miercuri, aprilie 15, 2009

Lectii de ipocrizie


Nu-mi plac falsitatea, minciuna si zambetele unei masti. Cred ca nici daca m-ar da viata in continuu cu capul de pereti, nu as putea vreodata sa le accept. Mi-e foarte clar ca pierd multe lupte din start. Ca diplomatia mea nu functioneaza si nu sunt in stare sa-i zambesc unei persoane care stiu ca tocmai face eforturi sa ma induca in eroare. De la cei din jurul nostru, putem lua oricand lectii de egoism. Fiecare e dispus sa faca orice pentru a-si atinge scopurile. Mi se intampla sa vad uneori, tineri casatoriti, care nu comunica suficient, ba chiar au secrete si interese separate. E dureros. Si totul pentru ce pana la urma? E epoca pupincuristilor. Te mentii in top, daca esti pregatit in orice moment cu raspunsul pe care vrea sa-l auda persoana pe care trebuie s-o impresionezi. E suficient sa-i spui ce asteapta sa auda, sa-i salte ego-ul si sa-i scuture praful de pe aripile de carton. Mi-e sila. Mai bine mor de foame si raman eu. Sau poate ca o sa ma satur de atatea lovituri si o sa ma schimb involutar contaminandu-ma de efectul de turma.
Nu cred ca devenim mai inteligenti pe zi ce trece. In niciun caz. Evolutia, tehnologia nu tin de intelectul individului. Masinile ne usureaza munca, ne fac mai lenesi, ba chiar ne ingusteaza alegerile. De aici poate si aceasta mare mancatorie intre jucatorii vietii. Ar trebui sa existe legi de fair-play in viata. Si cei care nu le respecta sa fie depunctati si obligati sa ia totul de la capat....

Un comentariu:

  1. esti ofuscata tare, mi-e frica sa-ntreb de ce :) mi-a placut faza cu "praful de pe aripile de carton"

    RăspundețiȘtergere