vineri, ianuarie 23, 2009

Viata ca teorie a probabilitatilor


O sa fac o mica introducere despre probabilitate ca sa ne orientam putin in spatiu. Notiunea primara de probabilitate a fost introdusa pentru prima data in anul 1933 de catre A.N. Kolmogorov, plecand de la o structura a unei multimi, conceputa in plan teoretic si numita camp de evenimente. Probabilitatea este o metoda de anticipatie logica, care are la baza si ceva matematica asa ca nu sta chiar in aer si are ca aplicativitate statistica. Hai ca ne ajunge cu introducerea.
Sunt adepta scepticismului si a relativismului. Nu exista adevaruri universal valabile care sa reziste in epoci diferite. Odata cu trecerea timpului, observam ca vechile descoperiri stiintifice sunt total contrazise si combatute de experimente noi, sau raman partial considerate punct arhimedic (punct de plecare al unei teorii).
Dar trecand peste astea, ma gandeam sa dau o idee cercetatorilor ca sa aiba de lucru anii urmatori.
Toate intamplarile si situatiile din viata se pot baza pe teoria probabilitatii daca putem formula asa.
Dupa cum sustine tot Kolmogov ca evenimentul in sine poate fi de trei tipuri si anume: 1.sigur, 2.imposibil si 3.intamplator, cred ca ar fi util sa valorificam notiunile. Spre exemplu ar fi interesant de imbinat psihologia cu logica in cazul de fata. Stiu ca a facut-o si Piaget pe la 1900 toamna, da nu in sensul la care ma refer eu. Asadar, sustin ca dupa tipul de personalitate pe care il are o persoana, studiat in amanuntime si la un moment al definitivarii formarii psihogice, am putea anticipa sansele de reusita ale persoanei in cauza. Am putea vedea daca e potrivit sau nu pentru sistem. Daca merita sau nu sa traiasca sau daca nu e deja un looser inutil.
E foarte evident ca in viata cam dam cu zarul, intrucat nu prea cred ca orice poate fi calculat si rationalizat ca sa-ti reuseasca. De-aia nici nu-mi fac planuri de viitor, mi se pare o mare pierdere de timp.

4 comentarii:

  1. Hm... ai si nu ai dreptate.
    Cunosti psihologia buddhista?

    RăspundețiȘtergere
  2. Spuneam un punct de vedere prea complicat, la fel de complicat ca viata. Psihologia si probabilitatea despre care vorbesti tu sunt relative. Sincer nu cunosc acest personaj "Kolmogorov" si ce scrieri are el, dar ideea lui care o susti tu si anume "ca evenimentul in sine poate fi de trei tipuri si anume: 1.sigur, 2.imposibil si 3.intamplator" la prima vedere mi se pare atat de relativa si oarecum gresita dar acum nu pot sa fiu "prea destept" pentru ca sunt in necunostinta de cauza. Din punctul meu de vedere al unui necunoscator al autorului as spune ca toate cele 3 tipuri de evenimente au antonime adica 1. nesigur 2.posibil si 3.destin - care ar putea fi o idee la fel de buna si complicata incat sa zici ca a spus-o Iulian in iarna 2009 :). Psihologia ta... destin sau stiinta. Destin: te-ai nascut mergi pe drumul tau si mori. Stiinta: te-i nascut "gol" si inveti...si inveti si o iei pe drumul care doresti. Adica daca crezi in destin nu are rost sa mai comentam pentru ca este deja "prestabilit" ce si cum si despre integrarea in sistem despre care vorbesti tu. Cat despre stiinta combinatiile sunt nelimitate, cand te nasti sa zicem ca ai instincte animalice si putina materie cenusie cat sa percepi ce se intampla cu tine. Sunt de parere ca orice om "gol" poate fi educat sa exceleze in "ceva". Asa ca daca crezi in destin nu-ti mai face "calcule" despre viitor si lasa "viata sa te traiasca". Eu cred in probabilitate si imi calculez viitorul pentru ca am puterea de a-mi controla viata si este frumos sa-ti traiesti viata cum vrei tu :). Am fost spontan in comentariu si ar fi fost mai interesant daca ar fi fost interactiv.

    RăspundețiȘtergere
  3. da..la ora actuala..nu poate fi controlat..si totul e relativ...oarecum haotic...dar asta e reflecat de gradul nostru de dezvoltare ca specie(individ)....cand totul o sa depinda de masini...matematica va eclipsa o mare parte din procesele haotice...actuale care ne guverneaza viata...si care o si coloreaza...la o alta scara...sa ne gandim...cum o sa arate pamantul...peste cateva sute..mii milioane..de ani...cat spatiu verde..o sa mai fie...? cat de mari o sa fie orasele...cum o sa se gestioneze spatiul asta...limitat..cat de rational o sa exploatam resursele...cat de exacte vor trebui sa fie activitatile noastre...etc..

    RăspundețiȘtergere
  4. Aruncati totusi un ochi si pe teoria jocurilor (Nash). A dezvoltat-o pe cand era cercetator la RAND, un institut american de cercetare-dezvoltare care urmarea tocmai ingustarea abstractului in contextul razboiului rece. A luat Nobel pe treaba asta, deci probabil se pricepe.

    RăspundețiȘtergere