Oana Pellea si al ei Jurnal

Am citit pe nerasuflate prima carte a Oanei Pellea, Jurnal 2003-2008. Ioana Parvulescu spune in prefata cartii, ca e un jurnal care face bine si care cu siguranta ii va aduce multi prieteni. Oana Pellea are un suflet bun si frumos. Te apropie de ea prin destainuirile pe care le face si prin suferintele la care iei parte ca cititor. Oana Pellea e expresiva in cuvinte. Manuieste cuvinte si jongleaza cu sensuri. Oana Pellea iubeste viata si incearca sa se bucure de ea, desi uneori ramane cu un gust amar ce nu vrea sa mai dispara din suflet. Sunt impresionante pasajele in care descrie suferinta mamei sale, boala, iubirea lor nebuna, reciproca, moartea dansei si apoi singuratatea ei. Oana e un actor deosebit de bun. Am vazut-o la Bulandra acum ceva timp in Scaunele de Ionesco. Plange cu usurinta si rade cu drag. Vreau sa mai scrie Oana Pellea. Va recomand din tot sufletul cartea ei.
Recent Oana Pellea Daiana si-a lansat si propriul site, pe care puteti gasi multe informatii utile despre agenda ei, spectacole, etc : www.oanapellea.ro
Mai jos cateva citate din cartea unui suflet frumos cu infatisare de om:

"Poate ca Batranul a spus: Acum va arat tot ce e mai rau in voi si vom vedea la sfarsit cine va mai crede in lumina si in mine. Doamne, sigur ca meritam pedeapsa, dar ne e foarte greu, nu ne lasa in incercare".

"Replica la TV : Daca exista un decor, exista si un regizor. Deci Dumnezeu exista".

"Norocul e mic si lumea e multa, spunea Caragiale. Doamne ce om trist si amarui. Ca dulceata de cirese amare".

"Amintirile astea sunt ca niste animale speriate. Le e frica sa iasa la lumina. Stau acolo in bezna si se hranesc din mine."

"Bat clopotele. Bat si cheama oamenii la rugaciune. Clopotele urasc singuratatea. Clopotele bat asa cum bat inimile noastre, in acelasi ritm cu cordul nostru. De fapt, bataia clopotelor e amplificarea batailor inimii nostre. Un clopot e inima bisericii care bate tare, tare."

"Imi trece prin cap ca ar trebui sa ma las de fumat: nu pentru sanatate, ci pentru ca imi afum ingerul."

" Visele mele se ascund, de teama. Sperantele trebuie sa le caut in maldare de ciorapi sau la standul de blanuri vechi, mancate de molii. Sperantele mele sunt obsedate sa nu le fie frig si cauta caldura. Anii- habar n-am unde sa-i caut. S-au asezat la coada undeva."

"Detergentul TV va lasa creierele curate si mirosind placut. Folositi cu incredere. Spala tot."

"Imi place lemnul. Are miros, are viata si are istorie. Iti spune o poveste. Ce poveste iti poate spune metalul? Ma uit la masa de lemn la care sunt si ma gandesc cate pasari s-or fi odihnit pe copacul din care e facuta? Si cate cantece o fi ascultat? De cate ori o fi inflorit?"

"O furnica se uita in sus la un gandac
Un gandac se uita in sus la un soarece
Un soarece se uita in sus la o pisica
O pisica se uita in sus la un caine
Un caine se uita in sus la un cal
Un cal se uita in sus la un elefant
Eu ma uit in sus La Dumnezeu
Dumnezeu se uita in jos la noi toti.
Dar in sus?"

"Sperantele trebuie toate legate intre ele, bagate intr-o sticla mare, cu dop, si aruncate in mare. Poate mai folosesc si altcuiva."

"Seara, mama a facut cu mainele mele pasca. Intindem amandoua coca in tava si am impresia ca asternem un pat de nori pentru trupul lui Dumnezeu."

"Vreau sa scriu despre plecarea mamei si nu pot. A plecat... sau de fapt s-a mutat...Dar ochii astia de carne nu ma lasa s-o vad. De cand a plecat, imi urasc limitele carnii".

"As urla la tacerea mea, dar stiu ca e inutil. E surda."

"Moartea are miros, moartea are o prezenta parca mai puternica decat viata. O simti cum vine incet si definitiv."

"Moartea e ceva serios. Cere concentrare, seriozitate. Restul... Cei ce asista sunt slabi, pierduti, neputinciosi. Cel care pleaca la Domnul e cel puternic."

"Mi-e ciuda ca plang asa de usor..asa m-am nascut..as vrea sa ma pot abtine..nu pot, mi-e imposibil, imi trece prin cap ca probabil am umplut niste pahare degeaba si sunt oameni pe pamant care mor de sete..Daca toata omenirea si-ar strange lacrimile in pahare, cam cati oameni s-ar salva de la moarte?"

"Toti vorbesc de criza de cand o simt in buzunar. Nimeni nu vorbeste de ea cand o simte in suflet si in cap. Criza e de mult. Criza de modele, de frumos , de ideal, de visuri."

"Iau o fasie de realitate. O imagine, un cadru. Si incep sa-l trag de coltul din dreapta sus. Toata imaginea se deformeaza, trag din coltul opus, de marginile de sus, de jos ale cadrului. Realitatea e ca o coca."

"Cateodata imi inchipui ca explodez [...] Imi inchipui ca explodez si parti din mine ajung peste tot in univers. Praf. Atomi. Oricum prin respiratie, ajungem sa ne imprastiem in Univers. Respiratia mi se pare schimbul cel mai important pe care-l facem cu lumea. Cum adica? Trag aer in piept. Aer care e plin de respiratiile tuturor oamenilor care sunt sau au fost, de respiratiile tuturor animalelor, tuturor plantelor. De respiratiile parintilor, bunicilor, strainilor, cunoscutilor. Il trag in piept. Ma hranesc cu el si il eliberez din nou in lume. Cu mine inclusa in el. Hm.. Si imediat sunt respirata de toata omenirea. De tot Universul. Si mai sunt oameni care se simt singuri...Trag aer. In plamani ajunge aer consumat de Shakespeare, de Mozart, de Isus..dar si aer folosit de toti criminalii omenirii."