Imaginea lumii e una singura: multimea alearga disperata, frenetic, dupa faima, recunoastere, strazi cu numele lor date pentru vreo sclipire intamplatoare. Geniile adevarate nu au alergat niciodata dupa faima. Si-au purtat povara in carca o viata intreaga, au luptat neincetat cu proprile nelinisti si au incercat sa-si explice fenomenele de care erau inconjurati. Au creat o lume teoretica, la care ulterior, au fost alaturate date experimentale (in domeniile ce pot fi si experimentale).
Geniile au creat. Au descoperit si au fundamentat principiile lumii. Au luptat pentru idealurile omenirii. Au expus misterele, frumosul si uratul in culoare sau cuvinte magice, pline de profunzime si de valoare. Au adus esenta intr-o lume in care totul era gol, iar existenta curgea firesc, fara intrebari. Intrebarile au aparut din plictiseala. Geniile sufera de boala plictiselii. Noaptea, cand linistea oboseste orice ureche sensibila, iar somnul nu-ti e prieten, o minte frumoasa isi formuleaza intrebari la care cauta adevaruri unice. In ciuda faptului ca termenul de "adevar unic" ar putea fi combatut de obicei, lumea e intemeiata pe niste principii de viata, adevarul lor avand caracter legic. Axul e fix, rotile se misca.
Fiecare generatie a continuat ce nu a reusit sa termine precedenta. Intrebarea pe care si-o pun multi a devenit obositoare. Va exista un final? Transformarea nu va inceta niciodata, astfel incat viata sa moara. Asta e raspunsul. Putem visa doar la un nou inceput pentru candva.
Apoi geniile s-au rarit. Au fost inventate masinile si nu a mai fost nevoie de minte omeneasca asa mult. Masinile isi fac treaba si singure. Mi-e teama sa nu fim anihilati de proprile noastre inventii. Geniile au tacut.
Arta si creatia sunt in cumpana. Realitatea actuala nu mai inspira pe nimeni. Superficialitatea si mecanicismul au starpit si mancat potentialul creator din fasa. Imaginea lumii imi tot revine in ochi: multimea alearga disperata, frenetic, dupa recunoastere, strazi cu numele lor..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu