luni, iunie 29, 2009

Sonata Lunii

Nu pot sa adorm. Stau si ascult picaturile de ploaie care cad ambitios. In surdina ascult Beethoven care imi place la nebunie si se potriveste starii mele. Ma intreb ce l-a inspirat oare sa compuna atatea capodopere de simfonii si sonate.

duminică, iunie 28, 2009

Mi-ar fi placut...


1. Mi-ar fi placut sa-mi pot numara toate oftaturile din viata mea, sa stiu de cate ori plamanii mei au simtit nevoia de mai mult aer si sufletul de usurare.

2. Mi-ar fi placut sa locuiesc permanent in neantul matern in care m-am format, sa nu ies niciodata afara si sa nu ajung sa constientizez vreodata ca am un les, pe care voi fi obligata sa-l car dupa mine si sa-l suport peste tot, cat timp voi mai respira.

3. Mi-ar fi placut sa nu miros a carne, sa fiu alcatuita dintr-o materie eterica sau volatila, dar care sa fie vizibila totusi cu ochiul liber.

4. Mi-ar fi placut sa-mi fac aparitia intr-o societate care nu are reguli prestabilite la care trebuie sa ma conformez ca sa par un om normal. Vreau o societate fara norme si prejudecati.

5. Mi-ar fi placut sa nu aflu niciodata ce e durerea spirituala si cum te roade ea ca o carie iubitoare de lemn. Durerea materiala nu ma deranjeaza, ii dau toata libertatea de exprimare de care are nevoie.

6. Mi-ar fi placut sa constat inca din primii ani de constienta deplina ca atingerea fericirii nu e un imposibil posibil. Poate nu as fi ajuns sa tin asa mult la viata mea. Fericirea se invecineaza cu speranta si iluzia. Sunt chiar vechi cunostinte. Se impaca foarte bine. Toate trei sunt la fel de mincinoase, te duc cu zaharelul ca sa te vada cum ajungi batran si te usuci. Sunt devoratoare de timp. De timpul nostru, al carnii mele si a ta.

7. Mi-ar fi placut sa nu-mi fie atat de greu sa ma despart de oamenii carora le iubesc fiecare milimetru patrat si sa zambesc in loc sa plang, cand ii vad ca pleaca de langa mine.

8. Mi-ar fi placut sa fiu iubita de cineva invizibil, care sa nu-mi spuna niciodata ca ma iubeste, dar sa-i simt caldura sufleteasca fidela mie pentru totdeauna, foarte aproape de ramasita sufletului meu.

9. Mi-ar fi placut sa nu ma simt niciodata singura, sa nu existe senzatia ca orice as face, in mine nu va putea fi lipit alt suflet care sa-mi tina de urat si sa intretina focul de tabara al inimii mele. Senzatia de singuratate face parte din simtul tactil al sufletului.

10. Mi-ar fi placut ceva foarte frumos care sa nu dispara niciodata si sa fie prezent peste tot...

Casatoria


In vremurile noastre, sa vorbesti despre casatorie a devenit un subiect plictisitor, desi problema se pare ca ia pe zi ce trece tot mai multa amploare. Pur si simplu se prefera concubinajul in locul casatoriei. O fi bine, o fi rau? Parerea mea e ca e rau. S-a pierdut semnificatia institutiei numite "casatorie". S-a pierdut sacralitatea unei casatorii. S-au pierdut respectul si importanta pe care le acorzi unei relatii, iubiri sincere prin oficializarea ei. Voltaire spunea candva ca "imboldul iubirii ar fi cel care l-a scos pe om dn starea de salbaticie". De asemenea filosoful mai adauga ca " ajunge, pentru ca universul sa fie ceea ce este, ca un barbat sa fi fost indragostit de o femeie". Jean Jaques Rousseau il completa pe Voltaire afirmand ca relatiile cele mai constante din stadiul initial al societatii sunt cele familiale, subliniind ca prima si cea mai sfanta legatura sociala este casatoria. Mi se pare foarte actual si luat de seama si in aceste vremuri ce a zis Rousseau. Casatoria ar trebui pe de-o parte sa te lase sa tragi perdeaua ca sa fii in intimitatea familiei tale, dar sa si reprezinte forma principala de socializare.
Ma gandesc ca femeile ar putea fi acuzate de indisponibilitate pentru casatorie in aceste vremuri, cu toata aceasta goana continua a lor dupa faima, recunoastere profesionala, independenta materiala si in principal lipsa de timp. O casatorie are totusi nevoie de timp petrecut impreuna cu celalalt, dar si de aerisire cand e cazul. Relatiile din ziua de azi, nu le mai numim casatorii, sunt fie prea aerisite, fie prea innecate de gelozii si reprosuri, acestea din urma murind sufocate in maxim cativa ani. Nu mai exista acel echilibru de care pana la urma e nevoie in tot, dar mai ales intr-o iubire. Acel balans care face ca lucrurile sa vina de la sine intr-o rel/casatorie.
Mentalitatea noastra e ca o casatorie trebuie sa vina cand deja esti plictisit si satul de atata golaneala, sau daca nu e golaneala, e altceva empirist si hedonist, adica in jurul varstei de 28-30 de ani. Pare a fi un calvar o casatorie sau ceva ce merita amanat cat mai mult. Si chiar nu cred ca e asa.
Vremurile moderne au adus cu ele aceasta obsesie pentru perfectiune. Mergem si aici pe cerere si oferta. E inflatie de casatorii daca putem spune asa, desi la noi, romanii, raportul femeie-barbat e inca de aproximativ 1:1 (52-53% femei). Poate ca barbatii nu se pot hotari cu atatea femei. Pe timpurile bunicii nu era nevoie de atatea incercari si verificari de compatibilitate inainte de casatorie, si uite ca oamenii se iubeau si traiau impreuna fericiti si binemersi cu multi copii, 30-40 de ani. Nu, acuma nu se mai poate asa ceva. Suntem avansati. Trebuie sa verificam 5 ani inainte daca putem convietui impreuna. Pai normal ca in 5 ani se consuma multe din relatia aia si in loc sa ai senzatia ca o iei de la zero cand te casatoresti, constati ca o iei de la 5 ani deja. Oricum nu e de bine. Plec la mare, gata cu casatoria!

vineri, iunie 26, 2009

Mickael Jackson

Mickael esti si vei ramane istorie in muzica tuturor timpurilor! Thriller a fost cel mai bine vandut album din lume (1982), fiind desemnat şi cel mai bun material discografic al tuturor timpurilor, în urma unui sondaj organizat de postul MTV, obţinând o treime din totalul voturilor.

joi, iunie 25, 2009

Oana Pellea si al ei Jurnal


Am citit pe nerasuflate prima carte a Oanei Pellea, Jurnal 2003-2008. Ioana Parvulescu spune in prefata cartii, ca e un jurnal care face bine si care cu siguranta ii va aduce multi prieteni. Oana Pellea are un suflet bun si frumos. Te apropie de ea prin destainuirile pe care le face si prin suferintele la care iei parte ca cititor. Oana Pellea e expresiva in cuvinte. Manuieste cuvinte si jongleaza cu sensuri. Oana Pellea iubeste viata si incearca sa se bucure de ea, desi uneori ramane cu un gust amar ce nu vrea sa mai dispara din suflet. Sunt impresionante pasajele in care descrie suferinta mamei sale, boala, iubirea lor nebuna, reciproca, moartea dansei si apoi singuratatea ei. Oana e un actor deosebit de bun. Am vazut-o la Bulandra acum ceva timp in Scaunele de Ionesco. Plange cu usurinta si rade cu drag. Vreau sa mai scrie Oana Pellea. Va recomand din tot sufletul cartea ei.
Recent Oana Pellea Daiana si-a lansat si propriul site, pe care puteti gasi multe informatii utile despre agenda ei, spectacole, etc : www.oanapellea.ro
Mai jos cateva citate din cartea unui suflet frumos cu infatisare de om:

"Poate ca Batranul a spus: Acum va arat tot ce e mai rau in voi si vom vedea la sfarsit cine va mai crede in lumina si in mine. Doamne, sigur ca meritam pedeapsa, dar ne e foarte greu, nu ne lasa in incercare".

"Replica la TV : Daca exista un decor, exista si un regizor. Deci Dumnezeu exista".

"Norocul e mic si lumea e multa, spunea Caragiale. Doamne ce om trist si amarui. Ca dulceata de cirese amare".

"Amintirile astea sunt ca niste animale speriate. Le e frica sa iasa la lumina. Stau acolo in bezna si se hranesc din mine."

"Bat clopotele. Bat si cheama oamenii la rugaciune. Clopotele urasc singuratatea. Clopotele bat asa cum bat inimile noastre, in acelasi ritm cu cordul nostru. De fapt, bataia clopotelor e amplificarea batailor inimii nostre. Un clopot e inima bisericii care bate tare, tare."

"Imi trece prin cap ca ar trebui sa ma las de fumat: nu pentru sanatate, ci pentru ca imi afum ingerul."

" Visele mele se ascund, de teama. Sperantele trebuie sa le caut in maldare de ciorapi sau la standul de blanuri vechi, mancate de molii. Sperantele mele sunt obsedate sa nu le fie frig si cauta caldura. Anii- habar n-am unde sa-i caut. S-au asezat la coada undeva."

"Detergentul TV va lasa creierele curate si mirosind placut. Folositi cu incredere. Spala tot."

"Imi place lemnul. Are miros, are viata si are istorie. Iti spune o poveste. Ce poveste iti poate spune metalul? Ma uit la masa de lemn la care sunt si ma gandesc cate pasari s-or fi odihnit pe copacul din care e facuta? Si cate cantece o fi ascultat? De cate ori o fi inflorit?"

"O furnica se uita in sus la un gandac
Un gandac se uita in sus la un soarece
Un soarece se uita in sus la o pisica
O pisica se uita in sus la un caine
Un caine se uita in sus la un cal
Un cal se uita in sus la un elefant
Eu ma uit in sus La Dumnezeu
Dumnezeu se uita in jos la noi toti.
Dar in sus?"

"Sperantele trebuie toate legate intre ele, bagate intr-o sticla mare, cu dop, si aruncate in mare. Poate mai folosesc si altcuiva."

"Seara, mama a facut cu mainele mele pasca. Intindem amandoua coca in tava si am impresia ca asternem un pat de nori pentru trupul lui Dumnezeu."

"Vreau sa scriu despre plecarea mamei si nu pot. A plecat... sau de fapt s-a mutat...Dar ochii astia de carne nu ma lasa s-o vad. De cand a plecat, imi urasc limitele carnii".

"As urla la tacerea mea, dar stiu ca e inutil. E surda."

"Moartea are miros, moartea are o prezenta parca mai puternica decat viata. O simti cum vine incet si definitiv."

"Moartea e ceva serios. Cere concentrare, seriozitate. Restul... Cei ce asista sunt slabi, pierduti, neputinciosi. Cel care pleaca la Domnul e cel puternic."

"Mi-e ciuda ca plang asa de usor..asa m-am nascut..as vrea sa ma pot abtine..nu pot, mi-e imposibil, imi trece prin cap ca probabil am umplut niste pahare degeaba si sunt oameni pe pamant care mor de sete..Daca toata omenirea si-ar strange lacrimile in pahare, cam cati oameni s-ar salva de la moarte?"

"Toti vorbesc de criza de cand o simt in buzunar. Nimeni nu vorbeste de ea cand o simte in suflet si in cap. Criza e de mult. Criza de modele, de frumos , de ideal, de visuri."

"Iau o fasie de realitate. O imagine, un cadru. Si incep sa-l trag de coltul din dreapta sus. Toata imaginea se deformeaza, trag din coltul opus, de marginile de sus, de jos ale cadrului. Realitatea e ca o coca."

