Eu si cu mine

M-am obisnuit prea mult cu mine. Am inceput sa ma iubesc prea mult si sa-mi dau seama ca ma pot bucura de mine si singura. Nu mai am nevoie de nimeni langa mine ca sa ma pot simti multumita. As vrea poate doar sa mi se dea voie sa visez din cand in cand prin ochii altora ca sa stiu cum e. Nu ma plictisesc deloc. As putea sta si un an cu ochii in tavan si as avea la ce sa ma gandesc. Am o imaginatie bolnava care uneori nu ma lasa nici sa dorm si ma baga in insomnii. Nu-mi fac griji in legatura cu nimic totusi. Imi propun sa nu-mi schimb ideile astea in cativa ani. Ar insemna ca m-am tradat pe mine si nu mi-am fost fidela. Nici mie sa nu-mi mai raman fidela?
Libertatea e cel mai de pret drept al omului. Desi mi se rupe de drepturi si de alte chestii de genu. Ma refer la libertatea gandurilor mele, la independenta lor, la faptul ca pot zbura cand vreau eu fara sa am nevoie de altceva. Nimic nu e mai simplu pe lumea asta decat sa te descurci cu tine insati. Sa te distrezi, sa te bucuri de tot, sa admiri ce vezi si sa vorbesti cu tine. E foarte important sa comunici cu tine. Iubirea incearca sa te desparta de tine cand vine. Doar daca stii s-o tii in frau si s-o hranesti cat sa nu moara. Daca e nepretentioasa, ai scapat imediat.
Ador sa calatoresc. Imi vine si acum sa ma duc la gara sau la aeroport si sa ma urc in prima cursa. Sa descopar o lume la care inca poate nu m-am gandit ca exista. Sa vad si alte fete si alte nenorocite de idei din capul lor. O sa mai astept sa cresc un pic mai mare ca sa pot calatori singura fara sa-mi fie frica de cine stie ce bazaconie. Ma multumesc momentan cu cate am vazut pana acum. Si nu sunt chiar putine.