Am plecat amandoi de mana in lumea larga. Degetul meu mic se tinea de al tau, care facea pe barbatul in relatia asta. Un soare cald, vesel, ne deschidea drumul. Totul era de un verde crud, plin de seva, de viata si de putere. Natura ne era partasa la toate sperantele si idealurile noastre, de copii inocenti, cu griji de adulti in schimb. Ne urcam din autobuz in autobuz, ne jucam, iubirea noastra alerga nazdravana, deasupra ei fluturasi colorati si mai jos, noi, martorii, la ce ni se intampla. Stabilisem de acasa sa ne luam alte nume, alte amintiri, sa nu fim incarcati deja de inutilitati si sa putem porni gratios in unduirile vietii impreuna. M-am oprit intr-o gradina plina de flori si am rupt cat pentru un buchet fiind atenta sa nu ma vada cineva. Multa culoare, agitatie. Pana si gandacii erau in petreceri si in demonstratii organizate cu mult timp inainte din cate am inteles. Asteptau doar o vreme favorabila. Apoi mi-am dat seama ca dupa noi alerga un batranel suparat ca i-am rupt florile din gradina muncita. Am inceput sa radem ca turbatii si sa ne bucuram ca cineva lua parte la fericirea noastra, desi nu ne intelegea extazul. Asa e, cand devii batran, vezi ca nu mai poti alerga dupa nimeni, ca nu te mai tine partea fizica si esti ingreunat de atatea amintiri. Nu e nedrept. E firesc. Asa le dai si altora dreptul sa repete lucrurile frumoase prin care ai trecut tu. Batranul ne ameninta cu degetul aratator, desi incepuse sa zambeasca usor.
Radu era cu mine. Atingerea noastra statea doar in degetul meu mic. Se lasa seara si ne-am dat seama ca bucuria noastra nu mai avea curand spatiu de desfasurare, ca natura nu ne mai gazduia cu lumina ei magica si stralucitoare. Ne-am luat strans in brate si ne-am intins pe ceva moale si calduros. Am adormit ingereste, purificati de sentimentele noastre absolute, care nu puteau fi traduse in cuvinte. Vraja zilei a coborat in vis...
frumos :)
RăspundețiȘtergere