Federer si lacrimile

M-a impresionat foarte mult modul in care s-a bucurat Federer de castigarea finalei de la Rolland Garros. Ingenuncheat de emotie si plin de satisfactie. Lacrimile unui mare maestru al tenisului. De altfel a si declarat ca si-a dorit foarte mult acest nou titlu, egalandu-l astfel pe marele Pete Sampras la turneuri de mare slam castigate. A atins recordul de 14 cupe. Desi vremea nu a tinut cu parizienii, meciul nu a fost intrerupt din cauza ploii care nu i-a lasat in pace pana la final. Soderling a facut un meci slab. Era prea impresionat de faptul ca a ajuns in finala cu marele Federer. Ma intreb oare cum a reusit sa-l bata pe Nadal. Cred ca Nadal i-ar fi pus mari probleme lui Federer daca ajungea in finala si binenteles ar fi fost si un meci mai de spectacol cu mingii fabuloase din partea amandurora. Soderling are un serviciu bun, dar neprogramat la asi ca cel al lui Federer. Dar nu numai aici sta bine Soderling. Suedezul are timp sa arate ce poate, mai ales ca acum s-a si ridicat in clasamentul ATP, ajungand pe locul 12 mondial. A fost arogant Federer cand l-a felicitat la final si i-a spus ca nu e timpul pierdut sa viseze in continuare la castigarea unui turneu de asemenea rang. Punctul culminant in meci a fost in setul al doilea, in tie-break, cand Federer nu a vrut sa mai amane apropierea de castigarea titlului. Iar setul trei a fost usurel pentru elvetian. Ma intreb oare ce gandeste un jucator, cand se afla in fata lui Federer si se apropie de ultimele mingii care vede ca ii aduc infrangerea. Ar fi bine sa se numere ca la box de cand cade jucatorul si daca se mai ridica.

Federer a jucat relaxat, cinic jucandu-se cu psihicul adversarului. Dar isi merita noul titlu pentru loviturile de exceptie pe care le are...