Tudor Chirila face apel la toleranta

Aflat la Paris, in cautare de inspiratie si de liniste sufleteasca, Tudor Chirila priveste adanc in sufletul sau si compara atent mentalitatile francezilor cu ale noastre. Parisul e un oras primitor," orasul tuturor", in care oriunde ai privi, observi melanjul de natii, mentalitati, dar care, indiferent de cine ar fi "cotropit" nu-si dizolva esenta si cultura specifica sub nicio forma. Parisul te provoaca sa fii tolerant, sa uiti de rasism, de xenofobie si de orientari sexuale deviante.
Lui Tudor Chirila ii place sa analizeze si sa-si dea cu parerea despre oameni, sa intuiasca si sa se imagineze in pielea celorlalti. Calatorind cu metroul, acesta observa o mama tanara, putin trecuta de patruzeci, cu fiul ei, adolescent, homosexual. Apare anormalul in ecuatie. Prejudecatile lui Chirila aduc cu sine compasiunea pentru biata femeie, care cu certitudine e constienta de situatia fiului sau. Apoi ii vine in minte si ideea realista ca societatea franceza nu respinge si nu are nimic impotriva unei comunitati "mai speciale", ca cea a homosexualilor. Tudor isi da seama cata nevoie avem de toleranta si cat de importanta este aceasta pentru psihicul nostru, referindu-ne mai ales la romani. Romanii sunt marcati inca de comunism, iar trecerea la libertate se va face treptat in zeci de ani probabil. "Europa nu tine insa cont de trecutul nostru si ne vrea brusc liberi la minte si intelegatori[..]Nu poti sa ceri subconstientului colectiv sa-si schimbe perceptia fata de un aspect sexual care acum douazeci de ani era infractiune si se pedepsea conform codului penal", afirma Chirila pe blogul sau.
Referindu-ne strict la comunitatea gay, stau si ma gandesc cu oroare cat de mult s-a ras de bietul Naomi, care din pacate singurul lucru pe care il are gresit, e ca nu se simte bine in pielea lui si vrea sa fie altceva decat l-a lasat Dumnezeu. Romanii rad, se amuza la lacrimile altora, care se abat de la normalitate. Iar Biserica romana in loc sa tina cu toleranta ii condamna si mai mult, si-i afunda in neputinta.
Toleranta este rodul civilizarii, asa cum observa si solistul trupei Vama.
Finalul postarii sale se incheie cu o serie de intrebari cat se poate de pertinente: "Cat de toleranta este Europa cu incapacitatea noastra de a fi toleranti? Oare provocarea suprema nu este tolerarea intolerantei? Cat de mult e dispusa Europa sa inteleaga ca noi nu avem RESURSELE de a accepta lucruri pe care inca nu le intelegem?"