luni, iulie 27, 2009

Nimic


Brusc o senzatie de durere imi invada corpul. Punea stapanire pe fiecare cm din lemnul meu cald. Ma ametea si ma facea sa ma cufund in ganduri triste. Nici nu stiu ce stimul mi-a produs starea asta. Imi venea sa plang si nu intelegeam de ce. Sunt atat de instabila. Acum plang, acum rad si sunt cat se poate de normala. Parca viata nu e in valuri? Valuri de stari, de emotii. Sau poate ca sunt eu prea sensibila. Azi e pentru a nu stiu cata oara cand am incercat sa vorbesc cu Dumnezeu. Ca de obicei nu mi-a raspuns. M-am tot rugat de El sa-mi raspunda si El ma ignora. Am cam obosit sa astept. Curand n-o sa mai cred ca existi in realitatea noastra. Tu cred ca ai lumea Ta. Nu vreau doar sa ma asculti, vreau sa-mi si raspunzi.
Mi-am luat in mana pana cu care scriu si o tot inmoi in cerneala. Vai in cate lumi ma conduce pana asta cu gandul. Ma transporta in istorie si imi imaginez ca fac parte din alta perioada de timp. Ceea ce mi-ar fi placut foarte mult. Vreau esenta. Iar astazi e doar aparenta. Esenta nu mai are timp sa se contureze. Nici iubirea nu mai are esenta. Ca sa aiba esenta trebuie sa fie absoluta. Si asta a disparut. A fost inlocuita de altceva. Asta inseamna progres. Sa ne multumim ca evoluam si nu stagnam. Dar ce mult mi-as fi dorit eu sa stagnam. Sa nu mai existe atata stiinta si ratiune. La ce ajuta toate astea? Devenim niste robotei, masinarii fara sentimente cu scopuri inalte dupa cum ne mintim pe noi insine. Ne ucidem cu buna stiinta. Offf cata durere...

vineri, iulie 24, 2009

Definitia iubirii


Azi am fost foarte binedispusa. Am observat ca daca ascult la prima ora o melodie veche si ritmata, sunt in cea mai buna stare de functiune. De cele mai multe ori insa ma trezesc prea tarziu ca sa mai am timp sa pun o astfel de melodie si uite asa, acea zi se chinuie sa treaca.
Zilele astea observ fenomenul iubirii. Mi se pare incredibil cum ajungi sa te indragostesti de atatea ori in viata, sub atatea forme si sa fii surprins de fiecare data. Si nu poti sa zici ca e o stare euforica diferita de cea anterioara cu mult. E posibil sa fie de alta intensitate, dar pana la urma se cere aceeasi finalitate si aceeasi stingere a sentimentului prin diverse actiuni, gen...stiti voi. Sau se prelungeste si se dezvolta pana moare. Chimie. Acel schimb de priviri care te face sa inrosesti putin si sa simti in stomac fluturasi nabadaiosi. Vai cat as da sa am mereu acest sentiment in viata asta. Si nu poti sa-l cauti, trebuie sa te prinda el pe tine dupa colt. Si acum depinde si cat te tine. Iubirea exista la orice varsta. Si la 45 de ani am vazut persoane nerabdatoare sa-si vada persoana acuzata de furtul inimii lor. La orice varsta iubirea are niste etape din pacate. E ca un copil care creste si la un moment dat nu mai are nevoie de tine si zboara sa descopere lumea prin ochii lui, desi il vezi cum intoarce capul dupa tine la plecare. Tu ai lacrimi in ochi si te gandesti ca o sa-ti fie dor de el, iar revenirile lui la tine sunt de fapt amintirea iubirii care a trecut.
Atatea vieti, atatea iubiri pe pamantul asta! Si parca lumea nu e mai buna cu nimic. Iubirea ar trebui sa ne faca mai buni. Iubim prea mult pentru noi. Ma gandeam acum la ce zicea Camus ca tot ce facem, e pana la urma din pur egoism. Incercam sa ne uitam conditia de bieti muritori, sclavi ai timpului si ai mortii, prin iubire, prin orice actiune pe care o intreprindem in viata asta. Ne abatem de la esenta noastra pe care eu as spune ca o putem vedea bagand capul in propriul suflet. Camus ce pesimist erai si totusi cat adevar graiai...

joi, iulie 23, 2009

Scuzati absenta va rog

De vreo doua zile ascult melodia asta in continuu. In rest ma agit cu diverse probleme pe la munca si imi fac planuri de vacanta desi nu am idee daca o sa pot sa ma tirez prea curand. Cred ca de vreo cinci zile nici nu mi-am verificat mailurile. E o senzatie de incredibila libertate. As incerca o perioada de timp sa nu mai deschid deloc calculatorul asta inundat de informatie. Doar la munca cat e nevoie. Cel mai mare dusman al nostru e insa telefonul mobil, pe care eu l-as omori definitiv in viata asta. Dar ar fi ca un microb, care tot s-ar mai pastra pe undeva si ar invada lumea iar la un moment dat. Si iarasi trebuie sa trag aer in piept si sa continui cu tot...


vineri, iulie 17, 2009

Love Hurts



Vorba mamei: "E urat in draci, dar are o voce ingereasca"

Lumi paralele


Stau si ma privesc in oglinda. Ar trebui sa ma grabesc, dar n-o fac. Ma studiez pe toate partile si am senzatia ca sunt alcatuita din doua bucati care se chinuie sa formeze un intreg. Si totusi sunt un intreg dupa cum ma vad altii. Nimeni n-are cum sa afle ce e in interiorul meu. Ciudat e ca oglinda e singurul obiect care imi da acest sentiment si totusi nu are puterea sa reflecte imaginea rupta din mine. E total neputincioasa. Baia mea e plina peste tot de farduri, rimeluri si de toate cele necesare infrumusetarii unui chip. Parca ma aflu intr-o cabina de spectacol. Siguranta diferenta e ca reprezentatia pe care trebuie s-o dau e pe scena vietii. Si acolo e multa realitate. Prea multa chiar. Realitate care ucide visurile si toate idealurile spiridusilor creati de Dumnezeu. Oamenii. Cel putin eu am ales scena, si nu sala ca sa fiu un simplu spectator si sa privesc succesele si insuccesele altora din primul rand.
Luciana o sa se supere sigur pe mine ca intarzii. Dar nu pot sa nu-mi iau masca obisnuita cu mine, cea care ma protejeaza de priviri directe in sufletul meu. Sunt un zugrav. Unul putin neobisnuit. Gletuiesc o fatza cu niste ochi si imi dau toata silinta ca totul sa fie cat mai neted, fara imperfectiuni. Sunt un zugrav caruia ii place si culoarea. Un estet. Aleg pentru mine.
E deja 20:15 si noi trebuia sa ne intalnim la fix. Sper sa nu fi plecat. La telefon mi-a spus ca are sa-mi povesteasca multe intamplari noi din relatia ei cu evreul. Luciana e o fata simpla, cu un suflet curat, usor naiva, dar foarte sensibila. Are un par cret, blond natural, care reprezinta decorul unui chip inocent si plin de viata. Ochii ei sunt jucausi si iti dau mereu impresia ca asteapta sa surprinda ceva unic. Probabil ca sunt niste ochi care fac fotografii la secunda si absorb unicul.
Mi-e prietena de multi ani, desi intre noi sunt multe diferente si privim viata din unghiuri total opuse. Ne contrazicem frecvent, dar asta ne ajuta parca sa ajungem mai usor la adevar. Argumente, dezbatere si o concluzie. Nimic din ce sustinem noi intr-o conversatie nu reprezinta un adevar unic. Totul poate fi contrazis. Intr-un fel imi pare rau ca nu avem experienta necesara sa editam o culegere de adevaruri unice. Sau poate ca nu exista de fapt adevaruri unice, generalizate, care sa poata fi aplicate la particular, la fiecare caz in parte. Noi suntem niste cazuri cu diverse situatii in program.

marți, iulie 14, 2009

Vanatorii de nou


Aseara, pe la 20, dupa ce am iesit de la munca m-am vazut cu niste prieteni buni de-ai mei prin oras si ne-am risipit timpul in niste conversatii obisnuite in fata unor cafele. Le-am povestit subiectul cartii pe care m-am decis s-o scriu, si de care de fapt m-am si apucat, dar pe care voua inca nu vi-l spun. Macar stiu ca ei doi imi vor citi sigur cartea, indiferent ce ar fi sa scriu in ea. Pur si simplu simt ca asta trebuie sa fac in acest moment. Sa scriu si sa ma dedic invataturii mai mult ca oricand. Cred ca m-as plictisi incredibil daca m-as apuca de altceva. Multa tristete impartasita la masa de aseara. Ne miroseam reciproc viata care se tot avanta in timp. Dupa ce s-a lasat bine seara, eu si unul din prietenii cu care venisem, ne-am gandit sa ne urcam in masina si sa batem un scurt drum unde om vedea cu ochii. Eram dornici de drum si de ceva nou. Ok, hai sa mergem pana in Ploiesti atunci, ii zic, ne plimbam putin pe acolo, o tura, doua si tup inapoi in haosul din Bucuresti. Imi place sa vad soseaua dreapta in fata mea, sa am senzatia ca desi merg, nu inaintez deloc. E acea imagine de realitate statica care te oboseste uneori mai mult decat orice. Ascultam Michael J. M-au omorat prietenii mei in ultimul timp cu MJ. Numai MJ. Doar muzica lui. Ma mir ca nu au invatat pe de rost si replicile lui din interviuri. E frumos intr-un fel, dar eu nici nu sunt sincer vreo mare fana a lui MJ. Imi plac si mie la nebunie cateva melodii pe care le ascult de multe ori, ii apreciez fabuloasele coregrafii si ma gandesc la ce presupune conditia de geniu. La cat si cate iti rapeste din viata.
Am ajuns in Ploiesti. Putina lume pe strada. Cativa shaormari, care probabil ingerau mizeriile astea in stomac dupa ceva alcool la bord. La un moment dat am vazut un caine frumos pe strada, ceva bichon cred ca era, si pe care eu chiar mi-as fi dorit sa-l iau acasa daca s-ar fi putut. Cand sa pun mana pe el, a zbughit-o in cea mai mare goana, ca un iepure speriat de vulpe. Da-i si fugi dupa el prin tot Ploiesti-ul, dar nicio sansa sa prindem cainele. Pana si pe niste politisti i-am rugat sa ne ajute sa prindem cainele, dar fara succes. Alergam, radeam de nu mai puteam si ne gandeam la situatia in care eram. Frumos imbracati, cu masina in parcare, transpirati lac dupa ce am alergat dupa un caine parasit de lume si de tot, dar incapanat sa nu renunte la libertatea lui. Fabulos mi-am zis. Miss/mister independent l-am numit in mintea noastra. Am renuntat sa-l fugarim. Fumul tigarilor din plamani adunat de peste ani nu ne mai lasa sa respiram normal.
Ne-am asezat pe o banca in centru. Fumam si ne gandeam la viitorul nostru. El la bani, eu la altele. Era 2 dimineata deja ceasul. Am decis sa ne intoarcem la masina. Pana in parcare, un tip care vorbea la telefon. I-am zis lui Alex, amicul meu, bai asta are fata de om inteligent. Ma bag eu in seama cu el, ca vezi doamne te stiu parca de undeva din Bucuresti, ca asa si pe dincolo, ca esti cumva la ASE, asta ii inchide telefonul persoanei cu care vorbea si uite asa ajungem la mai mult de un schimb de replici. I-am zis ca-l luam cu noi cu masina si-l ducem acasa daca vrea, ca noi tot nu avem ce face si chef inca sa ne intoarcem in Buc nici atat momentan. Tipul cu pricina se urca. Tudor il chema. Ne decidem pana la urma sa ne ducem la un suc sa ne cunoastem mai bine ca doar nu avem nimic de pierdut. Poate n-o sa ne mai vedem niciodata. Nu m-am inselat in privinta lui, era chiar foarte inteligent. Era student la Microbiologie la Montreal, in Canada, si acum venise la bunica lui in Ploiesti. Locuia cu parintii lui de la 5 ani in acolo. M-a frapat ca avea doar 19 ani. Am avut ce sa vorbesc cu el din toate domeniile, beletristica, medicina, orice. Ne si contraziceam si ii dadeam argumente ca se se inseala si ca e usor sceptic si ca nu poate afirma ca cel putin in stiinta nu exista adevaruri unice. Am vorbit despre droguri, despre gay, despre legi morale si colective. Nu ne mai opream. Ne-am simtit bine impreuna. Alex ne zicea sa vorbim mai pe intelesul lui, ca ne-a pierdut sirul, ne mai bufnea rasul si treceam la alta idee. Avea un inel pe deget de care l-am intrebat ce inseamna pentru el. Mi-a spus ca e pasionat de magie, iluzionism. Ooops. Il preocupa de mult ani subiectul asta. Apoi mi-a venit sa-l intreb daca stie ca ghiceasca in palma. Si mi-a zis ca stie, ca pe multi i-a lasat socati de ce le-a spus si s-a implinit. Ma simteam deja din alta lume acolo, la masa aia. Ne-a povestit cum bunica lui avusese doi copii, pe taica-su si pe unchi-su si cum el vedea trei copii in palma dansei. La care bunica i-a raspuns ca avusese o sarcina pierduta. Apoi m-a intrebat daca sunt sigura ca vreau sa-mi spuna tot ce vede in palma mea stanga. I-am spus ca am destul curaj. Mi-a spus ca nu voi trai mai mult de 40 de ani, si ca o sa am doua mari iubiri in viata. Probabil ca una deja am avut-o deja i-am replicat. M-a socat ce mi-a zis si m-a facut sa ma gandesc daca imi petrec constructiv fiecare fir de viata. I-a ghicit si lui Alex si l-a si caracterizat putin. Nu mi se parea ca se inselase prea mult in privinta noastra. El citea altfel decat mine omul. Eu dupa trasaturile chipului si forma degetelor de la maini, iar el din conversatie si palma. Foarte interesant. Era deja 4 ceasul. Simteam ca ma ia somnul si mai aveam ceva de mers totusi pana acasa, asa ca am decis sa plecam. A regretat ca ne-am ridicat de la masa si urma sa plecam. Conversatia ne apropiase. Si mai ales pasiunile comune. Daca nu as fi facut un an de medicina poate ca ar fi fost multe lucruri pe care nu le-as fi inteles. L-am dus acasa. Am facut schimb de numere de telefon in caz de nu stiu...O noapte frumoasa, cu multe probleme pe care ni le-am ridicat despre tot. Ne-a facut poze, si noi lui si ne-am despartit. I-am si spus lui Alex ca a doua oara daca ne vom vedea cu el, nu cred ca va mai exista aceasta intensitate si complexitate a discutiei. Asa cred. MJ era cu noi si la intors. Eu am adormit, iar Alex conducea...


sâmbătă, iulie 11, 2009

O intrebare pentru voi

Am si eu o intrebare care ma tot framanta si as vrea sa inteleg. De ce doi oameni care se iubesc, care se inteleg foarte bine si nu si-au gresit unul altuia cu nimic nu pot fi impreuna?

joi, iulie 09, 2009

Cu masca

Pentru cateva clipe am facut pauza de iubire. Incercai sa ma privesti altfel decat intotdeauna. Era pentru prima data cand pozam pentru tine. Eram curioasa sa vad cum ma vei prinde pe mine in cadru si cum imi vei da viata intr-o fotografie. Nu vreau sa par statica in fotografie. Iti spun de pe acum. Toata lumea imi spune ca esti un fotograf de succes, ca nimeni nu te intrece in acest domeniu. Vreau sa incerc si eu experienta asta, desi trebuie sa fac abstractie de faptul ca te iubesc si nu te pot privi ca un fotograf.
Pe canapeaua din studio ma asteptau multe rochii pe care urma sa le probez si sa ma decid care imi pune mai bine in evidenta corpul. Era un miros cald, parfumat, care imi dadea o usoara senzatie de lene si ma imbia spre contemplare. Peste tot oglinzi, farduri si multe cutii nedesfacute. Simteam ca ma pregatesc pentru o noua situatie. Trebuia sa ies din starea asta. Sa fiu vie si spontana in stari. Sa surprinzi totul in atitudinea mea. Pe fundal se aude Royksopp. Muzica asta nu trebuie sa-mi dea niciun sentiment. Trebuie sa par din alta perioada. Diferit de ce prefer eu in materie de muzica, dar asta ma ajuta si mai mult sa ies din lumea mea. Te vad cum iti pregatesti obiectivele. Oare tu ce sentiment ai? E pentru data cand nu ma simt cu tine familiar.
Rochia asta in dungi galben cu albastru imi da un aer foarte feminin. M-am fardat strident si acum am un ten alb ca de portelan. O sa apar fara imperfectiuni in fata ta. O sa apar altfel. Cred ca te-ai indragostit de fapt de imperfectiunile mele, ca perfectiunea o intalnesti mereu in fata ta. Asa cum e ea falsa, cu eticheta de nume, prelucrata si fandosita. O ai totusi in fata ta. Uneori chiar tu o prelucrezi dupa aia. Foarte rar.
Simt ca devin geloasa pe aparatul tau foto. Sunt aproape gata, pregatita pentru blitz. Accesoriile mi le-am asortat, pantofii cu toc mi i-am pus, coafata sunt. Numai buna de pozat. Sa vedem cum o sa faci abstractie de faptul ca ma cunosti, cum ai sa te porti cu o straina. Doar asa ne-am inteles, ai uitat? Te rog sa nu joci niciun rol. Fii natural. Trebuie sa te invat eu?
Incercam sa-mi iau o atitudine diferita de cea obisnuita. Sa fiu o vampa. Mi-am aprins un trabuc si ma jucam cu atitudini noi. Ma priveam in oglinda, pana sa apar in fata ta. Ma imaginam undeva in jurul anilor '60. Oricum ai spus ca fotografiile vor fi alb-negru. O sa vad reactia ta.
Pe chipul tau se citea o usoara dezamagire si totusi ai incercat sa creezi o atmosfera plina de viata. Ma asezai in diferite pozitii, ma puneai sa-mi ravasesc parul meu lung, blond. Pareai euforic. Orgasmic. Oare in asta consta succesul tau? Ma doare ideea asta. Gelozia ma ucide. Stralucirea pozelor tale asta reflecta? Asa te incanta fiecare perindare in fata aparatului tau nenorocit? La fiecare blitz parca juisai si iti aparea un usor zambet pe fata. De satisfactie. Eu imi jucam bine rolul. Masca mea avea succes in imaginile tale. Simteam ca ceva se rupe in mine si nimic nu va mai putea fi ca inainte...




miercuri, iulie 08, 2009

Declaratia fiicei lui M Jackson

Cel mai emotionant moment de aseara, din timpul ceremoniei de inmormantare este, dupa parerea mea, declaratia fiicei lui M.J., care dupa cate stim este infiata..

marți, iulie 07, 2009

Madonna- omagiu Michael Jackson



Madonna ii aduce un omagiu lui Michael Jackson in data de 4 iulie la un concert pe care sustine la Arenele O2 din LOndra.

luni, iulie 06, 2009

Federer l-a depasit pe Pete Sampras


Federer si-a adaugat duminica la portofoliu cel de-al 15-lea titlu castigat la un turneu de Grand Slam, depasindu-l astfel pe Pete Sampras. In finala de la Wimbledon, elvetianul l-a avut ca adversar pe Andy Roddick, invingandu-l cu 5-7, 7-6, 7-6, 3-6, 16-14. Un tenis de mare clasa si un spectacol de buna calitate. Personal, am tinut cu Rodick pana la final. Castigarea Winbledonului i-a adus elvetianului suficiente puncte ATP ca sa-l detroneze pe Nadal de la prima pozitie.
E un titlu pe care Federer si-l dorea mai mult decat orice. Ii va fi destul de greu sa se retraga, chiar daca i-a depasit recordul lui Sampras. Federer pare tipul care daca isi propune ceva, nimic nu-i poate sta in cale. E un adevarat leu.

Timp si sclavi


E atat de multa liniste la ora asta...nici tantari nu sunt ca sa ma faca mai atenta. final de saptamana din nou. oare zilele astea n-au obosit sa se alinieze mereu ca niste soldati la ordine? nu exista oare nicio regula? nicio exceptie de la regula timpului asta punctual, care a inceput sa ma enerveze. Te detesc TIMPULE!
Gandurile astea nu ma lasa sa adorm. Cu cat ma gandesc mai mult la gandurile mele cu atat nu reusesc sa adorm. Mi-e clar ca oamenii se impart in sclavi si conducatori. Asta imi trece acum prin cap. Si totusi abolirea sclaviei s-a produs cu mult timp in urma. Macar stim ca putem fi proprii nostri conducatori. Dar cam atat, daca suntem sclavi in rest. Si suntem sclavi pe bani. Ne vindem timpul pe bani. Degeaba e nevoia noastra sa avem bani, daca devenim sclavi. Ce urat. Chiar nu-mi place situatia asta. Daca tu esti sef foarte bine, dar tot ramai sclavul timpului si al banilor.

sâmbătă, iulie 04, 2009

Politist, adjectiv

Am fost aseara la premiera filmului "Politist, adjectiv", in regia si scenariul lui Corneliu Porumboiu, la Cinema Studio. Premiera oficiala in Bucuresti a avut loc joi seara la Cinema Pro. Aseara, au fost prezenti la deschidere Corneliu Porumboiu, Irina Margareta Nistor si actrita Irina Saulescu. I. M. Nistor a deschis evenimentul, exprimandu-si buna parere si entuziasmul sincer despre mult-premiatul film pe care urma sa-l vedem. Criticul de film a mai adaugat ca e a patra-a oara cand vede filmul, dar ca asteapta cu nerabdare sa descopere aspecte noi ale filmului. Corneliu Porumboiu a declarat doar ca nu ne poate dezvalui actiunea filmului si nu doreste sa faca o prezentare, dar ca e incantat de succesul pe care il are creatia sa. Si ne-a dorit vizionare placuta.Filmul prezinta povestea unui tanar politist din provincie, care isi pierde increderea in meseria sa. Dragos Bucur, in rolul principal, reuseste sa se transpuna perfect in pielea personajului. Joaca absolut incredibil rolul politistului Cristi. Actiunea filmului se desfasoara in jurul cazului unui pusti, care e consumator de hasis, si pe care Cristi il fileaza in orice moment. Pustiul nu fumeaza singur hasis, ci se intalneste cu mai mult prieteni de-ai sai din liceu, fapt care il invinovateste si mai mult. Inainte de a-l prinde in flagrant, politistul Cristi incearca sa faca o ancheta minutioasa, sperand pana la final ca nu va fi cazul sa-l aresteze. Cristi e un politist atipic, cu o constiinta care nu-i da voie sa-l acuze imediat pe pusti , pentru ca spune el "nu vrea sa-i rapeasca trei ani din viata pentru un joint, mai ales ca in cativa ani va fi legal si la noi consumul de astfel de substante halucinogene. Mi-as permite sa spun ca Politist, adjectiv e un film psihologic, in care personajele au o tipologie bine definita. Pe langa seriozitatea subiectului si a modului in care este tratata problema acestui pusti de liceu, exista scene si dialoguri de un umor de foarte buna calitate. Sa nu uitam ca filmul "Politist, adjectiv" a luat doua premii importante la Cannes, cel al juriului, "Un certain regard" si cel al presei. Filmul s-a bucurat de critica laudativa in presa internationala, in publicatii precum Variety sau The New York Times. Din distributie mai fac parte Vlad Ivanov si Cosmin Selesi.

joi, iulie 02, 2009

Glenway Wescott


Azi m-am apucat sa citesc Soimul ratacitor de Glenway Wescott, un american care a trait intre anii 1901 si 1987 si care printre operele sale importante a mai scris si Love story aparuta in 1940. Wescott a starnit mari valuri de interes asupra vietii sale, chiar dupa moartea sa, dupa aparitia propriului jurnal, in care declara printre altele ca a fost gay si a trait din anul 1919 pana la sfarsitul vietii sale alaturi de prietenul sau, Monroe Wheeler. E o carte usor de citit, scurta si cu o actiune concentrata. Mai jos niste randuri care mie mi-au placut al naibii de mult:

"Apoi, m-am plans mie insumi: daca judecata iti este slaba, atunci te indragostesti de cei care nu te pot iubi. Daca iubirea din trecut ti-a facut vreun rau, nu vei putea pastra iubirea atunci cand o obtii, iar imbratisarea nu va fi destul de puternica. Fie mila, fie autocompatimirea s-ar fi putut sa-ti fi inmuiat mana, astfel incat sa nu lase nicio urma. Si atunci zbori inapoi la locul tau, rusinat si frustrat. Aproape intreaga viata se desfasoara stand la locul tau. Nu exista niciun cuib, nu este nimeni cu tine exact pe aceeasi stanca sau ramura. Situatiile pline de pasiune sunt mult prea meschine pentru a-ti da nistecompanioni adevarati. Asa ca stai acolo si incerci sa nu te misti, atipind si visand pentru a te scuti de necazuri. Este genul de lucru despre care nu trebuie sa vorbesti, de dragul celorlalti, de dragul politetii: palme care te mananca, o limba urata, ochi orbi si o filozofie emfatica, alcatuind un intreg, iar tu tipi de dorinta, au-au rasunandu-ti in urechi. Nimeni altcineva nu aude, iar tu devii atat de obosit de acest sunet, incat abia astepti sa imbatranesti..."

Badea si Cristoiu


Mi se parea ca Badea a innebunit. Ceva nu e in regula cu el daca a ajuns sa se certe si cu Ion Cristoiu. Cristoiu saracu ce a facut? A facut un interviu cu bomba blonda a PD-L ului, alias dna Cocos in emisiunea Zig Zig pe care o realizeaza. Si uite de aici Badea sare cu gura, si il ironizeaza fin si cordial, ba chiar il mai face si "ardei umplut", sugerand cumva ca nu tine cu interesele trustului din care face parte. E adevarat ca si Cristoiu a facut niste declaratii mai demult nelalocul lor si si-a exprimat niste pareri total nepotrivite, cand ii lua apararea domnisoarei EBa si ii sustinea interesele in mijlocul alegerile europarlamentare. Badea pare prea personal in aceste ipostaze cand il ataca pe Cristoiu pentru prezentele feminine din mintea si din cadrul emisiunii sale. Ion Cristoiu daca ne amintim, nu a mai vrut sa participe la Sinteza Zilei, pentru ca nu mai dorea sa-i cante mogulului "serenade" pentru salariu, fapt fin sugerat la vremea respectiva chiar de domnia sa, dorind sa-si poata exprima liber parerile despre cine doreste si "sa nu injure la comanda". Probabil ca Badea prin aceste acuzatii, face pe cocosul si ia apararea trustului, poate chiar de dragul prieteniei pe care o are cu Mihai Gadea.
In orice caz cu CTP (Cristian Tudor Popescu) supranumit si "treninguristul" de Badea, s-a certat de pomana cand cel dintai l-a acuzat ca instiga la violenta in emisiunea sa. Badea sugera atunci ca daca iei un pumn trebuie sa-l dai la loc, mai ales daca esti in legitima aparare si esti la tine in casa cand esti atacat. Daca tot n-ai pistol sa tragi, ca doar pistol au smecherii si "altii", trebuie sa incerci sa te aperi cumva, imi amintesc ca afirma Badea in emisiunea sa. De partea cealalta CTP ii recomanda sa nu mai faca asemenea declaratii si sa instige la violenta copiii care ii urmaresc intamplator emisiunea. Mircica ii atentiona apoi pe parinti sa-si tina copilasii departe de TV daca sunt prea micuti si sa-i educe cum trebuie, ca nu se va apuca el sa le faca educatia prin TV. Si de aici a sarit Badea cu gura lui mare si plina de cuvinte nu mereu potrivite.

miercuri, iulie 01, 2009

Depeche Mode-Peace

M-am bucurat sa vad pe VH1 videoclipul celor de la Depeche Mode la melodia Peace, care o are ca protagonista pe Maria Dinulescu si care a fost filmat la noi in tara. E o mare sansa pentru ea sa apara in clipul lor. Bravo ei. Macar atat au putut face si ei, dupa ce si-au anulat concertul pe care trebuiau sa-l sustina in 16 mai la Parcul Izvor.

Impresii de la mare


Aseara m-am intors de la mare. Mi-am permis sa-mi rup doua zile si sa trag o fuga la prietena mea, marea. Am plecat singura tocmai pentru ca simteam nevoia sa nu vorbesc cu nimeni, sa ies din timp pentru o scurta perioada de timp si sa-mi spal putin memoria ca sa fiu in stare la intoarcere sa revin cu brio la agitatia din Bucuresti si nu numai.
Doritorilor de mare le recomand calduros sa nu plece cu trenul, ci sa aleaga autocarul cu incredere din doua motive: primul ca autocarul ajunge mai repede decat trenul (face 3 ore si ceva spre deosebire de tren care uneori depaseste 4 jumatate) si al doilea ar fi ca e vorba de acceasi suma de bani pe care o dai.
Mi-a prins foarte bine sa ma plimb pe malul marii km intregi cu picioarele in apa , iar pe fundal sa aud izbiturile valurilor. Nu a fost nici foarte cald, iar temparatura apei te imbia sa te balacesti continuu.
Pe plaja era cam pustiu, cel putin in Mamaia unde am fost eu, ceea ce n-a facut decat sa ma bucure si mai mult. Era destul de curata plaja, nu exagerat, ca doar ce e mult strica intotdeauna.
Banuiesc ca cea mai mare mizerie se face in week-end cand sunt mult mai multi turisti decat in timpul saptamanii, iar televiziunile se duc repede sa filmeze gunoaiele care au ramas si care nu au fost inca stranse si sa mai puna nitel jar pe foc autoritatilor. Televiziunile fac anticampanie turismului pe litoralul nostru. Unele posturi de televiziune am vazut ca au contracte de publicitate cu agentii de turism si ne imbie sa mergem in Bulgaria sau la nu stiu ce alta mare. Mi se pare mai mult decat inadmisibil. Parca am ajuns sa dorim raul tarisoarei noastre. Cred ca fiecare poate gasi cazare dupa buget, in niste conditii cat de cat acceptabile si mai ales sa se tina seama de raportul calitate-pret. La terese, preturile erau exact ca si cele din Bucuresti, iar personalul mai amabil decat in capitala. Evident ca si aici exista o bisnita pe la colturi, cu diverse produse ca peste tot, asa ca nu mi se pare de mirare acest lucru. Eu personal nu m-as simti bine sa ma duc pana in Bulgaria ca sa stau la un hotel de 5 de stele ca taranca si sa fac economie de bani numai sa nu ma duc la mare la noi si sa stau poate la 3 stele de banii aia. Mi se pare un mare romanism asta. Suntem disperati dupa pomana. Ma duc sa stau ca taranul cu burta la piscina si sa-mi indes gura cu ananas nu stiu de care, iar acasa cand ma intorc regim de cartofi cu margarina congelata. Trebuie sa faci alegeri dupa posibilitati. Fiecare alege ce considera mai potrivit pentru el..