Zilele acestea l-am citit cu mare drag pe Marin Preda. Mi-a placut Cel mai iubit dintre pamanteni si acum m-am apucat de Delirul. In Cel mai iubit... Victor Petrini, personajul principal al romanului este un profesor de filosofie ratat datorita sistemului politic din acea perioada de prin anii 50', cand va trebui sa execute doua pedepse cu inchisoarea acordate pe nedrept, provocandu-i astfel mari rupturi in constienta si impiedicandu-l sa-si mai faca meseria, aceea de profesor.
Victor Petrini e sensibil, insetat de absolut si de cunoastere, declarand in finalul romanului ca "daca dragoste nu e, atunci nimic nu e."
Un roman omogen, al carui titlu insa nu mi se pare atat de inspirat pentru opera. Victor Petrini reprezinta tipul individului neinteles de nimeni, inadaptat, avand o superioritate, care-l face sa fie de cele mai multe ori dezamagit de ceea ce vede. In rest actiunea romanului nu v-o povestesc.
Cert e ca citirea romanului nu mi-a fost inspirata de aparitia lui in colectia cartilor din Jurnalul National, pur si simplu l-am gasit prin biblioteca. Nu citesc Jurnalul...
Delirul se apropie de Morometii, alt ton, alta categorie sociala descrisa, dar aceleasi problematici date de perioada politica.
Astazi m-am uitat si la Amores perros al lui Inarritu. Si totusi pe primul loc la spanioli in ce ma priveste, ramane Almodovar, care m-a cucerit definitiv cu multe din filmele lui.
In rest saracia se mentine, macar noi sa nu ramanem saraci in ceea ce priveste nivelul cunostintelor noastre si sa nu fim de acord sa ni-l mentinem constant.
Pe final ceva penibil. M-am bucurat mai devreme cand am citit ca pleaca Mircea Radu de la Antena datorita unor neintelegeri cu echipa, fapt care pot sa spun ca ma bucura, intrucat m-am saturat de maneleala aia lacrimogena, desi nu ma uitam deloc. Sa mai si citeasca batranii, ca de-aia se sclerozeaza la 60 de ani, nu sa stea toata ziua cu ochii in televizor si mintea sa nu le mai e pusa la contibutie cu nimic..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu