Nu putem trai fara Dumnezeu. El se afla in constiinta noastra de cum ne maturizam. Pana atunci parintii ne spun ce e bine si ce e rau din constiinta lor sau din experienta. Atunci sunt de parere ca incepem sa nu mai trecem cu vederea peste Divinitate. Sau mai bine zis atunci realizam ca avem nevoie de Dumnezeu. Ca ne-am nascut cu El in noi, fara insa sa avem asemanarea Lui.
Tot ce e bun in constiinta noastra e legat de Dumnezeu. Pana si moralitatea e legata de Dumnezeu. Pana si oficializarea iubirii il are pe Dumnezeu ca martor. Numai banii nu sunt legati de Dumnezeu. Latura materiala din noi care se cheama corp, e a Diavolului. Ea are nevoie de bani. De placeri si senzatii. Simturi, care nu ne diferentiaza de animale. Sau eventual am putea fi numiti "animale sociale", dupa cum zicea Voltaire. Tot ce mai ramane din noi, daca exista acest altceva face dinstinctia intre noi si animale. Si acesta trebuie sa fie spiritul.
Spiritul se intretine cu sentimente si cu stari inaltatoare, nu cu bani. Spiritul e legat de psihic. Psihicul nostru nu poate supravietui normal fara sa aiba legata credinta. Psihicul are diverse casute libere, numite si ele nevoi (strans legate de spirit, sunt esentiale). Casuta de baza e legata de un crez, de un scop precis. Casuta are si cheie, pe care numai noi o pastram. Nu putem trai fara un scop in viata. In acest caz e vorba de credinta. Unii introduc in acea casuta libera, goala, fara subiect, pe Dumnezeu. Casuta se umple si noi devenim increzatori. Dumnezeu e alegerea cea mai de succes. Dumnezeu e un prieten care te sfatuieste si te indruma prin proprile tale alegeri.Dumnezeu ne permite sa ne raportam la El, sa tindem catre perfectiune, chiar daca niciodata n-o vom putea atinge. Dumnezeu nu iti inchide ochii ca sa te conduca El. Nu. Te conduci singur in viata. Dumnezeu a ales sa nu intervina in viata noastra direct. El doar ne-a creat pe noi si a pus o picatura din El si in spiritul nostru. Din acest motiv il cautam si il descoperim pe Dumnezeu deja in noi. Il avem deja in noi, dar uneori nu suntem constienti de la inceput de asta. Demiurgul e martor la tot ce facem. Isi analizeaza si vegheaza opera. Nici Dumnezeu nu renunta la speranta in ceea ce ne priveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu