Cultura si spirit

In putinul timp liber pe care-l mai am la dispozitie in aceasta perioada citesc. Cred ca fara citit si fara a-ti face din personajele cartilor care ti-au placut, prieteni nu putem trai. Ar trebui sa fie un must have obligatoriu in fiecare sezon nevoia de lecturare. Eu cel putin am senzatia ca daca nu citesc ceva nu se mai leaga in interiorul meu. Se rupe si tinde spre descompunere intelectuala. Fondul nostru cultural trebuie incropit si fundamentat cu si din lectura. Nu putem spune ca nu ne pasa. E ca si cum am ucide dorinta fireasca de evolutie a omului. Iar omul nu are nevoie doar de evolutie profesionala, daca nu are in cap doar bani si iar bani. Spiritul se educa. In starea libera in care se gaseste, spiritul trebuie prins cu idei bune la care s-au gandit altii inaintea ta. Sa inveti din ce au scris geniile pamantului. Sa te descoperi pe tine. Sa te regasesti eventual.
In aceste timpuri de masturbare intelectuala, in care prostul gust e ridicat la mare rang, trebuie sa reusim sa ne strecuram si sa pacalim "mizeria" inconjuratoare. Nu vreau sa judec pe nimeni, nicio clasa sau vreo alegere a cuiva. Fiecare are nevoile si idealurile proprii. Dar avem puterea de a alege, ceea ce e foarte important. Si de ce nu am alege ceva bun, de calitate, pentru sufletul nostru pe care il mai ingrijim in putinul timp liber ramas?
Imi plac cartile vechi, cu acel miros de praf si de stat de mult timp in biblioteca. Sa simt mirosul generatiilor trecute cand dau pagina. De-aia imi plac si anticariatele, desi au devenit si ele o mare afacere.
Lasand deoparte teoria, am citit cu mare drag zilele astea Pascal Bruckner si a sa carte Hotii de frumusete. O recomand febril. A luat si Premiul Renaudot in 1997. Are un stil compact, omogen si foarte important, reuseste sa fie impredictibil. O combinatie intre filosofie si imaginatie pura. Romanul are o inlantuire logica a actiunii, un fir narativ simplu. Actiunea se petrece in Paris, dar si in punctul de granita dintre Franta si Elvetia. Spatiul si timpul, desi sunt precizate, par in aer, de pe un taram de basm. Intr-o casa pustie situata la locul de granita intre Franta si Elvetia, trei indivizi, dintre care o femeie, pun la cale uciderea frumusetii din lume. Invidiosi ca si-au pierdut tineretea si stralucirea, ei considera ca tinerii frumosi nu respecta legea egalitatii dintre oameni si astfel lupta pentru starpirea ei. Tinerii sunt rapiti si tinuti ani buni intr-o pestera ce a reprezentat depozit de armament pentru Elvetia in razboi, privati de tot ce e frumos in viata, de lumina, timp in care frumusetea le cade de pe corp. Apoi le este dat drumul. O gandire fixista, ucigatoare de frumos. Romanul e captivant si se citeste usor.