vineri, ianuarie 02, 2009

Eu si cu mine


M-am obisnuit prea mult cu mine. Am inceput sa ma iubesc prea mult si sa-mi dau seama ca ma pot bucura de mine si singura. Nu mai am nevoie de nimeni langa mine ca sa ma pot simti multumita. As vrea poate doar sa mi se dea voie sa visez din cand in cand prin ochii altora ca sa stiu cum e. Nu ma plictisesc deloc. As putea sta si un an cu ochii in tavan si as avea la ce sa ma gandesc. Am o imaginatie bolnava care uneori nu ma lasa nici sa dorm si ma baga in insomnii. Nu-mi fac griji in legatura cu nimic totusi. Imi propun sa nu-mi schimb ideile astea in cativa ani. Ar insemna ca m-am tradat pe mine si nu mi-am fost fidela. Nici mie sa nu-mi mai raman fidela?
Libertatea e cel mai de pret drept al omului. Desi mi se rupe de drepturi si de alte chestii de genu. Ma refer la libertatea gandurilor mele, la independenta lor, la faptul ca pot zbura cand vreau eu fara sa am nevoie de altceva. Nimic nu e mai simplu pe lumea asta decat sa te descurci cu tine insati. Sa te distrezi, sa te bucuri de tot, sa admiri ce vezi si sa vorbesti cu tine. E foarte important sa comunici cu tine. Iubirea incearca sa te desparta de tine cand vine. Doar daca stii s-o tii in frau si s-o hranesti cat sa nu moara. Daca e nepretentioasa, ai scapat imediat.
Ador sa calatoresc. Imi vine si acum sa ma duc la gara sau la aeroport si sa ma urc in prima cursa. Sa descopar o lume la care inca poate nu m-am gandit ca exista. Sa vad si alte fete si alte nenorocite de idei din capul lor. O sa mai astept sa cresc un pic mai mare ca sa pot calatori singura fara sa-mi fie frica de cine stie ce bazaconie. Ma multumesc momentan cu cate am vazut pana acum. Si nu sunt chiar putine.

4 comentarii:

  1. e nevoie de putin curaj sa calatoresti singura, nu neaparat ca ar fi periculos ci mai mult pentru... da intelegi si nu cred ca trebuie sa mai vb de asta. Iar drumul poate fi mai incantator decat destinatia :)

    RăspundețiȘtergere
  2. la ce bun sa iesi din tara, sa vezi alte lumi, alte civilizatii? tind sa cred ca dovedim un sado-masochism al propriei constiinte in momentul in care parasim tara chiar si pentru cateva zile. daca intalnirea, contactul cu exteriorul, cu lumea civilizata iti creaza o placuta impresie, cu siguranta intoarcerea este cea care te marcheaza profund cel putin cateva zile de la intrarea in tara. lucrurile cu care te obisnuisei acolo, revenind in tara, fie nu le regasesti, fie le regasesti in haos. intesitatea socului cred ca depinde de la individ la individ. aproape ca ma incearca un usor sentiment de invidie asupra celor care nu raman prea afectati de diferente, asupra orbilor si inbeznatilor din tara noastra scumpa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu e bine sa te obisnuiesti sa-ti iubesti numai propria persoana.Asa risti sa ramai o persoana rebela si chiar trista.Trebuie sa cunosti pe cineva care sa-ti fie aproape si sa te scoata din starea asta de singuratate...

    RăspundețiȘtergere
  4. foloseste-ti imaginatia in mod constructiv. scrie o carte! :)

    RăspundețiȘtergere