. Dar unde s-a pierdut actrita Maria Dinulescu, cu care se pare ca inca mai are o relatie?

Costi Ionita- "rapit" de americani


Costi Ionita are toate motivele din lume sa fie unul dintre cei mai admirati si invidiati compozitori si producatori din Romania ai momentului, avand in vedere contactele si colaborarile pe care le-a stabilit si inceput recent in SUA.
Dupa ce a lansat pe piata muzicala romaneasca adevarate voci (spre ex.: Andra sau Mihai Traistariu) si a facut cunoscuti artisti pe plan international, Costi Ionita mai are un vis: sa cucereasca si America.
Se pare ca toata povestea a inceput la un concert de-al lui Shaggy, care fusese invitat sa cante in clubul Bamboo din Bucuresti, unde romanasul nostru era prezent, fiind declarat mare fan de-al cantaretului. In aceeasi seara, Costi a fost abordat de catre celebrul cantaret si i s-a propus o colaborare in America. Astfel a ajuns Costi Ionita in gasca lui Shaggy si a inceput colaborari cu P. Diddy, Mario Wynans sau cu Kaye Styles, cel care a compus coloana sonora la serialul de mare succes Prison Break. Si cu siguranta drumul lui Costi de Romania nu se va opri aici...

vineri, aprilie 02, 2010

De Pasti sa daruim!


Nu-mi plac sarbatorile religioase deloc si nu reusesc niciodata sa intru in spiritul lor. Asa ca nu as putea scrie un mesaj crestinesc. Stiu sigur insa ca nu e nimic mai potrivit in perioada asta decat sa fim mai milosi, mai buni si sa daruim cu drag celorlalti. Sa nu cerem nimic in schimb si nici sa o facem ca sa obtinem o satisfactie personala. E momentul in care trebuie sa ajutam. Pentru ca intotdeauna sarbatorile intetesc sentimentul de singuratate si pentru unii, din pacate, de saracie. Din acest motiv, unii oameni au nevoie de alinare si de ceva pe masa. Putem sa-i ajutam daca avem cu ce. O strangere de mana, o imbratisare, un cozonac sau ce putem.
In rest avem nevoie de liniste si pace, un colt de cozonac si un ou rosu ca sa ciocnim cu familia. Cine a tinut post merita mai mult! Paste fericit alaturi de cei dragi!

miercuri, martie 31, 2010

"Eu cand vreau sa fluier, fluier"-un real succes la public


Asteptam cu nerabdare sa apara in cinematografe "Eu cand vreau sa fluier, fluier", al lui Florin Serban. Cum n-am reusit sa ma duc in seara premierei oficiale, care a fost joi, la Cinema Pro, pentru ca am lucrat ca sclava pana tarziu, am tot amanat sa ma duc dupa aia. Ca daca tot am pierdut premiera, nu mai e nicio graba sa-l vad, mi-am zis. Si am ales sa-l vad la cinema Studio cateva zile mai tarziu, unde ma duc de ani buni pentru atmosfera clasica, invechita si uzata, care-mi place la nebunie. Lume multa, inghesuiala, am ajuns si la fix, nu mai erau "belete", dar pana la urma am intrat si am stat pe jos. M-a bucurat mult sa vad atata lume prezenta.
Filmul se bucura deja de un real succes la public, cifrele arata ca dupa primul week-end de la aparitie, se afla deja in Top 3 al celui mai mare numar de spectatori, cu un total de 7103 bilete cumparate, fiind surclasat doar de “The Bounty Hunter”, pelicula cu Jennifer Aniston si Gerard Butler intrata pe marile ecrane tot in week-end-ul trecut, si bineinteles de “Alice in Wonderland”. Fapt ce este imbucurator pentru o pelicula romaneasca.
Tema filmului e simpla: viata unor tineri in penitenciar. Filmul trateaza despre un tanar, Silviu, care mai are cateva zile pana sa fie eliberat din inchisoare. Lucrurile se precipita cand afla ca mama sa a revenit din Italia pentru a-l lua pe fratele mai mic cu ea. Asta e tot. Sau aproape tot. Silviu cunoaste o studenta la Sociologie care face practica la penitenciar. Ea are buze frumoase. El e tot mai disperat ca nu va putea preintampina plecarea fratelui si ca mama il va nenoroci si pe micul Marius asa cum l-a nenorocit pe el (dovada ca a ajuns unde a ajuns.). Derapajul nu e departe. Ghinionul fetei e ca se nimereste acolo. Flirtul se hraneste din pericol. Epilogul e previzibil. Linistea care se lasa dupa e necesară si pentru personaje, si pentru noi, care am gafait o data cu ele.
Inevitabil dupa ce am vazut filmul lui Florin Serban, l-am comparat cu "Un prophete", al lui Jacques Audilard. Tema e aceeasi, insa Audilard insista mult pe cursul firesc al actiunii, pe desfasurarea evenimentelor care il conduc pe personajul principal la comiterea unei crime de interior, condamnat initial pentru o fapta infima. Personajul principal devine acolo o simpla marioneta a evenimentelor. Nu se pune accent pe trairile personajului. Florin Serban pe asta insista in "Eu cand vreau sa fluier, fluier". Pe reactii, pe trairi, pe sinceritate. Despre firul actiunii se poate spune aici ca e aproape haotic si nici nu conteaza. Nu exista niciun calcul. Aici apare autenticul, lipsa unei retete care sa fi fost urmarita cu precizie de regizorul Florin Serban. Autenticitatea filmului e data si de interpretarea actorilor principali, George Pistereanu si Ana Condescu, care sunt niste tineri debutanti in lumea lungmetrajelor. Se observa cu usurinta pe parcursul filmului ca schimbul de replici dintre cei doi e usor improvizat si nu e tocmai bine lucrat. Ana Condescu a si recunoscut intr-o emisiune ca replicile din scenariu nu erau batute in cui, dar trebuia respectata ideea de baza.
Un film la care se rade, dar nu cu gura pana la urechi. Desi finalul e previzibil dupa prima jumatate, filmul reuseste sa te tina in priza si sa mentina atentia captate. Un film cu tema sociala, care ignora ideea de stil voit (si de-aia nici nu poate fi considerat minimalist), autentic, natural si lipsit de orice ostentatie.

luni, martie 29, 2010

"Politist, adjectiv"-"cel mai bun film" la Gopo

Filmul "Politist, adjectiv", in regia lui Corneliu Porumboiu, a primit cele mai multe trofee, in cadrul galei premiilor Gopo 2010, a caror decernare a avut loc luni seara, la Palatul Parlamentului. Pelicula a avut zece nominalizari si a obtinut in total sase premii, cel mai important, fiind pentru "cel mai bun film" al anului 2009.
Corneliu Porumboiu a luat premiu pentru "cea mai buna regie si cel mai bun scenariu", Dragos Bucur a fost desemnat "cel mai bun actor in rol principal", iar "cel mai bun actor in rol secundar"a fost nimeni altul decat Vlad Ivanov, unul dintre cei mai apreciati si solicitati actori ai momentului. In continuare castigatorii premiilor Gopo:

Cea mai buna actrita in rol principal: Hilda Peter pentru rolul din filmul "Katalina Varga
Premiul publicului: Filmul "Amintiri din Epoca de Aur"
Premiul pentru intreaga cariera: Draga Olteanu Matei
Premiul pentru "Tanara speranta": Andreea Bosneag"pentru rolul din filmul "Cea mai fericita fata din lume"
Cel mai bun scurt-metraj: "Nunta lui Oli", regia Tudor Giurgiu
Cea mai buna actrita in rol secundar: Luminita Gheorghiu pentru rolul din filmul "Francesca"
Cel mai bun montaj: Ludo Troch - CONCERTUL
Cel mai bun sunet: Dana Bunescu, Cristinel Sirli - Amintiri din Epoca de Aur
Cea mai buna scenografie: Cristian Niculescu - filmul Concertul
Cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura: Michelle Constantinides, Dana Busoiu, Catherine Crassac, Adelina Popa- fimul Concertul
Cel mai bun film documentar: Lumea vazuta de Ion B.

S-a lansat noul clip La Familia

Sisu si Puya au terminat de inregistrat un nou album La Familia, intitulat "Classic", pe care se gaseste si piesa "Consecinte", primul extras de pe acest album, la care baietii au filmat si videoclip.
"Consecinte" este o colaborare Sisu si Puya cu Cedry2k si Bibanu.
Melodia "Consecinte" aduce in prim plan viata pe care o au detinutii in penitenciare. Filmarile s-au desfasurat sub regia lui Florin Serban, iar piesa promoveaza pelicula "Eu cand vreau sa fluier, fluier".


vineri, martie 26, 2010

Botezatu renunta la Bianca



Nenumaratele scandaluri mediatice in care Bianca Dragusanu a fost implicata in ultima perioada, se pare ca i-au adus un mare prejudiciu de imagine iubitului ei, Catalin Botezatu, care a decis intr-un final ca, cel mai bine pentru cariera sa este sa puna punct acestei relatii amoroase.
Fotografiile publicate ieri de Cancan, in care Blonda lui Bote s-a dus acasa la fotbalistul Cristea, insotita de trei prietene, au constituit picatura ce a umplut paharul pentru cunoscutul designer.
Motivul pentru care Bote e atat de atent cu imaginea sa in ultima perioada, si evita sa fie implicat in scandaluri, este "barosanul" contract pe care l-a semnat cu Pro Tv-ul pentru emisiunea "Dansez pentru tine", care are niste clauze clare in aceasta privinta si chiar interdictii de aparitie in unele emisiuni tv.

Lady Gaga-cel mai popular artist pe web

Lady Gaga a devenit oficial artistul cu cele mai multe accesari video inregistrate vreodata in istoria muzicii, depasind peste un miliard de vizite. Majoritatea accesarilor sunt pe YouTube si pe Vevo, unde piesele "Poker Face", "Bad Romance" si "Just Dance" au fost vizualizate de 374, 360, respectiv 272 milioane de ori.

joi, martie 25, 2010

Cand prezentatoarele de stiri cad de pe scaun...

O prezentatoare de stiri din Finlanda s-a prabusit ieri de pe scaun in timpul jurnalului, iar reactia ei si a colegilor de platou a fost un ras general.


Voicu Panzar-te rugam nu mai deschide gura!

Voicu Panzar, alias fostul sofer al Monicai Columbeanu, se lupta din greu pentru titlul de Mister World. Acesta are de trecut probe foarte dificile in concurs, ce-l solicita mai ales fizic, dar este motivat sa iasa primul. Insa Voicu are o problema mare. Si aceasta apare cand deschide gura. Sta foarte prost cu engleza si stalceste din greu cuvintele. Daca stau bine sa ma gandesc el de-abia leaga doua vorbe corect si in romana. In majoritatea cazurilor frumusetea nu e compatibila cu inteligenta:( Iata un exemplu pur:


miercuri, martie 24, 2010

Mile Carpenisan


Din pacate numai trecerea in nefiinta a unei persoane ii stabileste valoarea pe care a avut-o cat a trait. Atunci apar regretele si aprecierile din partea unor indivizi care pana atunci au fost total "neatenti" fata de rezultatele si meritele deosebite din timpul vietii pe care le-a avut persoana in cauza. Nu-i ridicam in slavi cat sunt in viata, nu le aratam pretuirea noastra, dar ii incununam dupa ce au murit. Mai are vreun rost, oare, ma intreb, aceasta incununare? Cate exemple de cantareti, de actori am avut si n-am invatat nimic din asta? N-am invatat sa le vedem meritele. Le-am ignorat talentele cat timp au fost printre noi si apoi ne-a parut rau ca au disparut. I-am plans si regretat.Ramanem la acelasi grad de primitivism si indiferenta.
Un asemenea exemplu este si Mile Carpenisan. Un jurnalist curajos, care a muncit pe branci zece ani, si-a riscat viata la locul de munca mai mult decat oricine altcineva, s-a dedicat trup si suflet meseriei, pentru un scop nobil: acela de a ne informa pe noi romanii. Si cum a fost rasplatit?
Intr-adevar se stia ca e unul dintre cei mai buni corespondenti de razboi alaturi de Adelin Petrisor, Cristina Liberis si altii, si e posibil sa fi fost remunerat pe masura. Dar cu siguranta nu asta ii aducea satisfactie. Satisfactia ii venea atunci cand realiza un material inconfundabil, ferindu-si capul de gloante. Mile Carpenisan a fost inaintat post-mortem la gradul de sublocotenent de catre ministrul Apararii Nationale, in semn de inalta apreciere a contributiei la cresterea prestigiului Armatei Romaniei, prin informarea onesta si oportuna a opiniei publice despre faptele de arme ale militarilor romani aflati in diferite misiuni. Presedintele Romaniei, Traian Basescu l-a decorat astazi cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" in grad de Cavaler. Si ce daca?
Jurnalistul Mile Carpenisan a incetat din viata luni, la doar 34 de ani, dupa ce fusese mai multe zile in coma. El era internat de cateva zile la Spitalul Judetean Timisoara, dupa ce suferise un blocaj renal si un soc septic.

luni, martie 22, 2010

Visez la primavara rock'n'roll


E luni si deja ma simt epuizata. Astenia incepe sa-si faca simtita aparitia, soarele caldut ne imbie sa evadam si sa ne incarcam cu energie. Totul are nevoie sa renasca. Muguri de speranta. Raze de soare pierdute pe zambete timide care incep sa se dezghete dupa iarna.
Nu mai am stare de nicio culoare. Simt nevoia sa plec undeva, departe. Intr-un oras in care sa ma pierd de bunavoie. Sa iau un strain de mana, sa-i zambesc, sa ne imbratisam, sa facem doi pasi impreuna, sa ne incarcam de energie si apoi fiecare sa se intoarca la realitatea lui. Sa fac o pauza si apoi sa am puterea sa revin. Sa ma redescopar. Cata nevoie avem de asta:( Cred ca majoritatea dintre noi am avea nevoie de o pauza. Cu naivitate intreb: n-am putea vorbi oare numai despre primavara acum, despre natura, despre copiii disperati de bucurie care alearga in bataia soarelui, despre iubire si sentimente frumoase?
M-am saturat de mizerie. Mizerie de orice fel. M-a plictisit si scarbit. Uneori chiar nu mai vreau sa ridic ochii din pamant si sa ma ingrozesc de ce vad. E saracie, e foamete, dar si multa lene si nesimtire. Sunt multi fitosi, cocalari, indivizi care nu fac nimic, nu cred in nimic, dar se cred. Dar nu mai vreau sa-mi pese de ei. Delete. Vreau sa visez cu ochii deschisi si sa-mi creez o lume ideala macar pentru o scurta perioada. Sa ma mint frumos pana realitatea va deveni basm. Poate candva va deveni...
Azi n-am chef sa scriu de Bendeac care s-a certat cu Huidu de la simplul fapt ca prietena primului a pus intrebarea retarda, la doua noaptea "De ce e rahatul maro?" si carcotasul a luat-o la misto ieri pe al sau blog, urmand ca mai apoi tanarul june, Misu sa faca un gest cavaleresc si sa-i ia apararea handbalistei cu pretul propriei reputatii. Si totusi scriu pentru ca m-a intrebat cineva ce cred despre asta. E ultima data cand mai scriu ceva pe subiectul Bendeac si ale lui mizerii (ma bag eventual pe partea de teatru)pentru ca deja m-am saturat. Si pornind de la aceste injurii, a sarit fiecare cu ce cuvintel "frumos" a crezut mai potrivit si mai jignitor pentru celalalt. C-o fi, c-o pati. O fi penibila intrebarea domnisoarei. Nu stiu. Nici nu ma intereseaza. Sau sportiva s-o fi molipsit de umor de la Bendeac. Unii aleg sa-si traiasca viata la misto. Foarte bine. Chiar trebuie luati in seama? Un simplu scandal mediatic, de ochii lumii, menit sa le creasca nitel cota pe criza asta. Si sper din tot sufletul ca Bendeac sa inteleaga ca se ingroapa singur cu toate infantilismele astea publicate pe blog, sa-si tina promisiunea si sa schimbe foaia, ca doar nu duce lipsa de talent. Atat spun despre mizeria asta de scandal care intr-un fel m-a amuzat, dar in altul m-a facut sa icnesc.
Dincolo de paranteza asta imbecila, pe care am facut-o, avem nevoie sa lasam totul deoparte, macar pentru o zi si sa zambim cat putem de mult. Va fi mult mai bine.


Un truc de-al lui Criss Angel

sâmbătă, martie 20, 2010

Lady Gaga socheaza din nou

Cine o place pe Lady Gaga, o place pentru nonconformismul si pentru libertatea cu care afirma tot ce-i trece prin cap. Aseara la un concert in Australia, cantareata a vrut sa-si incitate fanii prin urmatorul mesaj: ""Probabil ca ati auzit ca am o p...a mare. Scoateti-va p..a din pantaloni! Am auzit ca aveti p..i mari pe aici, prin Sydney".





vineri, martie 19, 2010

Boc si Blaga molipsititi de EBA

Aflati in Iasi, la punctul de frontiera Ungheni, care leaga Romania de Moldova, Boc si Blaga stalcesc parca de comun acord desinentele de plural ale cuvintelor "permis" si "acces", imitand-o gratios pe colega de partid, Elena Basescu.

joi, martie 18, 2010

Bianca Dragusanu- ce mare teapa ti-ai luat!!!

La sfarsitul lunii februarie, Bianca Dragusanu a fost solicitata pentru un spot TV, a carei filmare urma sa aiba loc in afara Bucurestiului. Se pare ca diva a picat in plasa organizatorilor si s-a deplasat la locatia respectiva impreuna cu echipa de filmare.
Aranjata si machiata ca la orice aparitie, Bianca nici nu stia ce o asteapta. Ea a nimerit cu filmarea in plin camp de batalie, devenind chiar parte a unui atac terorist. Ea a spart geamul masinii incuiate cu care venise pentru a ajunge la acte si telefoane. Pana in ultima clipa nu a avut idee ca este de fapt victima unei farse puse la cale pentru emisiunea Plasa de Stele. Tensiunea si scenariul bine puse la punct au facut-o sa isi piarda mintile si sa foloseasca tot felul de cuvinte si injurii la adresa echipei cu care a venit.


Farsa cu Bianca Dragusanu -www.pixelulalbastru.ro-
ÎncÄ�rcat de _TIMO_MAAS. - Sitcom, sketch, and standup comedy videos.

Mihai Bendeac: "Alina Plugaru e nevasta perfecta."

Mihai Bendeac tine cu tot dinadinsul sa nu iasa din vizorul presei prin declaratiile socante pe care continua sa le faca pe al sau blog. Umoristul si-a dat astazi cu parerea despre pozitia reala pe care o au asistentele din diferite emisiuni, devenite celebritati peste noapte, denumindu-le fara perdea doar "niste prostituate de lux", ce se folosesc de aparitiile tv si de presa tabloida ca sa-si creasca tariful pe noapte. Pentru ca nu are puterea sa le dea numele individelor vizate, Misu, realizeaza un top de contraexemple, "cretin si plin de spectaculozitate",cum il numeste chiar el, ce cuprinde cele mai cuminti fete din showbiz.
Soc dupa soc, in topul fetelor cuminti ,pe penultimul loc insa, Bendeac o pozitioneaza pe nimeni alta decat pe Alina Plugaru, despre care declara urmatoarele: "N-are importanta de unde stiu. O sa vi se para socant. Plugaru e nevasta perfecta. Si e de o fidelitate si o disponibilitate sentimentala uluitoare."
Intreb acum inocent si eu: frate, tu esti constient cui iei apararea?
Asadar locul intai este ocupat de Giulia Ex-Candy, pozitie binemeritata in acest top, vedeta bucurandu-se de o buna reputatie si fiind cunoscuta pentru lungile relatii amoroase pe care le-a avut de-a lungul anilor, total lipsite de vreun interes material. Giulia e urmata de Anda Adam, despre care actorul spune doar atat: "O relatie stabila si, din cate stiu, genul de fata pe care o iei de nevasta."
Locul trei e ocupat de visatoarea Jojo, locul patru de Luiza Bogdan, prezentatoare de stiri sportive, de care nici n-am auzit si habar n-am ce cauta in acest top (ar fi fost mai potrivit poate sa fie prezenta in locul ei Crina Abrudan). Un loc cinci pentru fosta colega de la "Mondenii", Mirela Zeta, pentru care Mihaita baga mana-n foc. Claudia Cream ocupa locul sase fara prea multe comentarii, Cleopatra Stratan locul sapte(???), Zavoranca opt, care spune actorul ,"nu ar face compromisuri sexuale", noua vedeta porno, nu mai reluam, iar nu in ultimul rand Doru Iuga(?).
Topul lui Bendeac pare oarecum aleator, facut la mare misto, intocmit pe categorii de varsta intre sapte si 30 de ani, care cuprinde persoane publice ce nu pot fi comparate de nicio culoare ca aparitie televizata.

miercuri, martie 17, 2010

O atitudine misto- Cosmina Pasarin


Primul lucru pe care il observi la o persoana pe care o intalnesti prima data, e cu siguranta aspectul fizic si modul in care este imbracat. Astea reprezinta primele criterii care iti formeaza o parere despre acel cineva. Apoi vine atitudinea si le completeaza. Atitudinea respectivei persoane te poate lumina in totalitate cu privire la caracterul acesteia. Atitudinea marcheaza felul de a fi, de a se comporta, de a interactiona, dar si modul in care se discuta o problema. Insa atitudinea se poate referi si strict la pozitia corpului (vezi cazul modelelor la care tinuta e unul din cele mai importante criterii de alegere in aparitii). Atitudinea e totul.
Tipa cu cea mai misto aparitie in momentul acesta mi se pare Cosmina Pasarin. De ce? Pentru ca atitudinea ei face totul. E mereu cu vorbele la ea, e expansiva, transmite intotdeauna un mesaj, chiar fara vorbe, si e usor incisiva verbal. Cosmina Pasarin a stiut inca de la inceput ce vrea, desi intrarea in lumea asta, a persoanelor publice, si-a facut-o cam nefericit, odata cu participarea la emisiunea "Vara Ispitelor". Apoi usor, usor si-a deschis portite, pe care a patruns sigura pe ea si unde a incercat sa nu dezamageasca pe nimeni. Dupa aparitii prin reviste pentru domni, prin seriale, pe la evenimente ca MC, prin campanii sociale, dupa ce a facut pe vocea de la radio, Cosmina vrea sa demonstreze ca poate sa fie si moderatoare de emisiune.
Recenta emisiune de pe TVR2 "Intalnire de pe 2", pe care Cosmina o prezinta alaturi de Dalia Octavia Pusca (se pare ca e recenta cucerire al lui Piersic Jr), pe unde se perinda tot felul de trupe si de "vipuri" in voga, e o simpla continuare a ceea ce facea Alina Sorescu, care a fost uschita cum nu se poate mai urat din TVR. Fara sa vrea, Pasarin e in plin plan, iar mie personal actrita Dalia mi se pare un personaj foarte sters, care de-abia apuca sa vorbeasca in propria emisiune. Poate ar fi fost mai nimerit ca vedeta Playboy sa fie lasata sa prezinte singura.
In orice caz, cariera e cu siguranta pe primul plan acum in viata Cosminei, pentru care trage cat poate, neglijandu-si complet viata personala. Cosmina este o aparitie a carei ascensiune e interesant de urmarit, pentru ca promite foarte mult.

marți, martie 16, 2010

Gripa aviara din nou chemata la apel


Dupa ce am reusit sa scapam cu chiu cu vai de pacostea porcinei, care a facut mai multe victime printre cei care s-au vaccinat, decat printre cei care au stat linistiti in banca lor, autoritatile romane anunta dramatic: un nou focar de gripa aviara a fost localizat in comuna Letea, judetul Tulcea (Delta Dunarii).
Ieri, laboratorul national a confirmat ca este vorba despre un focar al virusului inalt patogen de tip H5N1, pentru a se lua masurile prevazute de UE si pentru a i se limita raspandirea.
Comisia Europeana urmeaza sa confirme zonele de risc stabilite de autoritatile romane.
Masurile constau in urmarirea, prinderea si sacrificarea bietelor pasari infectate din ferma si stabilirea unei zone de protectie pe o raza de 3 kilometri precum si a unei arii de monitorizare de 10 kilometri in jurul fermei.
Pe de alta parte consilierul Ministrului Sanatatii, Geza Molnar, vrea sa linisteasca populatia prin declaratiile facute astazi, potrivit carora in judetul Tulcea nu ar exista niciun pericol in ceea ce priveste sanatatea publica, mai ales ca in aceasta zona nu au fost inregistrate in ultima perioada viroze respiratorii.
Adica laboratorul national zice una, iar consilierul ministrului Sanatatii contrazice declaratiile deja aruncate in presa cu scopul de a linisti populatia, ca nu e vorba de combinarea virusului aviar cu cel pandemic? Ar trebui mai intai sa cadeti de comun acord intre voi si apoi sa lansati informatii, care din pacate pot fi luate de bune si crezute de cetateni.
Am senzatia ca aviara a fost intr-o pauza cam lunga din punctul de vedere al Ministerului Sanatatii. Putem observa ca avem parte de multa diversitate a gripei in ultimii ani. Ca e vara , ca e iarna, ca ai chef sau nu, trebuie sa iei parte la aceste stiri. Imi manifest un scepticism foarte mare vis-a-vis de aceste informatii si alarme false care au rolul numai de a servi unor interese farmaceutice la nivel international.


250 milioane de euro costa urmatoarele zece albume Michael Jackson


Casa de discuri EMI a semnat un contract in valoare de 250 de milioane dolari cu membrii familiei lui Michael Jackson si cu Sony Music, casa ce detine drepturile asupra muzicii starului, pentru a edita 10 albume ale cantaretului in urmatorii sapte ani.
Acordul semnat cu familia cantaretului este considerat cel mai profitabil contract din istoria muzicii, preconizandu-se ca acestia sa obtina venituri de peste 200 milioane de dolari din vanzari.
Cele zece noi albume, ce urmeaza sa fie lansate, vor include piese mai vechi de-ale cantaretului, dar si compozitii noi, care au fost deja inregistrate, dar pe care acesta nu apucase sa le lanseze pe piata.
De la moartea lui Michael Jackson, pe 25 iunie 2009, Sony Music a vandut peste 31 de milioane de albume ale acestuia pe plan mondial.
Michael Jackson a incetat din viata pe 25 iunie, in Los Angeles, la varsta de 50 de ani, in urma unei supradoze de medicamente. Politia americana a calificat moartea sa drept "omucidere". In urma cu putin timp, Conrad Murray, fostul medic personal al starului, a fost pus sub acuzatie pentru omor involuntar.

Lady Gaga ametita pe scena

In cadrul show-ului pe care il sustinea la Vector Arena din Auckland, Noua Zeelanda, artistei i s-a facut brusc rau in timpul piesei Bad Romance si nu a mai reusit sa tina pasii coregrafiei, asezandu-se pe scena. Multele nopti nedormite si ritmul infernal cu care se confrunta in cadrul turneului international, Monster Ball, au adus-o pe Lady Gaga in aceasta nefericita situatie. Ceea ce este de apreciat si de admirat, e ca artista si-a continuat reprezentatia firesc, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, desi ameteala nu-i dadea pace.


luni, martie 15, 2010

Mihai Bendeac- intre nemultumiri si declaratii soc


Mie personaju' Bendeac nu mi-a placut niciodata si continua sa-mi displaca cu aceeasi intensitate. E un actor bun n-ai ce zice, super talentat cand e vorba de emisiunea pe care o face si de textele pe care le scrie, dar daca deschide gura in timpul liber nu prea e frumos-mirositoare.
Si mai ales de cand s-a imprietenit masiv cu dezechilibratul de Badea, cu care nu vreau sa ma gandesc cat a barfit redactia de la Prima, si pe fostii sai colegi, cu Gadea si cu mai stiu eu care. Ce vreau sa spun mai exact e ca un actor trebuie sa se respecte, sa respecte meseria pe care o are, si sa nu se bage in declaratii mizerabile, despre oameni mizerabili. Nu e normal ca un actor sa fie implicat in tot felul de scandaluri sexuale, cu actrite porno si mai stiu eu ce panarame neoficial declarate. Iar apoi sa vii cu declaratii de genul: "Sunt satul de tarfele din muzica romaneasca"? Pai nu prea se potrivesc. E contradictorie situatia. Si prin astfel de declaratii iti atragi foarte multi dusmani. Sau merita sa-ti faci publicitate prin asemenea declaratii? Nu cred ca e cazul. Despre Bendeac presa nu scrie in ce piese a mai jucat si cat de buna i-a fost reprezentatia, ci pe cine a mai injurat sau ce declaratie soc a mai facut. Asta ar trebui sa-i ridice niste semne de intrebare. Pe Badea il inteleg ca se cearta cu toata lumea, pentru ca el cu asta se ocupa. E in gura presei si implicit se baga in gura tututor. E si urat si iubit, si scuipat si lins. Si e adevarat ca ii aduce foarte multi bani mogulului, pe niste costuri de productie infime. Dar de ce si-ar dori si Bendeac un public atat de divers? Pentru mai multi bani? Ar fi un gest lipsit de scrupule.
Mai nou, ambitia lui Bendeac a fost sa demonstreze in emisiunea lui, ca il poate ironiza liber si necenzurat pe mogulul, pentru care lucreaza, Voiculescu, si ca nu a fost cazul sa intre in curentul "antibasescu" specific antenistilor, pentru a fi acceptat in gasca. Asa cum vrea sa sublinieze si pe blogul sau, dansul se poate exprima asa ii pofteste inima in emisiunea lui, nefiind nici pasionat, nici obligat sa adopte sectiunea umor politic. Ceea ce e de admirat, dar nu asta face din Bendeac un personaj mai de apreciat si mai respectat. E inca o chestie pe care a imprumutat-o de la pamfletarul Badea, care se ia de mogul, dar care il slujeste cu fidelitate de atatia ani. Dar sa nu uitam ca Mihai face o emisiune de divertisment si nu una cu iz politic.
La recenta nelamurire si nemultumire pe care o are vis-a-vis de numerosul public de cocalari, pe care il are in Bucuresti si care il hartuiesc la fiecare aparitie publica, iar de care in provincie se pare ca e scutit, Bendeac as putea sa-si dea singur raspunsul potrivit: raitingul mare la emisiune si-l face de la cocalarii bucuresteni si tot ei sunt cei care ii citesc declaratiile soc prin tabloide. Trebuie sa se adreseze altui gen de public si sa adopte un umor mai inteligent daca vrea sa scape de cocalari.

Cristi Minculescu a fost desemnat "artistul anului"


Aseara, la Sala Radio a avut loc decernarea Premiilor Muzicale Radio Romania Actualitati.
Cristi Minculescu, respectiv Iris au fost desemnati castigatorii celei mai importante sectiuni din cadrul premiilor, si anume cea de "Artistul anului". Nominalizatii la aceasta categorie au mai fost
Stefan Banica, Inna si Holograf. Mai jos lista completa a castigatorilor:

Cea mai buna interpreta: Andra
Cel mai bun interpret: Tony Tomas
Cel mai bun artist pop-rock: Voltaj
Cel mai bun album pop-rock: "V8" (Voltaj)
Cel mai bun cantec pop-rock: "Pas in doi" (Bere Gratis)
Cel mai bun album pop:
"Culeg vise" (Paula Seling)
Cel mai bun cantec pop:
"Iubeste-ma astazi, iubeste-ma maine" (Andra)
Cel mai bun artist pop-dance:
Inna
Cel mai bun cantec pop-dance:
"Amazing" (Play & Win/Inna)
Cel mai bun proiect etno:
Ro-maniac-Damian & Brothers
Cel mai bun proiect discografic:
"Ducu Bertzi si Florian Pitis in concert"
Omul cu chitara:
Vasile Seicaru
Cel mai bun cantec folk:
"Delta lunara" (Raul Carstea si Constantin)
Cel mai bun album folk:
"In orasul cu floare de tei" (Vasile Seicaru)
Premiul de excelenta:
Nicolae Nitescu
Cel mai bun compozitor:
Play & Win
Premiul "Radio România Junior":
Ion Moise Badulescu
Cel mai bun debut:
Bloggers

Premiile Radio Romania ne demonstreaza inca o data cat suntem de saraci in ceea ce priveste varietatea muzicala si cat de putini artisti adevarati avem. In fiecare an parca sunt aceeasi nominalizati, dar alti castigatori.
Voi ce parere aveti despre castigatorii din acest an?

vineri, martie 12, 2010

Tudor Chirila- despre proces


Profund afectat de procesul pe care tocmai l-a pierdut cu fostii sai colegi din Vama Veche, Tudor Chirila, are de gand sa faca recurs si sa continue lupta pentru drepturile asupra pieselor pe care le-a compus aproape in totalitate.
Solistul sustine, pe blogul sau, ca a scris toate textele cantecelor, mai putin pentru vreo trei piese, si ca a compus peste cincisprezece dintre ele de unul singur.
Cu privire la proces si la hotararea luata in Justitie, Tudor insista pe faptul ca lucrurile nu pot ramane asa, pentru ca se va crea un precedent periculos, fiindca procese similare se vor judeca dupa acest model.
Un sfat pentru tinerii care vor sa-si faca o trupa de la un om patit care a bazat totul pe prietenie si incredere si a fost tradat? Solistul le spune numai lucruri frumoase: "Bucurati-va si plutiti dupa primul vostru concert, faceti muzica pe care o simtiti si incredeti-va unii in altii si jurati-va dragoste pana la moarte. Impartiti totul ca fratii si nu lasati pe nimeni sa stea intre voi si muzica voastra. Nimic sa nu abata cursul pasiunii voastre, transformati fiecare nota in prietenie. S-ar putea sa dureze pana la moarte sau doar zece ani. Dar daca nu incepeti din iubire atunci n-o sa scrieti niciodata Nu am chef azi sau Epilog."

Becali a injurat ca la usa cortului o jurnalista

Contactat de o jurnalista de la Ziua Veche, pentru a-i cere unele lamuriri cu privire la declaratia sa de avere, Gigi Becali si-a dat arama pe fata si a injurat-o ca la usa cortului.
Ziarista l-a intrebat pe patronul din Ghencea de ce in declaratiile sale de avere si de interese nu apar serele de la Leoser SA, si daca imprumurile acordate rudelor sale sunt un mijloc mascat de a tine indirect terenurile societate Leoser. Deranjat pesemne de intrebarile indiscrete, care i s-au adresat, domnul Becali a avut urmatoarea reactie:

joi, martie 11, 2010

Chirila a pierdut procesul cu fostii colegi de trupa


Trupa Vama, in frunte cu Tudor Chirila, a pierdut procesul cu fostii sai colegi din Vama Veche (Trupa Veche acum), fiind obligati sa le plateasca suma de 15.000 euro despagubiri plus cheltuielile de judecata.
Instanta a stabilit ca trupa Vama a incalcat legea drepturilor de autor asupra pieselor din repertoriul fostei formatii Vama Veche si ca a interpretat in concertele proprii o serie de cantece compuse de componentii fostei trupe Vama Veche fara a fi obtinut in prealabil acordul acestora.
De asemenea instanta le-a interzis membrilor formatiei Vama sa mai interpreteze pe viitor piesele Vama Veche, fara acordul autorilor acestora.
Procesul a inceput in decembrie 2006 cand, Liviu Manescu, Traian Balanescu si Razvan Lupu, au dat in judecata membrii formatiei Vama, al carei solist este Tudor Chirila.

"In gura presei" si "Dan Diaconescu in Direct"- cele mai violente emisiuni


Studiul recent facut de CNA cu sprijinul UNICEF-Romania a dat verdictul: Emisiunea "In gura presei", difuzata de Antena 3, este cea mai violenta emisiune de divertisment si pamflet, iar "Dan Diaconescu Direct" de la OTV este cel mai violent program de dezbateri.
Badea deja s-a speriat aseara de propria sa violenta, iar Dan Diaconescu a devenit
cu siguranta si mai mandru de performantele sale.
Lasand gluma la o parte, initiativa luata de
Ioan Dragan, directorul Centrului de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare al Universitatii Bucuresti e una foarte buna, dar ma tem ca practic nu va ajuta la nimic si va ramane o simpla informatie. Tema studiului a fost "Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului".
Acum sa fim seriosi, ce poate intelege un copil de 13 ani daca se uita la emisiunea lui Badea sau de ce s-ar uita la Dan Diaconescu fara parintii langa el? Numai in acest caz apare adevarata problema: cand parintii incurajeaza copiii si ii lasa sa se uite la astfel de emisiuni. Deci adevaratul control sta in educatia parintilor si in alegerile pe care le fac acestia in propria casa. Pana la urma nu-i obliga nimeni sa nu schimbe postul si sa-si indrume copiii pe calea buna. Despre violenta din scoli si de pe strada ce mai putem spune atunci? Institutiile aferente au multe masuri de luat, dar se pare ca nu se intampla nimic si speram ca lucrurile sa se rezolve de la sine. Dar nu e posibil acest lucru fara o legislatie potrivita si fara pedepse aplicate.

miercuri, martie 10, 2010

Geoana se agata de frunza uscata din pomul inghetat


Personajul politic Mircea Geoana a devenit un biet pion dat la o parte in PSD, pentru ca a vrut sa-si serveasca proprile interese si nu pe cele ale partidului. Punctul culminat a fost atins cu siguranta in momentul infrangerii la alegerile electorale in fata lui Basescu. De atunci Geoana, prin deciziile haotice pe care le-a luat si prin modalitatea in care a vrut sa reformeze partidul, impunandu-si general proprile pareri, a pierdut teren si si-a facut multi dusmani.
In ciuda faptului ca e perfect constient de situatia in care se afla, ca exista posibilibilitatea sa piarda si Senatul, Geoana considera, si in cazul de fata, ca e vorba numai de acapararea totala a puterii de catre grupul lui Basescu.
Cu privire la functia pe care inca o mai detine in Senat, Geoana a vorbit ieri de varianta solicitarii unui nou punct de vedere de la Curtea Constitutionala asupra cererii de revocare de la presedintia Senatului, insa a refuzat supunerea la vot in baza unei decizii a Curtii. De ce? Pentru ca legal nu exista posibilitatea revocarii unui presedinte de Camera decat de catre grupul care l-a propus. Despre toata agitatia pe care o propun cei de la PDL, in jurul subiectului demiterii lui de la presedintie, Geoana considera ca Senatul s-ar indreapta astfel catre un blocaj pe termen mediu si lung, pentru ca o decizie a Curtii nu poate fi supusa la vot si sunt atat de multe alte prioritati in agenda actuala. Asadar Geoana se leaga de frunza uscata din pomul inghetat. E singur cu ideile sale gresite pe care nu i le poate sterge nimeni. Si spera, spera cat cuprinde in stil american chiar.
E si mai trist faptul ca presedintele Senatului mai spera totusi ca Basescu sa cedeze sub o forma sau alta si sa nu-si duca pana la final mandatul de cinci ani. Se pare ca si dansul crede ca presedintele ar suferi de vreo boala incurabila, dat fiind faptul ca buletinul sau de sanatate nu a fost facut public. Insa legislatia noastra difera de cea americana si nu include aceasta prevedere. Cine sa fie de vina?
In rest, acum se da de partea lui Ponta, pe care vrea sa-l sustina cu experienta sa bogata si spera ca la urmatorul mandat prezidential, PSD-ul sa preia fraiele puterii, eventual intr-o coalitie cu PNL-ul.