Despre oameni

Peste tot numai oameni, vieti, suferinte si experiente. Ce am invatat eu despre oameni pana acum, este ca toti avem slabiciuni, temeri si poate, uneori, complexe. Ce ne face oameni si nu roboti, este latura noastra psihica. Emotii, trairi, sentimente, plansete si rasete, strangeri de mana. Probabil ca din cauza asta si suntem muritori. Poate daca nu am cauta atatea raspunsuri la intrebarile noastre, daca nu am avea framantari si nu ne-am consuma in interior pe parcursul atator ani, am fi nemuritori. Ne-ar mai trebui un cip implantat in creier de la inceputul vietii care sa ne programeze scopul pe Pamant si cu asta s-ar simplifica totul. Dar, n-ar mai avea niciun farmec, sa recunoastem.
Oricum n-am fi constienti de noi. Am fi programati.
Sa revenim la slabiciuni. Exista oameni mai puternici si oameni mai slabi? Nu. Exista doar persoane care stiu sa isi ascunda mai bine trairile adevarate, sa le imbrobodeasca sub o masca dintr-un material de mai buna calitate, care protejeaza mai bine contra vanatorilor pusi la panda. Acele persoane care nu-si tradeaza emotiile, care nu se spovedesc comunitatii si care tin la scopul lor mai mult decat orice. Acestia sunt oamenii pe care ii invidiem uneori. De ce nu refuleaza si de ce nu cad? Pentru ca au sprijin in spate, pe care il cauta fara sa-l numeasca asa. I se spune familie. Au pornit la lupta impreuna si fiecare il sustine pe celalalt. Ei stiu ca doar familia ii poate ajuta. Se accepta asa cum sunt intre ei si numai in acest cerc li se cunosc slabiciunile. Cand ies din barlog, isi iau atitudinea potrivita si masca de fier pe fata.
Restul indivizilor mai slabi, sunt usor de citit dupa emotiile intense pe care le traiesc in vazul celorlalti si pe care si le manifesta fara sa se controleze. Se expun fara sa-si dea seama. Sa nu uitam ca si cei din prima categorie cer ajutorul. Dar e un alt tip de ajutor. Cam asta despre slabiciunile noastre si despre cum ne controleaza in societate. Mi se pare foarte simplu. Se poate sa ma insel. Voi afla asta in timp sau poate doar ma voi convinge si mai mult. Solutia nu e deci reprimarea, ci un mai bun control...