E frig. Ploua. Sunt zgribulita. Ma ghemuiesc. Pe multi ne trec fiori de frig. Poate in acelasi timp. Hibernam. Cugetam mai mult. Acusica vine sfarsitul anului cand iarasi tragem linie si ne facem calculele.
Avem o singura sansa in viata ca sa nu ne declaram invinsi de cum am deschis ochii. Sa actionam si sa nu mai cautam sensuri. Nu exista niciun sens. Trebuie sa dansezi pe ritmul vietii. Sa simti actiunea si sa nu ai timp de gandire. Marionete ale sortii. Papusari. Trebuie sa scoatem la iveala tot materialul bun din noi. Sa ne bucuram de orice senzatie, perceptie, emotie sau sentiment. Totul sa fie pur, intens.
E ceea ce mi-am propus si eu pentru mine cu mult sarg. Sa ma las purtata de val. Sa las dracului analiza deoparte. Mai putine intrebari cu cat mai multe raspunsuri concrete. Stiu ca totul e absurd. Ne nastem ca sa murim. In filosofia vietii raspunsurile pe care le cauti, duc la un sentiment complet de neputinta. Inutilitate totala. Magie spulberata. Misterul e sters.
Fericiti cei ce nu analizeaza nimic, traiesc doar pentru ei, si actioneaza siguri de sine.
Munca si iar munca. Macar cu tine insuti sa te lupti. Sa tragi de tine. Cu un singur scop. Depasirea sinelui. Duetul ambitiei si al perseverentei. Efect: reusita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu