Si acum incep barfele si titlurile pe prima pagina in ziare care o au ca personaj pe Elena Gheorghe... Cum am mai spus, nu-mi place Elena Gheorghe. Dar deloc. Timbru, nimic. Nu e fina, cizelata, nici macar engleza am inteles ca nu stie sa vorbeasca cum trebuie. Nu neg faptul ca are voce si stie sa racneasca cum trebuie, dar nu va putea niciodata sa fie o showmanita. Nu se pune problema ca ea sa nu fi cantat live.
Ce am putut intelege noi romanii din acest Eurovision, e ca s-a terminat cu stereotipiile. Nu vii pe scena, interpretezi o piesa buna, dai din fund de doua ori si gata. E nevoie de show, de o atmosfera in jurul tau, de un mesaj sau stare pe care sa le transmiti prin muzica ta. Sau poate asta am inteles doar eu. Elena Gheorghe a fost doar un bun interpret. Atat. Aproape ca nici nu se misca pe scena. Era incordata si parca de-abia astepta sa se termine. Pe cand asta se vede.
Si grasa din Malta a cantat senzational. Parca era Monica Anghel. Dar nu piesa si interpretarea castiga intotdeauna dupa cum am mai spus.
Norvegienii erau relaxati, niste copii, care aveai senzatia ca in drum spre scoala au trecut si pe la Moscova sa dea o cantare pentru 300 de euro. Au facut spectacol cu povestioara lor. Nici macar nu a cantat grozav baietelul major. Norvegia a demonstrat ca orice e posibil daca iti doresti. De fapt prima data au demonstrat-o vecinii finlandezi, Lordi imbracati in monstri. Oricum cam dubios si sistemul de votare.
Cred ca daca se ducea altcineva in locul Elenei Gheorghe am fi fost pozitionati mai bine in clasament. De exemplu trupa Zero. Dar Marcel Pavel si juriul "specializat" in alegeri muzicale de prima mana, n-o sa iasa niciodata din incalceala asta a stereotipului comunistic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu