Amintiri din epoca de aur 1

Aseara am fost la premiera ultimului film al lui Mungiu la Cinema Studio, Amintiri din epoca de aur 1. Agitatie mare, indivizi nefericiti ca nu au de unde sa-si procure floricele ca sa rumege zgomotos in timpul filmului, actori mici la inceput de drum care isi updateaza noile aparitii de film si spera sa ajunga departe in scurt timp, varsta a treia prezenta (jos palaria), fete singure ca mine etc. Tin sa mentionez ca recent s-a incercat o renovare la Cinema Studio. O lampa ici, o lampa colo in plus, desi era mai interesant cu lumina mai slaba, scaune noi si perdele din material mai bun. Una peste alta e un cinematograf la care merg de peste 4 ani si nu l-as da pe mizeria de movieplex nici sa ma roage sau sa ma implore nu stiu ce mare director ca sa fac act de prezenta pe acolo. Lasam proprile preferinte de o parte. Fenomenul "mersul la mall" duminica ar fi alt subiect. Asadar revenim. Dupa ce se mai linisteste agitatia in sala, pe la 20 fara zece isi face aparitia nimeni altul decat Calin Popescu Tariceanu impreuna cu sotia, Ioana. Se aseaza in ultimul rand. Priviri timide inspre ei. Multi parca se simt mandri ca a venit si recentul deputat, fost prim-ministru. O sa fie sigur filmul mai bun. Incepe filmul. Nu pot sa zic ca speram sa vad o mare capodopera. Evident "Amintiri din epoca de aur" e despre comunism, ce a insemnat perioada respectiva in casele oamenilor, conceptia oamenilor de la sat si de la oras, lupta impotriva analfabetismului, simplitatea oamenilor saraci. O mica drama ce se vrea comedie. Radem si glumim, dar lucrurile au existat pe bune in timpul lui Ceasca dragul de dansul. Daca stam bine sa ne gandim, in mediul rural multi mai au conceptiile de atunci, ceea ce inseamna ca inca nu s-a urnit carul la drum cum trebuie sau cel putin ii lipseste o roata. Ca s-o spun pe-aia dreapta acum, ma asteptam ca Mungiu sa scoata ceva mai multa seva sau esenta din perioada aia. De ras se rade la acest film. Pana si Tariceanu radea. O vai, sunt emotionata ca radea Tariceanu. Desi sunt multe secvente care mie mi s-au parut putin trase de par. Mi-e dor de umorul lui Malaiele din Nunta muta, unde razi cu lacrimi. Ala e un umor atat de veritabil...Malaiele trebuie neaparat sa mai scoata ceva filme. Un film atat de genial rar sa intalnesti. Revenim la Mungiu. Se vede ca recunoasterea internationala ii permite lui Mungiu sa-si scoata mare parte din finantare din sponsorizari, ceea ce e un lucru de admirat pe criza asta. Vodafone e cap de lista.
Nu vreau sa povestesc cazurile din film. Senzatia pe care o ai cand vezi filmul e ca sunt mai multe scurt-metraje legate intre ele, cu aceeasi tema. Una peste alta o sa radeti mult la secventa caruselului si la povestea porcului. V-am incitat destul? Ruleaza pana joi la Cinema Studio.