marți, august 17, 2010

Materie si spirit


E o dimineata senina, calda si moale. Raze blande de soare se alearga jucaus si imi bat in geam, fara ca eu sa le primesc. Soarele e ambitios si azi. Usor slabit de atatea miliarde de ani de cand a facut ochi, totusi mai are forta. As vrea sa am si eu putina forta sa luminez..si chiar daca norii m-ar acoperi, sa ma amuze impertinenta si tupeul avut de a ma ascunde. Eu, regele!
Poate ca egiptenii nu erau naivi atunci cand il venerau si i se inchinau lui Ra, considerandu-l unul dintre cei mai puternici zei. Si totusi nu-mi place reprezentarea pe care i-au dat-o zeului Soarelui: un om cu un cap de soim si cu un disc solar deasupra capului. Cam limitata, as indrazni sa spun. Soarele e a doua noastra mama, dupa Creator, merita mai multa recunostinta si importanta. Nu e suficient un disc si un cerc cu un punct inauntru pentru a-i da un simbol.
Trag perdelele rosii de la geam si ma ascund de soare. Ma refugiez. Ma bag in cutie. Imi dispare zambetul de pe buze. Si totusi viata inca nu mi-a fost luata. Navalesc pe nerasuflate in mine, bag Ochiul in interiorul meu sa vad ce se mai intampla acolo. Ies din propriul meu corp, il pun pe pat sa se mai odihneasca, ca e obosit de atata miscare si il abandonez. Mi-am abandonat materia. Mi-am pierdut consistenta fizica.
M-am plictisit sa-l tot car dupa mine si sa ma prezint cu el la apel in viata. Parca numai asa ne-am putea intelege intre noi si comunica? Vreau alta reprezentare. Corpul e un materie carnoasa caruia i-au dat si-un nume de botez. Ce patetic..Nici numele nu mi-l recunosc. Nu raspund la el. Nu inseamna nimic. Eu nu sunt corpul in care mi-e gazduit spiritul. Eu sunt spiritul..Iar spiritul nu are nume...Eu prin spirit traiesc si ma inalt. Ce fatalitate cosmica...Nu e o iluzie ce simt eu acum pentru ca totul imi apare foarte clar, de o evidenta ucigatoare. Nu mint pe nimeni, desi stiu ca nimeni n-o sa ma creada..
Sunt in extaz..Vibrez de emotii..Echilibrul meu interior se pierde. Ametesc de placere. In camera se aude o muzica in surdina..E ticaitul ceasului. E realitatea lor. Apoi reverberatii si ecouri..Ce sublim..Iubesc totul..Dar fug spre absolut...