Forfota de primavara

Azi am vagabondat prin oras ca un caine in cautare de stapan. M-am impiedicat de o batranica, care zambind, mi-a zis nu mai casca gura maica pe strada ca cine stie ce-o sa mai patesti. I-am zis saru' mana si mi-am vazut de drum. Am ajuns sa am in mine o contradictie de stari. Cred ca o sa devin o veritabila mizantroapa. Nu mai simt nevoia sa socializez cu nimeni, nici macar cu mine. Pe de alta parte, cealalta bucatica de personalitate din mine are chef sa se afirme si sa iasa in evidenta prin te miri ce prostii, ca un copil, care incepe sa tipe ca sa atraga atentia si sa fie bagat in seama. Sa nu mai punem la socoteala ca primavara asta imi incetoseaza si mai mult caile. Dar o sa-mi treaca mie cumva.
Am dat si o tura de regie. Mi-era dor sa vad fete noi si sa ma plimb prin parcul Politehnicii. Caminele arata ca gandacii scapati de dezinsectie, dupa ce au fost vopsite si zugravite la curatenia de primavara. In rest numai gunoaie, maldare chiar, presarate cu porumbei care ciugulesc resturi intrate in putrefactie. Primarul Oprescu se pare ca nu are de gand sa se agite in privinta constructiei podului de la Grozavesti- Basarab. Zona arata ca dupa bombardamente, din peisaj lipsind mortii si ranitii. Cu siguranta si-a impus sa nu grabeasca treburile, mai ales ca odata cu prezidentialele din iarna asta o sa tot fie agitatie si treburi de aranjat sau de luat parte ca martor. Televiziunile o sa tot dezbata pana atunci, deci o sa se piarda din vedere si asta. Cert e ca nimeni nu se tine de promisiunile electorale, ca doar nu mai exista morala in zilele astea si mai ales in randul oamenilor politici. Nu le mai trebuie si fapte. Vorbele au convins la vremea respectiva. Un sistem de tot rahatul, in care adevaratele valori au ciorap pe cap ca sa se sufoce mai repede si sa intre in coruptul sistemul in care daca nu se adapteaza zboara ca vrabia speriata de pe gard.