Stau si ma privesc in oglinda. Ar trebui sa ma grabesc, dar n-o fac. Ma studiez pe toate partile si am senzatia ca sunt alcatuita din doua bucati care se chinuie sa formeze un intreg. Si totusi sunt un intreg dupa cum ma vad altii. Nimeni n-are cum sa afle ce e in interiorul meu. Ciudat e ca oglinda e singurul obiect care imi da acest sentiment si totusi nu are puterea sa reflecte imaginea rupta din mine. E total neputincioasa. Baia mea e plina peste tot de farduri, rimeluri si de toate cele necesare infrumusetarii unui chip. Parca ma aflu intr-o cabina de spectacol. Siguranta diferenta e ca reprezentatia pe care trebuie s-o dau e pe scena vietii. Si acolo e multa realitate. Prea multa chiar. Realitate care ucide visurile si toate idealurile spiridusilor creati de Dumnezeu. Oamenii. Cel putin eu am ales scena, si nu sala ca sa fiu un simplu spectator si sa privesc succesele si insuccesele altora din primul rand.
Luciana o sa se supere sigur pe mine ca intarzii. Dar nu pot sa nu-mi iau masca obisnuita cu mine, cea care ma protejeaza de priviri directe in sufletul meu. Sunt un zugrav. Unul putin neobisnuit. Gletuiesc o fatza cu niste ochi si imi dau toata silinta ca totul sa fie cat mai neted, fara imperfectiuni. Sunt un zugrav caruia ii place si culoarea. Un estet. Aleg pentru mine.
E deja 20:15 si noi trebuia sa ne intalnim la fix. Sper sa nu fi plecat. La telefon mi-a spus ca are sa-mi povesteasca multe intamplari noi din relatia ei cu evreul. Luciana e o fata simpla, cu un suflet curat, usor naiva, dar foarte sensibila. Are un par cret, blond natural, care reprezinta decorul unui chip inocent si plin de viata. Ochii ei sunt jucausi si iti dau mereu impresia ca asteapta sa surprinda ceva unic. Probabil ca sunt niste ochi care fac fotografii la secunda si absorb unicul.
Mi-e prietena de multi ani, desi intre noi sunt multe diferente si privim viata din unghiuri total opuse. Ne contrazicem frecvent, dar asta ne ajuta parca sa ajungem mai usor la adevar. Argumente, dezbatere si o concluzie. Nimic din ce sustinem noi intr-o conversatie nu reprezinta un adevar unic. Totul poate fi contrazis. Intr-un fel imi pare rau ca nu avem experienta necesara sa editam o culegere de adevaruri unice. Sau poate ca nu exista de fapt adevaruri unice, generalizate, care sa poata fi aplicate la particular, la fiecare caz in parte. Noi suntem niste cazuri cu diverse situatii in program.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu