vineri, august 07, 2009
Pe stomacul gol
Si astazi ziua a trimis la culcare noaptea in zori. Era 5 si un sfert. Am iesit sa ma plimb prin gradina din spatele curtii. Pasarile ciripeau deja indraznet, bucuroase ca o noua zi isi facea aparitia. Eram cu picioarele goale prin iarba uda. Nu exista senzatie care sa te faca sa te simti mai aproape de secretiile naturii. Iarba nu era prea incantata de faptul ca o calcam, dar ii promisesem ca nu se va intampla prea des. Pasarile tineau cu tot dinadinsul sa topeasca linistea si sa trezeasca toate vietuitoarele din imprejurimi. Parca pornisera un dialog intre ele, stabilind programul zilei respective de comun acord, in familie. Vai cata ordine in natura. Iar noi o stricam. M-am tavalit in iarba. Probabil ca domnul Soare isi lua micul dejun la ora aia, ca sa prinda forta pentru toata ziua. Cata fericire putem gasi in aceste lucruri simple. Ce minunat ar fi sa invatam din nou sa traim. Candva parca stiam. Mi-am inverzit complet hainele de pe mine. Miroseam a natura, a viata si a energie. De la departare, cainele meu ma privea intrebator, de parca avea in fata o nebuna. Viata ta e in aceasta gradina, cum ai putea sa ma intelegi ca ma incarc pentru o noua zi prafuita?
Se auzeau pasi in spatele meu. N-am binevoit sa ma intorc sa vad cine ma urmarea. Stiam deja cine era. Usor, usor venea inspre mine, iar eu ma prefaceam in continuare ca nu aud nimic.
Florile incepeau sa se deschida ca sa poata privi mai bine mediul in care se aflau. Ele poarta intre ele un dialog surd, subinteles, intim si personal. Totul e un dialog. E un dialog al speciei. Nimeni altcineva nu trebuie sa le auda si sa le distruga intimitatea.
R. imi adusese doi trandafiri. Stie ca nu ma intereseaza daca sunt intr-un numar par sau impar. Nu cred in nimic, da daramite sa am obiceiuri sau superstitii. Doi trandafiri rosii. Erau setosi, plini de culoare. Carne sanatoasa, bogat vascularizata. Sange sanatos. Oricum ei erau morti. Nu stiu de ce ii rupsese. Acum traiesc artificial pana cand se vor usca de tot . Nici nu-i curatase de spini. Se juca cu spinii unuia dintre ei pe mana mea. Stiam ca vroia sa ma posede. Ma dorea, asa cum doream si eu natura. R. nu intelegea trairile mele. Regretam faptul ca isi facuse aparitia atunci si ca nu ma mai lasase sa vorbesc cu mine si cu tot ce avea viata in jurul meu..Cata tristete...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu