Pazea ca vine!

Bine ca a trecut si marele vestitor al primaverii (despre 1 martie e vorba). Acum o asteptam cu mare drag pe Doamna "umezeala" care va aduce cu dansa eruptia mugurilor din crengile uscate. Soarele va incepe sa ranjeasca mai prietenos, iar vantul va aduce cu el o adiere usor calduta care ne va trezi si pe noi din vechile ganduri intunecate. Si cand transformarea va incepe, ne va cuprinde astenia. O data cu trezirea naturii din vegetatie, vor incepe sa ne creasca si noua aripi noi. Asa vad eu primavara. Ca o ruptura. Ca un posibil nou inceput. Vechile stari vor putea fi omorate si mugureii nostri vor fi noi samburi de sperante. De dorinta la viata. De o regasire. Vom avea noi aripi. Cele vechi erau prafuite si rupte. Omiziile se vor transforma in fluturi frumosi si colorati pentru ca incepe lumina unei noi vieti si soarele a decis sa ne mai incalzeasca nitel. Stiu ca e devreme pentru omizi. Dar larvele acum incep sa spere in posibilitatea unei noi metamorfoze.Metamorfoza lui Kafka. Si totusi nu de asta e vorba. Numai soarele nu s-a plictisit de inevitabila ciclicitate la care e supus de Creator. Toti ne supunem timpului. Ne intoarcem de unde plecam si totusi de fiecare data e altfel. Schimbarea ne va devitaliza un pic. Vom avea dureri de cap si vom fi irascibili. Dar cu totii vrem sa iesim din amorteala. Ne simtim singuri si pustii fara flori, frunze, copaci si zambete de la natura. O primavara frumoasa cu ganduri senine!