De Pasti

Iau parte si eu fara sa vreau la agitatia asta pentru Pasti. Sunt luata de cercul nerabdarii altora pe sus. Nimic surprinzator nici anul asta. Aceleasi sarbatori, pregatiri si furculite. Miei taiati si chinuiti cu ochi intrebatori pentru acelasi scop. Mi se pare nepotrivit sa iau parte la ospatul de Pasti. N-am tinut post si nu am facut nimic sa merit aceasta sarbatoare. Sa se bucure altii. N-am niciun chef sa vad oameni care se duc sa ia lumina, canta eventual de trei ori Hristos a inviat si se indreapta agale spre casa cu burtile disperate. Daca spuneam de Craciun, ca nu am simtit nicio atmosfera, cum as putea acum sa sar direct la Inviere? Oare Mantuitorul n-a obosit sa invie de atatea ori? Singurul lucru bun pe care il mai vad la sarbatori e ca aduna familii. Ca se intalnesc poate dupa mult timp cu totii si se bucura de aceasta reuniune. Iubire pentru apropiati, pentru rude, pentru prieteni. Ganduri bune, rautati lasate de o parte, invidii uitate pentru acelasi scop: Invierea Domnului. Caldura sufleteasca si bucurie pe fete astenice.
In rest, nimic nou. O sa avem un an greu. Cu tot felul de crize, eventual cutremure, dupa cum spun unii si lipsuri de toate genurile. Si asta face parte din ciclicitatea evenimentelor la care trebuie sa ne spunem. Natura a obosit sa se supuna si ne sperie cu ale sale forte pe care nu avem cum sa le controlam. Haosul controlat capata alte dimensiuni. De haos si atat. In rest numai de bine si Paste fericit!!!