"Cateodata imi inchipui ca explodez [...] Imi inchipui ca explodez si parti din mine ajung peste tot in univers. Praf. Atomi. Oricum prin respiratie, ajungem sa ne imprastiem in Univers. Respiratia mi se pare schimbul cel mai important pe care-l facem cu lumea. Cum adica? Trag aer in piept. Aer care e plin de respiratiile tuturor oamenilor care sunt sau au fost, de respiratiile tuturor animalelor, tuturor plantelor. De respiratiile parintilor, bunicilor, strainilor, cunoscutilor. Il trag in piept. Ma hranesc cu el si il eliberez din nou in lume. Cu mine inclusa in el. Hm.. Si imediat sunt respirata de toata omenirea. De tot Universul. Si mai sunt oameni care se simt singuri...Trag aer. In plamani ajunge aer consumat de Shakespeare, de Mozart, de Isus..dar si aer folosit de toti criminalii omenirii."

miercuri, iunie 24, 2009

Lacrimi de copil


Pamantului ii era sete azi mai mult ca oricand. L-a rugat pe Dumnezeu sa-l ude. Dumnezeu era trist din cauza oamenilor care il suparasera cu pacatele lor. Multi dintre noi au uitat sa se caiasca pentru proprile greseli. Dumnezeu a plans si a udat Pamantul cu lacrimile Lui.
O ploaie dulce, de vara, ca un planset de copil.
Am stat in ploaie si am privit spre cer. Gri spre negru, suparat si mahnit. Stropi mari, setosi si razbunatori. Mi-a placut la nebunie. Nu mi-era frica de nimic. Tunetele si fulgerele ma ocoleau. Zgomotul ploii parea un ticait constant de picaturi egale intre ele. Se intreceau sa cada, sa atinga Pamantul. Nu mai fusesera pe Pamant niciodata si stiau ca viata lor va dura doar pana la aterizarea pe sol. Dumnezeu a plans ca un copil. Sincer si din suflet. Pentru noi, niste pacatosi insensibili si indiferenti.
Stiam de tristetea Creatorului, dar eu in fericirea mea de om nu puteam sa nu ma bucur de ploaie. Ma jucam, alergam, ma opream si priveam in gol in timp ce picaturile ma atingeau usor. Imi pare rau ca pacatele nu pot fi stelute de praf ce pot fi prinse de picaturile de apa si aruncate in departari. Brusc m-am intristat. Ploaia se oprise, iar eu ramasesem in mijlocul strazii, intrebandu-ma de ce s-a oprit. Ceva s-a intamplat acolo Sus...

marți, iunie 23, 2009

Superman President Barack Obama

Filmuletul asta animat, aparut recent pe net, care-l infatiseaza pe Barack Obama ca un salvator al Americii de la criza economica, mie imi aduce doar un usor zambet pe buze.

luni, iunie 22, 2009

Mihaela Radulescu


Si uite asa ieri a fost ultima editie din Duminica in familie cu Mihaela Radulescu. Nu pot sa spun decat ca-mi pare sincer rau ca a luat aceasta decizie, de a renunta la cariera ei jurnalistica. Toata lumea a judecat-o pentru alegerea amoristica pe care a facut-o recent, uitand ca e un foarte bun om de televiziune. Laudele nu aduc asa mare audienta, ca doar nu e nimic senzational in asta si sa fie cazul sa scrie ziarele despre asta. E foarte greu sa realizezi o emisiune de atatea ore, indiferent de cat de mult ti se sufla in casca de catre producator sau regizor de platou. E foarte greu sa fii asa bine informat despre toti invitatii tai si sa nu comiti vreo mare gafa. Nici nu stiu ce o sa faca Antena 1 cu o asa mare pierdere. Pentru ei o sa scada grav castigul. Emisiunea facea o cota de audienta foarte buna. Bani la greu din reclame. Dar sincer nu ma intereseaza ca pierde mogulul bani. Si uite ca intr-un final a ales sa-si sacrifice meseria pentru unii care scuipau pe ecran cand o vedeau. Intr-un fel mi se pare o decizie lasa, dar sunt sigura ca se gandeste la copil si de aceea face acest sacrificiu. Sunt convinsa ca o sa mai auzim de Mihaela Radulescu, mai ales ca a zis ca o sa se intoarca la un moment dat in tara. Poate o sa intre in alt domeniu, ca doar are multe talente si se pricepe la multe. Macar sa nu uite ca are puterea sa ajute oameni sau copii necajiti cu notorietatea ei. Eu personal ii doresc numai bine...

duminică, iunie 21, 2009

Bookfest


Se pare ca toata lumea scrie despre Bookfest. Inseamna ca are despre ce sa scrie. M-am gandit ca nu pot sa fac abstractie nici eu de subiect. Am dat si eu ieri o raita prin targ. Mi-a placut. Am vazut oameni interesati de carti. Frumos. Am avut o satisfactie. M-am bucurat pentru ei ca sunt interesati si ca sunt acolo. Unii plecau cu pungile pline de carti. Felicitari. Poate tot raul e spre bine de fapt in lume, iar calitatea e gata sa iasa. Sa speram. O asteptam cu totii, acei carora nu ne place lumea asta care se vede la tv si pe strazi. Imi venea sa le multumesc pentru alegerea facuta. Sa mi se auda vocea in difuzor. Va multumesc. Multe pagini rasfoite de oameni. Parca simteam ceva in aer. Cand am iesit mi se parea ca e deja alta atmosfera, ca am revenit intr-un loc care nu-mi place, respingator. Parca aterizasem pe taramul prostiei. As spune ca prostia a coclit in ultima perioada si a inceput sa puta. Poate e si de la caldura. La iesirea din targ parca nu se simtea clar definit acest sentiment de prostie si kitch inconjurator. Mai vedeam inca oameni cu pungi pline de carti. Asta facea tranzitia parca.
Era si Oana Pellea printre carti. Nu la standul Humanitas, unde pe raft se afla si prima ei carte recent publicata, Jurnal 2003-2009, ci printre cartile altor autori. Probabil ca daduse deja o sesiune de autografe si isi prezentase cartea. Mi-e drag de Oana Pellea. Are un suflet foarte frumos si e un om de valoare al Romaniei. Mai am 50 de pagini si ii termin cartea. O sa va spun mai multe atunci despre gandurile ei bune din carte. Mi-am scos foarte multe citate, ceea ce inseamna ca au fost multe idei si expresii care mi-au placut.
Am mai vazut si cartea lui Florin Piersic Jr pe raft la Humanitas, care se numeste Opere cumplite, volumul 1. Din ce am rasfoit, ramane fidel stilului ce-l caracterizeaza pana acum. Scrie cu litere mici totul si se fereste total de pudibonderii si perdele. O sa-l citesc la un moment dat. Nu l-am vazut la targ, desi trebuia sa apara pe acolo la ora la care ajunsesem eu, tot ca sa-si prezinte intaia sa lucrare. Asa scria in program.
L-am ascultat un pic pe Bleont, care vorbea si ii lauda audiobook-ul lui Cartarescu alcatuit din patru cd-uri intitulat Travesti. Nu-mi place Cartarescu, iar Bleont vorbea prea dezinvolt despre sex si despre cum priveste el tema asta care inca pare subiect tabu la noi in tara. Bleont e un bun actor. N-am mai stat. Oricum mi-a placut la targ si ma bucur mult ca am reusit sa-mi inving lenea de week-end si sa ma duc pana acolo. Cu drag. Mai vreau targuri de carti.

vineri, iunie 19, 2009

Cultura si spirit


In putinul timp liber pe care-l mai am la dispozitie in aceasta perioada citesc. Cred ca fara citit si fara a-ti face din personajele cartilor care ti-au placut, prieteni nu putem trai. Ar trebui sa fie un must have obligatoriu in fiecare sezon nevoia de lecturare. Eu cel putin am senzatia ca daca nu citesc ceva nu se mai leaga in interiorul meu. Se rupe si tinde spre descompunere intelectuala. Fondul nostru cultural trebuie incropit si fundamentat cu si din lectura. Nu putem spune ca nu ne pasa. E ca si cum am ucide dorinta fireasca de evolutie a omului. Iar omul nu are nevoie doar de evolutie profesionala, daca nu are in cap doar bani si iar bani. Spiritul se educa. In starea libera in care se gaseste, spiritul trebuie prins cu idei bune la care s-au gandit altii inaintea ta. Sa inveti din ce au scris geniile pamantului. Sa te descoperi pe tine. Sa te regasesti eventual.
In aceste timpuri de masturbare intelectuala, in care prostul gust e ridicat la mare rang, trebuie sa reusim sa ne strecuram si sa pacalim "mizeria" inconjuratoare. Nu vreau sa judec pe nimeni, nicio clasa sau vreo alegere a cuiva. Fiecare are nevoile si idealurile proprii. Dar avem puterea de a alege, ceea ce e foarte important. Si de ce nu am alege ceva bun, de calitate, pentru sufletul nostru pe care il mai ingrijim in putinul timp liber ramas?
Imi plac cartile vechi, cu acel miros de praf si de stat de mult timp in biblioteca. Sa simt mirosul generatiilor trecute cand dau pagina. De-aia imi plac si anticariatele, desi au devenit si ele o mare afacere.
Lasand deoparte teoria, am citit cu mare drag zilele astea Pascal Bruckner si a sa carte Hotii de frumusete. O recomand febril. A luat si Premiul Renaudot in 1997. Are un stil compact, omogen si foarte important, reuseste sa fie impredictibil. O combinatie intre filosofie si imaginatie pura. Romanul are o inlantuire logica a actiunii, un fir narativ simplu. Actiunea se petrece in Paris, dar si in punctul de granita dintre Franta si Elvetia. Spatiul si timpul, desi sunt precizate, par in aer, de pe un taram de basm. Intr-o casa pustie situata la locul de granita intre Franta si Elvetia, trei indivizi, dintre care o femeie, pun la cale uciderea frumusetii din lume. Invidiosi ca si-au pierdut tineretea si stralucirea, ei considera ca tinerii frumosi nu respecta legea egalitatii dintre oameni si astfel lupta pentru starpirea ei. Tinerii sunt rapiti si tinuti ani buni intr-o pestera ce a reprezentat depozit de armament pentru Elvetia in razboi, privati de tot ce e frumos in viata, de lumina, timp in care frumusetea le cade de pe corp. Apoi le este dat drumul. O gandire fixista, ucigatoare de frumos. Romanul e captivant si se citeste usor.

miercuri, iunie 17, 2009

Doza de priviri


O obsesie dulce, inocenta, nevinovata. O iubire neimplinita care nu si-a acceptat infrangerea. A continuat sa spere, sa cheme, sa-si revendice jumatatea. Extirparea ei a fost un esec. Psihicul nu a avut puterea necesara, desi a fost pregatit in prealabil de vointa. Obsesia cu al ei invelis fin de patalogic. O fidelitate excesiva a gandurilor. E un patologic necesar unei trairi intense. Patru ani de tresariri interioare. E ceva inaltator. E ceva unic in viata.
Ciudat e ca am stiut intotdeauna ca ma iubesti, desi nu mi-ai spus niciodata. Iti citeam privirea vulnerabila care se fastacea. E o dragoste muta, fara dovezi. Nimeni nu recunoaste. Probabil ca o sa curga tot nisipul din clepsidra pana vom afla adevarul. Eu nu voi intreba nimic. Te rog sa taci si tu...
Vrei sa descriu mai in detaliu ce simt? Bine, te inteleg. Vrei normal. Dar de unde stii tu ca nu e pura imaginatie ce scriu eu aici? Doar stii ca imaginatia mea e bogata. Ai grija sa nu iti faci iluzii. N-ai nicio dovada in fond. O sa continui atunci.
Totul a pornit de la un ceai verde, care ar fi trebuit sa faca trecerea intre schimbul nostru de vorbe. Mai tii minte? Nu aveam nici 18 ani pe atunci. Tin minte ca vorbeam mult si nu te lasam sa spui nimic. Ti-am obosit gandurile cu atatea cuvinte si idei. Te-am intrebat care e scopul tau pe Pamant. Mi-ai raspuns ca nu stii, ca nu ai avut timp sa te gandesti in 27 de ani la asta. Sincera sa fiu, imi pareai usor naiv. Un amestec incurajator de a fi nesigur pe tine, dar si usor de intors din hotarari. Stiai multa filosofie. Mi-a placut asta. Apoi am tacut, ca sa ne privim in liniste. Privirea ta ma hipnotiza, atunci mi-ai furat ceva, dar si eu tie. A fost mai degraba un schimb. Nerecuperabil as putea spune daca inca ne simtim asa.
Iubirea noastra muta a fost intretinuta in acesti ani cu schimb de priviri. Cuvintele erau de prisos. Erau materiale, pe buzele unui corp care nu stia nimic despre noi. Ochii insa fac traseul catre ascunzisul iubirii. Corpurile noastre nu facusera cunostinta, dar nu era o necesitate asta.
Si asa au trecut anii pentru corpurile noastre obosite de atatea procese metabolice. Nu mi-am luat demult doza de priviri. Imi vreau doza...

luni, iunie 15, 2009

Razna


Pamantul e in calduri! Soarele ne trimite si ne izbeste cu raze puternice, orbitoare si necrutatoare. Organismul ne innebuneste, incercand sa faca fata termoreglarii. Totul se topeste, se descompune si miroase. Miroase a suprasolicitare si a viata in exces. Sau a moarte. Soarele intalneste moartea si face constatarea ca un adevarat agent in actiune. Ne informeaza simturile.
Hormonii au luat-o razna, nu mai pot fi controlati de vointa si ambitie. Apa curge de pe noi, dar noi ardem de dorinta. Ochii se intalnesc, privirea coboara timida, legaturile se infiripa. Vara ne aduce iubirea. E inclusa in programul verii. O iubire ca o capsuna dulce, aromata, rosie, proaspata si numai buna de ingerat. Sau poate e doar o iluzie a iubirii. O fantasma a simturilor, care au reactionat prea repede la impuls. Cum va da racoarea, va fi dat verdictul final.
Pasarile intretin simfonia verii. Agitate, binedispuse, bine hranite de natura si de om, ne obosesc ca niste cate care tin sa iasa in evidenta cu orice pret.
Pamantul cere apa des. Are febra continuu. Delireaza de atata viata, floare, frunza in exces. Le-a pierdut numarul si el.
Copiii sunt in vacanta, se joaca, se bucura, urla, vor, cer, parintii pe langa ei nervosi, usor neintelegatori, suparati pe timpul pe care nu-l pot stapani. Un timp care le aduce experienta si le imbatraneste corpul.
Marea e o curva. Ii primeste pe toti in patul ei. Satisface corpuri incinse de caldura fara exceptie.
Marea e casatorita cu Cerul si Pamantul. Dar vara si ea o ia razna! Si soarele da impresia ca doarme in ea si se ridica din ea. Imi miroase a mare si totusi nu sunt langa ea..

sâmbătă, iunie 13, 2009

Din jurnalul unui fluture gri


Am aripile gri cu negru. Sunt un fluture caruia aripile ii dau toata puterea de alegere. Poate asa au sentimentul toti fluturii. Nu stiu. Aripile mele sunt prafuite, epuizate. Nu imi mai place lumea in care traiesc. Oamenii sunt prea inraiti si egoisti. Am avut deseori conflicte cu oamenii. Si din pacate eu nu am nicio posibilitate de aparare. Pot doar sa apuc sa zbor mai departe. Viata mea sta in aripi. Nu ma pot contrazice, nu pot invenina pe nimeni, dar sperii uneori fara sa vreau oamenii. Au ei motivele lor sa tresara si sa actioneze asa la vederea unui biet fluture. Ceva ii ingrijoreaza si se tem. Au psihicul incarcat.
In lumea fluturilor totul e simplu. Noi nu avem nevoie de bani. Prietenia, daca exista nu are nevoie sa fie intretinuta cu bani. Noi ne ajutam reciproc neconditionat. Evident si la noi exista niste limite, date de gradele de rudenie dintre noi. Din pacate eu nu seman cu nimeni si au stabilit ca eu nu am parinti. Nimeni nu are combinatia asta de culori pe aripi. Sa presupune ca aici nimeni nu e unic. Si de fapt fiecare e unic, dar nu vor sa recunoasca. Acest lucru m-a dezavantajat de nenumarate ori, dar prin munca am trecut peste. Am terminat Scoala Superioara a Fluturilor si am obtinut un certificat de cercetator permanent.
In laboaratoarele din dotarea scolii se fac diverse experimente. De curand au inventat camera anabiotica, criogenica, unde sunt tinuti cei care incalca legea Ordinului Inalt. Ajung niste experimente notate in manualele din care va invata generatia urmatoare de fluturi. Propriu-zis nu-i omoara nimeni. Sunt tinuti peste 20 de ani inghetati, timp in care sunt monitorizati ca sa vada schimbarile care li se produc. E ca o amanare a mortii. Un fluture de-al nostru traieste cam 15-20 de ani. E ca si cum ei ar trai 40-50 de ani. Dupa ce sunt dezghetati isi continua viata de unde au ramas si mai ales au scapat de pedeapsa.
Am plecat sa ma plimb. Orasul ma oboseste. Multe obstacole de care trebuie sa ma feresc. Aripile mele de praf se pot rani si rupe. Imi cresc foarte greu si nu vreau sa trec prin acest chin. Vreau sa gasesc o livada unde sa nu fie nimeni si sa ma pot odihni in pace. Eventual as putea sa-mi petrec noaptea acolo. Maine dimineata am treaba la scoala.
Simt miros de cirese negre uscate de soare. Un miros dulce, greu si aromat. E semn ca se apropie un colt de natura, unde omul e absent. Ma voi odihni aici. Sunt si multe flori colorate. Sunt usor observabil in acest tablou imagistic, dar nu conteaza. Ma voi risca. Nu m-a deranjat nimeni, am avut dreptate.
Acum trebuie sa plec de aici. Poate voi mai reveni, dar ma plictisesc usor de felul meu. A fost o noapte senina, armonioasa. M-am simtit usor singur, un sentiment de goliciune pe care nu reusesc sa-l inteleg pentru ca nu l-am mai trait pana acum.
La scoala toti m-au acuzat de indiferenta. Au incercat sa ia legatura cu mine ca a aparut un caz deosebit si nu au avut cum. Totusi am si eu un program pe care il respect. Au ajuns la concluzia ca sunt aliatul nu stiu carei organizatii. Se inselau evident, dar nu aveam putere sa-i contrazic. Daca vor sa ma bage si pe mine in acea camera nu am nimic impotriva. Mi se va amana doar moartea si voi trai mai mult. Cine stie ce stari speciale voi avea in camera criogenica. Din profesor se pare ca voi ajunge obiect de studiat. Nu mai imi pasa de nimic. Sunt fluturele gri. Simt cum imi ingheata aripile si imi amorteste tot corpul....

