M-am uitat la Into the wild azi. Un film din 2007 facut de Sean Penn. Spectaculos. Filmul surprinde viata unui tanar care alege sa-si traiasca altfel viata..El nu se poate adapta societatii si alege sa se refugieze in natura, unde lupta pentru supravietuire e grea si presupune mult mai multe eforturi. Evident, nu era un tanar obisnuit, ci avea merite deosebite la scoala, o sora, dar si o familie care nu-i intelegea nevoile reale. Merita vazut. Un final pe masura altceva nu mai spun.
Filmele, cartile, pe care le citesc imi induc anumite stari. Ma atasez de personaje ca si cum as fi acolo si as lua parte la actiune alaturi de ele. Asa sunt eu. Uneori nici nu am nevoie de mai mult de atat. Unde vreau sa bat de fapt?
Ideea e simpla. Sa traiesti un alt fel de viata. Ar fi prea ordinar sa te supui ciclurilor vietii, fara sa ai parte si de niste peripetii, de situatii care te surprind, de salturi neintuite. Come on. N-as putea sa-mi iau un job bine platit, sa ma complac in munca rutinata pana la adanci batraneti, sa ma marit si sa apara brusc tancii de fusta mea. Ar insemna sa devin o mare plictisita. Oamenii care aleg o viata de tipul asta nu aduc nimic nou posteritatii. Duc doar o lupta a nevoilor firesti fiziologice si materiale. Mai bine sa ai o viata ca a lui Edith Piaf, decat a unuia lipsit de curaj, care isi reprima adevaratele stari si sentimente. A, daca esti intr-adevar unul care se simte bine infipt in realism si in controlul deplin al lucrurilor, ramai unde te afli, ca nu are rost sa incerci altceva.
E asa frumoasa viata asta, daca stii cum s-o traiesti. Are un gust atat de bun. Totul depinde de intensitatea starilor. Cu cat intamplarile sunt mai condimentate cu atat perceptia noastra are mai multa culoare, iar emotiile sunt mai intense. O da...Multi vor spune acum uite pe cineva care sustine hedonismul sau epicureismul. Nu despre asta este vorba. Doar de a te lasa impulsului, de a nu reprima adevaratele dorinte...Doar o viata avem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu