O noapte linistita, tacuta si misterioasa. Plina de intelesuri neintelese. O clipa de repaos, fara lumina gri. Incerc sa ies din timp, sa ajung intr-o lume atemporala, in care nu ma mai urmareste nimic si nimeni si unde nu trebuie sa ma grabesc sa fac nimic. Tin mainile pe ceasca de ceai fierbinte si mi le incalzesc, fiindca-s reci, chiar daca in camera e cald. Privesc in camera si nimic nu se misca. Inchid ochii si ma duc sa ma plimb.
Eram pe tarmul marii si ma plimbam cu picioarele in apa rece de mai. Dar aici nu exista timp. Ma jucam cu picioarele mele in apa. Ma gandeam la tine si stiam ca inca te iubesc. Gandul la tine era dulce si prietenos. Propriile tale ganduri nu te resping, ca-s ale tale. Vin si pleaca, dar te intreaba mereu. Era pustiu in jurul meu. Un vanticel inca racoros sufla neputincios si lenes. M-am oprit sa privesc infinitul. Sa ma bucur de ceva care nu are sfarsit in fata mea. O intindere cu apa. Daca as inota sa vad pana unde o sa rezist? Sa ma opresc si sa fiu inconjurata de distante uriase, de vietati curioase, dar neinteresate de mine? Sa dansez in apa de oboseala si sa ma bucur de orice val? Nu o sa incerc asta. O sa fac o alta calatorie. Calatorie in calatorie.
Am plecat spre un cer mai albastru. O sa-l caut pana o sa-l gasesc. Pentru o secunda am tresarit. Parul mi-a atins umarul si m-am speriat. A, ce cap mai am. Am o jucarie in mana, un cadou primit din dragoste, un ursulet mare si greu, dar pe care l-am ales povara mea. Ca un pacat pe care il duci cu tine in spate dupa ce l-ai facut. Dar aici nu mai exista pacate. Totul e altfel. E fantastic. Ursuletul l-am luat cu mine. Ca sa nu fiu singura. In lumea asta fara timp sunt singura. Iar el ma face sa uit de asta. Oare si in lumea fara spatiu e pustiu? ...
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu