Talent si geniu

Combinatia castigatoare in tenis, se pare ca e talent + bani. Restul, multa munca. Dar asta n-o bagam in ecuatie. O vom considera strigatul talentului. Exemplul cel mai bun e Rafa Nadal. La 18 ani, Rafa avea Ferrari-ul la usa. Atunci cand banii nu-ti mananca ambitia de tot si mai ai chef sa pornesti la lupta, inseamna ca esti cineva. E adevarat ca pleci de pe o pozitie privilegiata si nu te mai lovesti de problemele financiare care pe multi ii doboara in primii ani. Tenisul e un sport psihologic. Ai nevoie de acea atitudine de castigator. Si evident si de lovituri bune.
Geniile din orice domeniu au fost acei indivizi, care au ajuns in timp, cu un pas inaintea generatiei care i-a aruncat in lume. Care au vazut mai departe si au inteles lucrurile dintr-o alta perspectiva, dar corect. Majoritatea au ramas neintelesi de nimeni si n-au apucat sa-si auda strigat numele. Dar nu cred ca i-a interesat asta in viata. Ei pur si simplu s-a nimerit sa se nasca asa.
In tenis, geniul se pare ca este apreciat inca din timpul vietii. Lovitura de magician care ii iese unui tenismen, ii aduce punctul de pe tabela. Din pacate geniul din tenis, daca il ai, nu te tine toata viata pe teren. Corpul iti oboseste si nu mai vrea. Parca ar fi un joc numai pentru trupurile tinere. Ma uit la Federer si ma pot convinge de asta. A obosit, s-a plictisit intr-o oarecare masura sa alerge de la un turneu la celalalt, si totusi parca obisnuinta nu-l lasa sa se retraga.
Un caz asemanator pare a fi si Sorana Carstea. Si la ea e vorba de acea combinatie de care vorbeam la inceput talent si bani. Afacerile lui taticu din Targoviste. Foarte bine. Sa ajungi in sferturi la Rolland Garros te poate ambitiona pe mai departe. Mai ales cand ai 19 ani.
Sa nu uitam si cazul lui Marius Copil, pustiul tot de 19 ani, care se bucura tot de conditii de joc dupa care multi tanjesc. Hotelurile lui taticu din Arad parca. El inca nu se face auzit, dar potential are.
E privilegiata tara noastra daca numele lor va aminti strainilor ca mai existam pe harta si noi. Propriu zis tara nu prea ii ajuta cu nimic la reusita lor. Hanescu saracu, se trezise vorbind despre asta la un moment dat in federatie, ca nu au conditii de antrenament, terenuri ca lumea si alte nevoi, dar pana la urma a fost trimis la nani inapoi. Meritul e numai al lor daca reusesc si cred ca bine fac, atunci cand se mai intampla sa ramana stabiliti pe alte continente.