sâmbătă, octombrie 17, 2009

Cuplu adamic


Strazile sunt pustii. Vantul sufla nemilos. Natura a murit. Te tin de mana si inaintam in pustiu. Mana ta calda imi ofera tot ce am nevoie. Stransoarea ei imi spune tot. Ma uit in ochii tai si simt caldura. Fondul e bun. Am motiv sa continuu.
Intram intr-un magazin, iar vanzatoarea nu intelege ce-i cer. Repet si degeaba. Zgribulita se uita la mine ciudat si intrebator. Iesim. Scena a ramas netradusa. Ma uit in ochii lui si imi dau seama ca noi folosim un limbaj pe care nimeni nu-l intelege. Noaptea ne acompaniaza la pian. Plimbarea nu se termina. Cautam un refugiu si un alt magazin. Becurile de pe strada palpaie ciudat. Nimeni pe strada. Unde or fi toti? S-au ascuns de noi. Calatoria e lunga. Trebuie sa ne mai odihnim. Luna e timida azi. Un caine se uita ciudat la noi. Ma apropii de el, dau sa-l mangai si se fereste. Am gasit o banca intre doi stejari. Umezeala multa. Ma tin de tine si ma cuprinzi in brate. Nimic nu mai conteaza. Numai noi suntem vii, restul a murit. Respiratia ta seamana cu un cantec al trupului. Acum putem inainta din nou. Multe scari de urcat. Ambitia e pusa la incercare. Important e sa tinem drumul drept si sa nu ne uitam in spate deloc. Nu avem voie. Negru mult...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu