Sunt intr-o perioada mai deprimanta a vietii mele, in care nimic nu-mi place si nimic nu se ridica la asteptarile mele. Se poate vorbi de o ciclicitate a acestor stari, e adevarat destul de dese, dar acum depinde si de om si de gradul lui de inadaptabilitate.
Ma gandesc uneori ca sunt un om slab, pentru ca nu pot accepta intr-un final rautatile celorlalti, nu-mi pot inaclai mintea cu invidii si cu iubiri superficiale. Pur si simplu nu ma pot obisnui si nici nu pot ramane intr-un colt indiferenta si impersonala. Din acest motiv imi e si greu sa muncesc undeva, pentru ca in scurt timp observ impuritatile de pe fundul apei.
As prefera in schimb sa vand idei si iluzii dornicilor, asternute pe o hartie speciala, notate fin cu un creion bine ascutit. M-as arunca in propriile fantasme cu putere si entuziasm si i-as convinge poate si pe altii sa se joace de-a imaginatia realista si sa urmareasca "altceva". Putem inventa si aceasta imaginatie realista, pe care eu am descoperit-o la Huysmans si chiar mi-a placut. Poate uneori e mai bine sa traim multe intamplari in imaginatie si altfel sa nu ajungem niciodata la esec si amarul gust al banalului. Acel dans fabulos al proprilor idei pe sarma, cand daca nu esti atent, te poti dezechilibra si ajunge din nou in nemiloasa realitate.
Pur si simplu nu vreau sa traiesc precum altii, o simpla viata prin care au mai trecute sute de generatii inaintea noastra si eu m-as incapatana sa cred ca a mea va fi mai unica decat a altora...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu