joi, august 13, 2009

Acolo sus...


Vai cate cuvinte banale care denumesc la randul lor situatii banale...Cati oameni banali, fara continut si esenta..Pana si "banal" e un cuvant banal. Pana si moartea e banala pentru ca se intampla de atatea milioane de ani. Nimeni nu e banal in schimb cand moare. Moartea te face special in ochii celorlalti. "Ai fost ales pentru altceva mai inaltator'. Fenomenul e banal si noi radiem a Nou in alta lume, o lume fara ochi si urechi. O lume a ingerilor cu aripile taiate, care plutesc in abis calatorind prin Fericire. Fericirea e un taram. Visati la fericire, ha? Omorati-va trupul si inaltati-va spiritul. Asa terminam cu banalitatea. Dar mai bine amanati pana in ultimul moment. Asa e omenesc. Pastrati-va naturali. Reactia organismului ar fi ireversibila. Piu, piu, spirit sus fara inima. N-ar mai bate nimic. Ce simplu si frumos. Noi muguri de speranta. Acolo sus...E tare sus..Va mint asa cum ma minte si pe mine mintea. Dar ar fi bine sa ma credeti...e frumos acolo sus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu