Incotro lumea?

E o intrebare care ma obsedeaza...Nu imi plac vremurile in care traim si simt ca nu mi-e locul aici, dar nu am incotro. Si nu e vorba de pesimism aici. Ma uitam aseara la stiri si am ramas stupefiata cand am vazut ca au inventat deja un robot care opereaza singur pe corp deschis, nefiind nevoie de niciun insotitor. Evident doar in unele interventii. Urmeaza sa il faca mai destept in timp. Daca am ajuns sa avem si noi un robot din asta, ma intreb ce aparatura detin americanii la ora actuala.. Ghinionul lor ca au prea multe boli. Ca doar daca sunt asa de avansati si dezvoltati, au ajuns si la mutatii genetice la nivel inalt si, implicit la mai multe tipuri de boli. Nu cred ca exista Progeria pe alt continent decat al lor. Dar sa revenim.
Ne apropiem de o a doua mare industrializare, cand munca oamenilor va fi inlocuita de masini. Am senzatia ca suntem deja in romanul americanului Kurt Vonnegut si a sa carte Pianul mecanic, unde fisa de identitate a cetateanului era axata pe I.Q.-ul individului si pe testul final de capacitate intelectuala care stabilea ce poate face in viata. Poate parea un pic fascist, desi nu e. Asta presupune industrializarea. Vom ajunge sa fim impartiti clar in functie de intelect. Si ca in carte, e foarte posibil sa fim divizati in cei care asista masinile si sistemele (cei cu un I.Q. mare), fiind si cei care le controleaza, dar si inventeaza unele noi, si cei de la Reparatii si Epave, care fac munca fizica, dar aici fiind inclusi si doctorii, frizerii, etc. Sa speram ca totul va ramane SF si nu vom ajunge sa traim intr-o lume de sticla cu masini de fier. Mai ramane sa moara si iubirea si cu asta chiar ca nu mai avem pentru ce trai. Eu una nu m-as putea adapta...