Pustiu

E un zgomot inocent in camera. Il percep si totusi nu ma atinge. In schimb in mine curge liniste ca la robinet. O liniste care nu tace. Mi-e lehamite de tot, m-am saturat sa sufar, sa-mi simt sufletul inghetat, colturos si urat mirositor. Ma duelez cu doua stari pe care nu le voi invinge niciodata: plictiseala si singuratatea. O singuratate pe care o poti atinge cu degetele in plin miez. O singuratate pe care o zgarii cu unghiile pana se iveste sangele in oglinda proprilor ochi si tot nu ma lasa sa respir fericita. O singuratate care ma face sa ma simt umilita de propria-mi neputinta; stari ce se intrepatrund peste tot si in tot.
Realitatea nimiceste orice speranta, iar fantezia iti minte sincer orice simt. Asa-zisa realitate e imaginatia Creatorului. Traim o viata in care nu ne putem semna decat pe o hartie. Vreau sa ma semnez in vid. Sa scriu singuratate cu majuscule si sa-mi pun initialele intr-o molecula de aer.