Cu masca

Pentru cateva clipe am facut pauza de iubire. Incercai sa ma privesti altfel decat intotdeauna. Era pentru prima data cand pozam pentru tine. Eram curioasa sa vad cum ma vei prinde pe mine in cadru si cum imi vei da viata intr-o fotografie. Nu vreau sa par statica in fotografie. Iti spun de pe acum. Toata lumea imi spune ca esti un fotograf de succes, ca nimeni nu te intrece in acest domeniu. Vreau sa incerc si eu experienta asta, desi trebuie sa fac abstractie de faptul ca te iubesc si nu te pot privi ca un fotograf.
Pe canapeaua din studio ma asteptau multe rochii pe care urma sa le probez si sa ma decid care imi pune mai bine in evidenta corpul. Era un miros cald, parfumat, care imi dadea o usoara senzatie de lene si ma imbia spre contemplare. Peste tot oglinzi, farduri si multe cutii nedesfacute. Simteam ca ma pregatesc pentru o noua situatie. Trebuia sa ies din starea asta. Sa fiu vie si spontana in stari. Sa surprinzi totul in atitudinea mea. Pe fundal se aude Royksopp. Muzica asta nu trebuie sa-mi dea niciun sentiment. Trebuie sa par din alta perioada. Diferit de ce prefer eu in materie de muzica, dar asta ma ajuta si mai mult sa ies din lumea mea. Te vad cum iti pregatesti obiectivele. Oare tu ce sentiment ai? E pentru data cand nu ma simt cu tine familiar.
Rochia asta in dungi galben cu albastru imi da un aer foarte feminin. M-am fardat strident si acum am un ten alb ca de portelan. O sa apar fara imperfectiuni in fata ta. O sa apar altfel. Cred ca te-ai indragostit de fapt de imperfectiunile mele, ca perfectiunea o intalnesti mereu in fata ta. Asa cum e ea falsa, cu eticheta de nume, prelucrata si fandosita. O ai totusi in fata ta. Uneori chiar tu o prelucrezi dupa aia. Foarte rar.
Simt ca devin geloasa pe aparatul tau foto. Sunt aproape gata, pregatita pentru blitz. Accesoriile mi le-am asortat, pantofii cu toc mi i-am pus, coafata sunt. Numai buna de pozat. Sa vedem cum o sa faci abstractie de faptul ca ma cunosti, cum ai sa te porti cu o straina. Doar asa ne-am inteles, ai uitat? Te rog sa nu joci niciun rol. Fii natural. Trebuie sa te invat eu?
Incercam sa-mi iau o atitudine diferita de cea obisnuita. Sa fiu o vampa. Mi-am aprins un trabuc si ma jucam cu atitudini noi. Ma priveam in oglinda, pana sa apar in fata ta. Ma imaginam undeva in jurul anilor '60. Oricum ai spus ca fotografiile vor fi alb-negru. O sa vad reactia ta.
Pe chipul tau se citea o usoara dezamagire si totusi ai incercat sa creezi o atmosfera plina de viata. Ma asezai in diferite pozitii, ma puneai sa-mi ravasesc parul meu lung, blond. Pareai euforic. Orgasmic. Oare in asta consta succesul tau? Ma doare ideea asta. Gelozia ma ucide. Stralucirea pozelor tale asta reflecta? Asa te incanta fiecare perindare in fata aparatului tau nenorocit? La fiecare blitz parca juisai si iti aparea un usor zambet pe fata. De satisfactie. Eu imi jucam bine rolul. Masca mea avea succes in imaginile tale. Simteam ca ceva se rupe in mine si nimic nu va mai putea fi ca inainte...