Naturalismul

Unul din curentele literare care ma ispira este naturalismul. Invinge cel mai mult banalul si totusi face parte din realism. Naturalismul s-a manifestat mai ales in Franta, dupa 1860. Naturalistii considerau ca ereditatea unei persoane si mediul decid caracterul acesteia.
Ei descriau in operele lor tot ce e anormal, tot ce se abate de la regulile societatii, tot ce e bolnavicios. Alcoolicii, depravatii, taraturile, scursurile societatii erau in atentia naturalistilor. Personajele construite de naturalisti actioneaza instinctual, sfideaza legile morale, iar actiunile lor marcheaza prezenta patologicului. Asadar la acesti indivizi nu exista "stari sufletesti", cu numai stari fizice, forme de devitalizare a organismului sau urmari ale unor dezordini organice de natura nervoasa (Ex elocvent In raspar de Huysmans).
Emile Zola e unul dintre cei mai de seama naturalisti din Franta, urmat de fratii Goncourt, cu care a fost la mare concurenta, autorul cartii Bel Ami, Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, Huysmans cu a sa celebra carte Au rebours (In raspar).

Scriitorul naturalist vrea de-a dreptul sa se substituie omului de stiinta. Iata cum intelege un romancier naturalist, Emile Zola, sa conceapa un roman (citam din prefata sa la romanul Therese Raquin) :
„În Therese Raquin am vrut să studiez temperamente, iar nu caractere. Aici e toată cartea. Am ales personaje complet dominate de nervii şi de sîngele lor, lipsite de liberul arbitru, tîrîte în fiecare act al vieţii lor de fatalitatea cărnii. Therese şi Laurent sînt nişte brute omeneşti, nimic mai mult. Am căutat să urmăresc pas cu pas în aceste brute hărţuirea surdă a patimilor, impulsurilor instinctului, detracările cerebrale survenite în urma unei crize nervoase. Iubirile celor doi eroi ai mei reprezintă satisfacerea unei nevoi fizice. Crima pe care o săvîrşesc este o consecinţă a adulterului lor [...], remuşcările lor reprezintă o simplă dezordine organică, o răzvrătire a sistemului nervos extrem de încordat. Sufletul este cu totul absent, o recunosc, pentru că aşa am vrut să fie [...]. Scopul pe care l-am urmărit înainte de toate a fost un scop ştiinţific [...]. Am arătat tulburările profunde ale unei firi sangvine în contact cu o fire nervoasă [...]. Fiecare capital este studiul unui caz curios de fiziologie [...]. Într-un cuvînt, n-am avut decît o dorinţă: să caut în ei animalul, să nu văd decît animalul [...] şi să notez, scrupulos, senzaţiile şi actele acestor fiinţe. Am făcut pur şi simplu pe două trupuri vii operaţia analitică pe care chirurgii o fac pe cadavre.”

Cateva opere care pe mine m-au prins de-ale lui Emile Zola: Therese Raquin (1867), Madelaine Ferat (1868),
L' Assommoir (1877) , La curee (1871) , Germinal (1885). Ultimile trei opere amintite fac parte din celebrul ciclu Les Rougon-Macquart.
Si binenteles sa nu-l uitam pe Huysmans cu a lui carte minunata Au rebours (In raspar).