joi, iunie 11, 2009

Vunk lanseaza La orice ora

Dupa plecarea din trupa a lui Alexandru Belciu, trupa Vank parea ca a inghetat definitiv. Alex a decis ca ar fi mai potrivit pentru el sa plece in Germania si eventual sa-si incerce norocul acolo poate chiar in muzica. Eu sunt sigura ca a luat o decizie gresita. Pe de alta parte Cornel Ilie (solistul Vank) nu a reusit sa se impace cu gandul ca trupa nu va mai exista si a reinnoit formula trupei, aducand un chitarist nou. Exista persoane care isi dau seama ca nu pot trai fara muzica si ca asta e singurul mod de exprimare posibil. Cred ca si acesta e un astfel de caz. Si astfel numele trupei a trebuit schimbat in Vunk, desi Cornel afirma ca se pronunta tot Vank. Primul single de pe albumul care nu se stie momentan cand va fi lansat este La orice ora. La orice ora nu aduce un suflu nou trupei. E acelasi stil. Baietii au ramas fideli stilului cu care s-au lansat. De dragul fanilor. Mie imi place cum suna piesa.


miercuri, iunie 10, 2009

We are the people

Am descoperit de curand muzica trupei australiene Empire of the sun. Baietii au scos doar un album pana acum, lansat in octombrie anul trecut (intitulat Walking on a dream), dar se bucura deja de succes si de ceva premii stranse in portofoliu. Ultimul premiu pe care l-au luat a fost la categoria "Cel mai bun videoclip" , facut la piesa We are the people, premiu castigat la un important festival din Melbourne in luna mai a acestui an. Mesajul versurilor e perfect ilustrat in clip. We are the people e despre om, viata, iubire, spiritualitate si moarte. Mie imi aduce un pic aminte si de Baraka, fabulosul documentar din 1992.

marți, iunie 09, 2009

EBA, Basescu si MBA


E clar ca se gandeste intens si doamna Basescu ce numar sa-si aleaga la masina zilele astea. Nu stiati ca urmeaza sa se inscrie oficial in PDL? Da voi pe ce lume traiti? Se gandeste mult si dansa cu ce nume sa se impuna. De-asta isi intarzie aparitia in fustita sau costumas de politichie. EBA n-are legatura cu numele dansei. E deja brandul altui produs aruncat pe scena furturilor de la stat. Ceva cu Maria la mijloc. Ii recomand calduros MBA. E perfect. Se mai apuca si de aruncat la cos demagogii politice si deja se poate incadra in peisajul familial. La televizor o croseta ceva, o joaca de-a ghemul, un dans lasciv cu doamna Udrea aplaudand "succesurile" fiicei risipitoare si a iesit deja in evidenta. Populatia imbatata de agonia foamei se va duce cu siguranta la vot. Inca nu se stie pe ce post va candida.
Lasand gluma la o parte acum, Basescu a gresit cand a catapultat-o pe Elenuta cea firava si sensibila in mijlocul hienelor nemancate. E a doua mare greseala pe care o comite, dupa casatoria pe care a oficializat-o aliantei. O casatorie aranjata intre partide care se vor combate pana la moarte. Divortul desi s-a produs imediat, nu s-au putut desparti asa repede ca mai dura treaba cu infatisarile la tribunal. Se va pronunta in noiembrie la prezidentiale, cand speram sa nu vina toti cu pistoale cu acid sulfuric (aceste pistoale sunt exact ca cele cu apa, dar din metal) si sa se stropeasca entitatile politice intre dansele. Revenind la ideea de la care am pornit, Basescu a incercat sa se afirme prin domnisoara bambuista si fratellista. O idee care i-a venit probabil intr- o dimineata insorita cand statea pe tronul regelui din baie si citea presa. Initial l-a strafulgerat genialitatea ideii, apoi s-a dezumflat usor (ca doar era pe tron) si apoi i-a revenit cand a iesit din baie, propulsand-o direct printre confratii de la partid. Prin aceasta alegere s-a mocirlit singur, pierzand mult in fata celor care inca il mai lingeau pe fata. S-a pozitionat in fata nisipurilor miscatoare. Are sansa fie sa le ocoleasca, fie sa fie inghitit de tot si astfel inlocuit de la putere.
E rusinos ce se intampla zilele astea. Mai bine nu mai deschidem deloc televizorul si ne vedem de treaba noastra cu grijile curente si updatate in fiecare moment. E vremea ca fiecare viitor europarlamentar sa se bucure public de gandul la cei 7000 de euro si de diurnele aferente, latrand plictisitor, dar inocent si de pomana. Vezi cazul lui Becali, Vadim, EBA (are scapari de guitat uneori) si al acelora care si-au mai facut abonament la TV, emotionandu-se de aceasta maneleala dezgustatoare in care se trezesc dansand frenetic.

duminică, iunie 07, 2009

Federer si lacrimile


M-a impresionat foarte mult modul in care s-a bucurat Federer de castigarea finalei de la Rolland Garros. Ingenuncheat de emotie si plin de satisfactie. Lacrimile unui mare maestru al tenisului. De altfel a si declarat ca si-a dorit foarte mult acest nou titlu, egalandu-l astfel pe marele Pete Sampras la turneuri de mare slam castigate. A atins recordul de 14 cupe. Desi vremea nu a tinut cu parizienii, meciul nu a fost intrerupt din cauza ploii care nu i-a lasat in pace pana la final. Soderling a facut un meci slab. Era prea impresionat de faptul ca a ajuns in finala cu marele Federer. Ma intreb oare cum a reusit sa-l bata pe Nadal. Cred ca Nadal i-ar fi pus mari probleme lui Federer daca ajungea in finala si binenteles ar fi fost si un meci mai de spectacol cu mingii fabuloase din partea amandurora. Soderling are un serviciu bun, dar neprogramat la asi ca cel al lui Federer. Dar nu numai aici sta bine Soderling. Suedezul are timp sa arate ce poate, mai ales ca acum s-a si ridicat in clasamentul ATP, ajungand pe locul 12 mondial. A fost arogant Federer cand l-a felicitat la final si i-a spus ca nu e timpul pierdut sa viseze in continuare la castigarea unui turneu de asemenea rang. Punctul culminant in meci a fost in setul al doilea, in tie-break, cand Federer nu a vrut sa mai amane apropierea de castigarea titlului. Iar setul trei a fost usurel pentru elvetian. Ma intreb oare ce gandeste un jucator, cand se afla in fata lui Federer si se apropie de ultimele mingii care vede ca ii aduc infrangerea. Ar fi bine sa se numere ca la box de cand cade jucatorul si daca se mai ridica.
Federer a jucat relaxat, cinic jucandu-se cu psihicul adversarului. Dar isi merita noul titlu pentru loviturile de exceptie pe care le are...

Am spus nu la vot

S-a terminat cu cetatenii turmentati care sa intrebe "Eu cu cine votez?" la nesfasit
si sa-l voteze pe cel care pare mai simpatic. Cetatenii au ales de data aceasta
sa nu se mai implice constient in manariile leprosilor.
Am facut si eu parte din cei care s-au inghesuit sa stea acasa astazi si sa nu-si manifeste alegerea europarlamentara. N-am absolut niciun punct de vedere. Imi declar absenteismul activ, perfect constient, rece si cinic. Nu pot spune ca nu ma intereseaza, dar nu aveam cu cine vota. Din pacate, pe criza asta, toti politicienii au credibilitatea scazuta, desi nu se poate spune ca ei sunt marii vinovati pentru lipsa de bani din Romania. Singura lor vina e ca fura in continuare vizibil fara sa tina seama ca e criza sau nu, ca doar asa sunt cleptomanii. Bine ca nu au cum sa ia tara cu totul in spinare. Iar povestea cu hai sa ma duc la vot ca sa-l votez pe cel care are cele mai mici sanse sa iasa, ca sa anulez voturile PSD-istilor sau ale PDL-istilor, mi se pare iarasi o mare prostie. EBA are sanse sa atraga un procent bun de partea ei, dar nu cred ca numarul prostilor va fi chiar asa mare incat sa iasa in fata cu ale ei succesuri. E foarte posibil insa sa ia macar un mandat. Imi place Ponta. Vedem noi cate mandate o lua. E un om politic bun zic eu, dar pacat ca e al PSD-istilor. EBA a avut o campanie buna, dar acest joc de-a candidatul independent aplaudat de PDL a fost cat se poate de penibil. Mai ales ca la 12 noaptea revine in PDL. Manevra binecontrolata de taticu. Macovei are experienta cu justitia in spate, fapt ce o face sa piarda din start sustinerea cuiva, mai ales ca cea mai mare coruptie e in justitie acum, iar reforma dansei nu a iesit cand a trebuit. Norica Nicolai e doar o femeie si atat. Politica trebuie sa fie facuta fara fusta, ca sa nu fie suspectata de la inceput de prostitutie fie ea intelectuala, materiala sau de orice alt fel. Oile si nebunia nu au ce cauta la Bruxelles, asa ca laptele ramane in tara. As vrea sa cred ca asa se va intampla cu adevarat. In rest se fura si la vot si de oriunde se poate...Mi s-a parut ca se asteptau la furt electoral dinainte in numar asa mare, mai ales ca s-a vorbit mult mai mult despre asta decat in alti ani si parca rezultatul semicampaniei "Voteaza corect" si "nu coborati asa multi din autocare" a fost de instigare involuntara. Iar politia nu face arestari momentan ca toti politistii sunt la mare cu blondele pe sezlong. Acum duceti-va si voi europarlamentarilor ca e apa calda si e pacat sa va agitati atata de pomana mai ales ca oricum nu va pasa!Grija mare la rechini...

sâmbătă, iunie 06, 2009

Joe Cocker intr-un duet reusit

Joe Cocker si Jennifer Warner in 1982 la Berlin.

vineri, iunie 05, 2009

Ce si cum mai mancam


Odata cu venirea verii, creste si oferta din piete. Fructe mai multe si legume, fie ele din import, fie din productie proprie. Oarecum se poate spune ca scapam mai usor de intrebarea: azi ce mancam?
Vedem pe la tv si prin ziare parerile medicilor, care se lupta sa ne aduca la cunostinta informatii despre nenorocirile pe care le bagam in noi cu buna stiinta. Alimente chimizate, bauturi acidulate, imbacsite de E-uri, ticsite de nitrati, pline de coloranti, mezeluri pline de glutamati, care ne predispun la multe boli. E uimitor cum alimentele iti pot ataca ADN-ul celular si pot duce la diviziuni celulare haotice si necontrolate, adica la cancer. E foarte important sa nu fim indiferenti si sa ne preocupam de o alimentatie cat mai corecta si sanatoasa.
Vara ne ofera multe alternative. E timpul sa facem cure cu fructe si legume, sa ne curatam organismul de toxine. Trebuie sa ajutam ficatul si rinichii sa elimine de tot mizeriile de pe teava stranse pe parcursul anotimpului rece. E intr-adevar complicat pana si acum, cand oferta e mare, sa optezi pentru produsele cu adevarat pure, dar eu cred ca la tarani mai putem gasi ceva produse bune. Cred ca si persoanele de etnie rroma au cirese nechimizate, intrucat le fura de dupa gardul vecinului. Nu incurajez cumparatul de la tigani, care fac totul ilegal, dar daca stiu ca aia au produse bune ce sa fac?
Am incercat pe pielea mea tot feluri de regimuri alimentare. Ba chiar, la inceputul acestui an, trei luni de zile am incercat sa tin un regim alimentar lacto-vegetarian. Greu nu mi-a fost, nici la inceput, si e adevarat ca ma simteam mult mai bine si mai energica decat inainte cand ingeram cantitati destul de mari de carne, chiar daca numai fiarta sau pe gratar de cele mai multe ori. Iar de porc oricum nu mancam decat o data pe an. Mancam multe legume, mancaruri gatite si ceva lactate si scapam. Dar parca niciodata nu eram satula. Si incepusem chiar sa ma ingras pentru ca mancam multa paine. Asa ca am renuntat. Am inteles ca regimul lacto-vegetarian te priveaza de unele B-uri esentiale pentru creier, care nu pot fi gasite decat in proteine animale si ca de fapt intri singur in carente asa. Cel mai bine e sa mananci variat, dar fara multe grasimi si carbohidrati.

joi, iunie 04, 2009

Talent si geniu


Combinatia castigatoare in tenis, se pare ca e talent + bani. Restul, multa munca. Dar asta n-o bagam in ecuatie. O vom considera strigatul talentului. Exemplul cel mai bun e Rafa Nadal. La 18 ani, Rafa avea Ferrari-ul la usa. Atunci cand banii nu-ti mananca ambitia de tot si mai ai chef sa pornesti la lupta, inseamna ca esti cineva. E adevarat ca pleci de pe o pozitie privilegiata si nu te mai lovesti de problemele financiare care pe multi ii doboara in primii ani. Tenisul e un sport psihologic. Ai nevoie de acea atitudine de castigator. Si evident si de lovituri bune.
Geniile din orice domeniu au fost acei indivizi, care au ajuns in timp, cu un pas inaintea generatiei care i-a aruncat in lume. Care au vazut mai departe si au inteles lucrurile dintr-o alta perspectiva, dar corect. Majoritatea au ramas neintelesi de nimeni si n-au apucat sa-si auda strigat numele. Dar nu cred ca i-a interesat asta in viata. Ei pur si simplu s-a nimerit sa se nasca asa.
In tenis, geniul se pare ca este apreciat inca din timpul vietii. Lovitura de magician care ii iese unui tenismen, ii aduce punctul de pe tabela. Din pacate geniul din tenis, daca il ai, nu te tine toata viata pe teren. Corpul iti oboseste si nu mai vrea. Parca ar fi un joc numai pentru trupurile tinere. Ma uit la Federer si ma pot convinge de asta. A obosit, s-a plictisit intr-o oarecare masura sa alerge de la un turneu la celalalt, si totusi parca obisnuinta nu-l lasa sa se retraga.
Un caz asemanator pare a fi si Sorana Carstea. Si la ea e vorba de acea combinatie de care vorbeam la inceput talent si bani. Afacerile lui taticu din Targoviste. Foarte bine. Sa ajungi in sferturi la Rolland Garros te poate ambitiona pe mai departe. Mai ales cand ai 19 ani.
Sa nu uitam si cazul lui Marius Copil, pustiul tot de 19 ani, care se bucura tot de conditii de joc dupa care multi tanjesc. Hotelurile lui taticu din Arad parca. El inca nu se face auzit, dar potential are.
E privilegiata tara noastra daca numele lor va aminti strainilor ca mai existam pe harta si noi. Propriu zis tara nu prea ii ajuta cu nimic la reusita lor. Hanescu saracu, se trezise vorbind despre asta la un moment dat in federatie, ca nu au conditii de antrenament, terenuri ca lumea si alte nevoi, dar pana la urma a fost trimis la nani inapoi. Meritul e numai al lor daca reusesc si cred ca bine fac, atunci cand se mai intampla sa ramana stabiliti pe alte continente.

luni, iunie 01, 2009

Dancer in the dark

Bruce Springsteen parca are nume predestinat sa aduca bunadispozitia intotdeauna. Mie cel putin mi-o aduce prin aceasta melodie Dancer in the dark din 1984. In ciuda faptului ca s-a drogat atat de mult, mai are forta si acum sa cante, zic eu binisor (ma refer la albumul Working on a dream aparut recent).

Cuvant inchinat Demiurgului


Nu putem trai fara Dumnezeu. El se afla in constiinta noastra de cum ne maturizam. Pana atunci parintii ne spun ce e bine si ce e rau din constiinta lor sau din experienta. Atunci sunt de parere ca incepem sa nu mai trecem cu vederea peste Divinitate. Sau mai bine zis atunci realizam ca avem nevoie de Dumnezeu. Ca ne-am nascut cu El in noi, fara insa sa avem asemanarea Lui.
Tot ce e bun in constiinta noastra e legat de Dumnezeu. Pana si moralitatea e legata de Dumnezeu. Pana si oficializarea iubirii il are pe Dumnezeu ca martor. Numai banii nu sunt legati de Dumnezeu. Latura materiala din noi care se cheama corp, e a Diavolului. Ea are nevoie de bani. De placeri si senzatii. Simturi, care nu ne diferentiaza de animale. Sau eventual am putea fi numiti "animale sociale", dupa cum zicea Voltaire. Tot ce mai ramane din noi, daca exista acest altceva face dinstinctia intre noi si animale. Si acesta trebuie sa fie spiritul.
Spiritul se intretine cu sentimente si cu stari inaltatoare, nu cu bani. Spiritul e legat de psihic. Psihicul nostru nu poate supravietui normal fara sa aiba legata credinta. Psihicul are diverse casute libere, numite si ele nevoi (strans legate de spirit, sunt esentiale). Casuta de baza e legata de un crez, de un scop precis. Casuta are si cheie, pe care numai noi o pastram. Nu putem trai fara un scop in viata. In acest caz e vorba de credinta. Unii introduc in acea casuta libera, goala, fara subiect, pe Dumnezeu. Casuta se umple si noi devenim increzatori. Dumnezeu e alegerea cea mai de succes. Dumnezeu e un prieten care te sfatuieste si te indruma prin proprile tale alegeri.Dumnezeu ne permite sa ne raportam la El, sa tindem catre perfectiune, chiar daca niciodata n-o vom putea atinge. Dumnezeu nu iti inchide ochii ca sa te conduca El. Nu. Te conduci singur in viata. Dumnezeu a ales sa nu intervina in viata noastra direct. El doar ne-a creat pe noi si a pus o picatura din El si in spiritul nostru. Din acest motiv il cautam si il descoperim pe Dumnezeu deja in noi. Il avem deja in noi, dar uneori nu suntem constienti de la inceput de asta. Demiurgul e martor la tot ce facem. Isi analizeaza si vegheaza opera. Nici Dumnezeu nu renunta la speranta in ceea ce ne priveste.