Sa contiuam. Individul se intoarce dupa 30 de minute si imi spune ca nu a reusit sa afle nimic. Tot ce ne ramanea de facut era sa sunam la hotelul respectiv si sa-l rugam pe receptioner sa ne explice cum sa ajungem. In cazul de fata se aplica cu succes expresia "nu-l vezi de nas". Era sub ochii nostri hotelul, dar asa se intampla cand nu intalnesti persoane dispuse sa te ajute. Am descoperit o camera foarte mica, parca in miniatura, unde fiecare cm era folosit cumva practic. Macar era foarte colorata. Asa e toata Venetia de altfel in ceea ce priveste spatiul utilizat. San Marco e o adevarata risipa de spatiu in mintea lor cu siguranta.
Cum era de asteptat seara nu s-a incheiat atunci. Am hotarat sa mergem sa dam o mica tura, mai ales ca acum stiam care ne e hotelul si poate gaseam si ceva de mancare. Imi place foarte mult principiul labirintului din Venetia. Toate stadutele foarte inguste se ramifica sau se continua una cu cealalta. Era cam ora 1. Toate restaurantele inchise evident. Singura speranta de incetare a foamei ramaneau gheretele cu sandwichuri si inghetate, care au insemnat mare lucru de altfel pe toata perioada sederii noastre. La un moment dat ne-am prins ca ne ratacisem si ca nu mai stim in ce directie s-o luam ca sa ne intoarcem. Daca n-ai spirit de orientare Venetia e un chin. Noi nu aveam acest dar. Sa n-o mai lungesc atata, nu ne-a mancat nimeni pana la urma, desi strazile erau pustii si mie mi-era frica de muream pe acolo si am reusit sa ajungem si la patul binemasurat. Am uitat sa mentionez ceva. In San Marco sobolanii faceau ture de intampinare a turistilor nocturni.
A doua zi am reusit sa vedem Palatul Dogilor care nu m-a impresionat in mod deosebit decat prin deosebitele picturi ale renascentistilor Tintoretto, Veronese sau Tizian, salile de judecata fabuloase ale dogelui si inchisorile. Cam atat. M-a surprins foarte mult o harta care surprindea Europa nu mai stiu exact de prin ce secol, dar care situa Romania sub Grecia, ceea ce m-a uimit si de altfel nici n-am inteles despre ce era vorba. Daca va duceti la palat sa nu uitati sa va uitati si la harta asta ca mie mi se pare mare mister cu ea.
In rest Venetia e un oras negustoresc doar pentru asta era cunoscut inca din Evul Mediu. Vanzatorii nu sunt primitori cu turistii, chiar nu-i intereseaza decat sa le platesti ca stai jos (da, e un alt pret la inghetata daca ramai sa o mananci la masa sau daca alegi sa o mananci in mers si eventual la copertura-fata de masa ca doar si aia costa). In concluzie pe acolo am mancat multe scoici si chinezescuri la greu. Dar evident ca si la chinezi se plateste fata de masa.
Ce m-a fascinat foarte mult au fost insulele din apropiere de Venetia. Lido e cea mai cunoscuta si cea mai apropiata de Venetia. Acolo se poate face plaja, iar seara sunt cluburi. De altfel singurul loc unde poti gasi un club in toata Venetia. Apoi urmeaza celebra Murano, unde se gaseste multa sticla de Murano. In Murano nu prea ai ce sa faci, totul e pustiu, iar sticla foarte scumpa si decat sa stai sa negociezi un an cu ei, mai bine renunti daca nu tii neaparat sa colectionezi sticlarie acasa. Pe toate insulele ajungi cu vaporetto evident. Urmeaza Insula Cimitirului care mie mi s-a parut cea mai interesanta dintre toate. Acolo sunt dusi toti mortii Venetiei. In functie de conditia sociala a familiei, fiecare e ingropat intr-un anumit cavou sa-i zicem de materiale diferite ca pret si evident si aici vorbim de spatiu. Cei saraci au mai putin spatiu si sunt incinerati de obicei si bagati in niste cutiute care sunt aliniate cu alte sute de acelasi fel si tinute intr-un fel de camera. Pentru cei curiosi va pot spune ca nu e ceva deosebit in cutiutele acelea, ci doar bucati de oase carbonizate (am avut evident curiozitatea de a deschide o cutiuta, mai ales ca eram singuri pe insula).
In Venetia e mult de vagabondat, multe bazilici si catedrale frumoase care merita vazute. Una din ele e chiar Basilica San Marco de langa Palatul ducal care te impresioneaza prin mozaicurile deosebite si unice si prin altarul fabulos. Magazine iarasi cate vrei la preturi ca si la noi de altfel, dar cu siguranta lucruri din colectia din anul respectiv. Mi-am luat evident cateva perechi de pantofiori frumosi ca doar nu as fi rezistat nici in ruptul capul tentatiei. Am intalnit multi romani prin Venetia, mai ales patroni de restaurante, care faceau afaceri de ani de zile acolo si care se bucurau de viata linistita si calma a imprejurimilor, in ciuda cardurilor vesnice de turisti curiosi. Va urma inceputul finalului....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu