Uneori am senzatia ca totul e un joc. Ca eu nici macar nu exist cu adevarat. Ca sunt o imaginatie a altcuiva. Dar pe parcurs descopar ca nu sunt. Sunt o proiectie reala, care acum bea un pic de sampanie si mananca masline verzi. Intrebarea care urmeaza este: ce faci daca nu stii sa traiesti? Stai sa inveti toata viata sa-ti traiesti propria viata? Daca nu vei invata niciodata? Cum faci sa reusesti? E vreo reteta? Cred ca viata asta e un joc psihologic, iar pe fundal sunt niste calitati care te pot diferentia de restul turmei si te fac special. Daca ai nervii tari, iar calitatile nu pot sta in tine fara sa iasa pe tapet, atunci vei reusi. E atat de simplu. Depinde doar daca ai combinatia asta.
Vreau sa strang bani si sa cumpar fericirea. Oare imi ajunge o viata sa strang banii astia? E o stire de ultima ora : "Fericirea a aparut in supermarketuri". Dar, daca stau bine sa ma gandesc asta se intampla cam prin 2070, deci trebuie sa dau paginile inapoi, pentru ca suntem doar in 2009. Imi place sa caut fericirea. Vreau sa aflu cum poti sa eternalizezi acele momente de extaz spiritual. Fericirea nu e fizica. Nu poate fi fizica. Corpului tau ii poti da hrana alimentara si sexuala sau ce mai vrea el, dar in suflet patrunde adevarata fericire. Cred ca poti fi cu adevarat fericit cand iubesti si te daruiesti total. Atunci iti primesti fericirea. E un schimb. Restul de fericiri intalnite sunt micute si materializate. Asadar avem la dispozitie timp s-o cautam, sa experimentam pe noi tot ce e posibil si ce ne lasa constiinta. Nu stiu daca merita sa alergi toata viata in cautarea fericirii, dar asta voi putea spune doar cand voi ajunge la finalul cautarii si cand moartea ma va lua de mana...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu