De-ale politichiei

Declaratie surprinzatoare ieri seara la Nasu, unde a fost invitat Ioan Talpes, fost sef SIE, in prezent senator PDL. B1 ca post lingator basescian de mare clasa, incearca prin Nasul vezi doamne sa anticipeze cumva ce va fi la prezidentialele de anul asta. Dar sa revenim. Se pare ca Voiculescu vrea sa vanda Antenele si sa i lea dea nimanui altcuiva decat lui Patriciu, urmarind prin aceasta manevra sa-l sustina pe Taricelu la presedintie, monopolizand campania. Intamplare ce ar putea fi adevarata si ramane de urmarit in electorat. Nu cred ca Voiculescu e in mare criza de bani, asa cum nu cred nici ca Becali o duce mai greu zilele astea si a oprit caloriferele. Deci ramane motiv clar titulatura lui Taricelu.
O sa ne distram teribil cu alegerile astea. Eu mi-am propus sa nu votez nici de data asta si sa las decizia finala neinfluentata de ideile mele inutile . Un vot in plus sau in minus chiar nu conteaza. La cati dezinformati se vor duce sa voteze, nu e cazul sa te agiti.
Un exemplu cat se poate de elocvent: Aseara venise ingrijorata la noi o vecina care intelesese gresit declaratiile lui Basescu referitoare la inghetarea pensiilor si a salariilor pe sase luni. Femeia intelesese ca nu o sa mai primeasca pensia sase luni. Oamenii de genul asta se duc la vot si aleg intamplator sau pe niste aparente si promisiuni penibile. Si oricum nu ai cu cine sa votezi. Nu m-ar mira sa-si sustina candidatura si Vanghelie sincer, ca tot s-a cam simtit el dat la o parte de cand cu sefia PSD si scandalul Ilfov.

Telenovea' fara imbratisare de final

Nu mai pot sincer cu Magda Ciumac si Tolea.Sau Ramona Gabor. Sau Alina Plugaru. Imi apar bubite peste cele vechi. Am vazut-o acum cateva zile in fata la Unirii pe Magda Ciumac (nu stiu are nume predestinat< ciuma, nu mai scapam de ea), iesea din magazin, imbracata ca ultima manelista aurita, poleita, cu degetele prin par si tatele inainte. Fratilor mor... Romani treziti-va! Scoateti Otv-ul din grila de programe, nu mai cititi niciodata Libertatea sau Cancan si o sa vedeti ca puteti trai si fara telenovelele astea penibile care se termina cu crima pana la urma. Tolea rapeste-o si fugiti definitiv din tara asta. Mi se pare ca incep sa se vanda din ce in ce mai bine inscenarile astea penibile, de doi lei, la care luam parte ca niste nefericiti ce suntem si vietile de rahat ale unor oameni 0 barat cu 4 clase neterminate.
In rest astept cu nerabdare vreo lansare misto in muzica romaneasca, si asta expirata si mucegaita, si se pare ca imi pierd vremea. Am vazut doar ca le-a lansat Moga in sfarsit pe fetele de la REd Blondes, alea care canta la Maruta in emisiune si cred ca si la Dansez bagau ceva, si ca si-au scos un clip improvizat dintr-un concert. Imbracate varza, grase de nu puteau sa respire si cantand foarte fals, desi ele chiar erau bune prin platou la Maruta. Pe bune ramaneti in platoul ala fetelor ca nu are sens altceva.

Creierul are nevoie de muzica buna

Banuiesc pe multa lume ca sta si se chinuie sa-si ia examenele zilele astea. Ma bucur teribil ca ploua. Sa o tina asa pana le terminam. Am ascultat toata ziua Carmina Burana si am incercat sa inteleg ce zic altii, ca doar asta e cu invatatul asta.
Ca tot vorbeam de muzica in timp ce invatam, imi amintesc ca aveam in primul an de medicina un profesor la psihologie, pe nume Iamandescu, un batranel simpatic, care ne spunea glume numai cu subiect sexual si care ne povestea cat de bine e sa faci sex la varste inaintate. Iamandescu a scris niste carti despre influentarea memorarii cu ajutorul muzicii. Cert e ca personaju era foarte destept si studiase ani de-a zile fenomenul. Pe primul loc din cate imi amintesc era Mozart cu aproape 100%, urmat apoi de Beethoven si de alti clasici la fel de mari. Deci, stimulati-va creierul prin muzica. Nu are efect neaparat de relaxare!
Iar seara daca simtiti o nevoie grava de muzica duceti-va la opera. E un Faust foarte bun pe 30 parca.

Viata ca teorie a probabilitatilor

O sa fac o mica introducere despre probabilitate ca sa ne orientam putin in spatiu. Notiunea primara de probabilitate a fost introdusa pentru prima data in anul 1933 de catre A.N. Kolmogorov, plecand de la o structura a unei multimi, conceputa in plan teoretic si numita camp de evenimente. Probabilitatea este o metoda de anticipatie logica, care are la baza si ceva matematica asa ca nu sta chiar in aer si are ca aplicativitate statistica. Hai ca ne ajunge cu introducerea.
Sunt adepta scepticismului si a relativismului. Nu exista adevaruri universal valabile care sa reziste in epoci diferite. Odata cu trecerea timpului, observam ca vechile descoperiri stiintifice sunt total contrazise si combatute de experimente noi, sau raman partial considerate punct arhimedic (punct de plecare al unei teorii).
Dar trecand peste astea, ma gandeam sa dau o idee cercetatorilor ca sa aiba de lucru anii urmatori.
Toate intamplarile si situatiile din viata se pot baza pe teoria probabilitatii daca putem formula asa.
Dupa cum sustine tot Kolmogov ca evenimentul in sine poate fi de trei tipuri si anume: 1.sigur, 2.imposibil si 3.intamplator, cred ca ar fi util sa valorificam notiunile. Spre exemplu ar fi interesant de imbinat psihologia cu logica in cazul de fata. Stiu ca a facut-o si Piaget pe la 1900 toamna, da nu in sensul la care ma refer eu. Asadar, sustin ca dupa tipul de personalitate pe care il are o persoana, studiat in amanuntime si la un moment al definitivarii formarii psihogice, am putea anticipa sansele de reusita ale persoanei in cauza. Am putea vedea daca e potrivit sau nu pentru sistem. Daca merita sau nu sa traiasca sau daca nu e deja un looser inutil.
E foarte evident ca in viata cam dam cu zarul, intrucat nu prea cred ca orice poate fi calculat si rationalizat ca sa-ti reuseasca. De-aia nici nu-mi fac planuri de viitor, mi se pare o mare pierdere de timp.

American dream

Am cam inteles si eu zilele astea cum functioneaza American Dream. Cat de creduli si de usor de dus de nas sunt americanii. Sunt ca o turma care alearga in aceeasi directie cu ochii inchisi si fara sa-si mai puna intrebari de vreun fel. Ma lasa foarte rece faptul ca Obama tine discursuri in direct pe nsspe canale tv sau ca fanaticii il aplauda disperati, asteptand comanda daca sa linga sau nu pe unde trece kenyanul. Pana si romanii sunt extaziati ca a iesit Obama. Da ce frate va da bani de paine sau care e treaba? ca jur ca nu inteleg. O sa ne ridice viza din parti, ca doar nu vor tigani si de culoare mai deschisa. Ii au in numar satisfacator pe ai lor deja. Si daca e presedintele de culoare ce? Negrii nu mai sunt sclavi de mult timp, deci nu au mai au nevoie de alte ajutoare si de alte drepturi.
Si in timp de mare criza America isi permite sa cheltuie 150 milioane de $ ca sa-l celebreze pe asta. E chiar penibil pe bune. Si noi sa ne bucuram ca de motive nu avem nevoie oricum.
Interesant e ca omul are o avere de 1,5 milioane $, probabil stransi ca senator din Illinois. Ba ma lasi? Ca astia stiau de mult ca o sa iasa asta. Ca doar nu iesea McCain batranelul cu inimioara cu baterii pe jumatate descarcate, ca sa moara inainte sa existe posibilitatea sa fie asasinat cumva daca iesea din pozitia aranjata deja de americani.
Oricum decat Bush, Obama pare ca stie sa minta mai frumos si in consecinta va fi aplaudat mai mult. Dar ne intoarcem la alegerile de la ei, si nu uitam exemplul de "loteria fara tragere la sorti'. Exemplul cel mai clar e al lui Bush, care nu mi s-a parut cu gura cam mare cat timp a fost presedinte si oricum daca zicea ceva facea cele mai mare gafe din cate imi amintesc. Cred ca documentarul care prezenta cel mai bine cazul de fata e Fahrenheit 9/11, care pe mine chiar ma impresionase la momentul respectiv.
Asteptam cu deosebit interes rezultatele pe care le va aduce Obama pe timp de criza si de fapt cum va scoate tara din disperare, mai ales ca America o simte cel mai rau. Sper sa fie patriot si sa se dedice americanilor si sa nu fuga la africanii lui in Kenya sa-i salveze de la tifos.
Da tare nu cred ca o sa aiba aceasta sansa de a face mare schema. Populism si iarasi populism. Asta a facut si Basescu in tara lui, cea a nimanui de fapt. Tinea discursuri poporului domne. Fraierii acuma nu mai cred ca s-au prins ca au plecat pe picior gresit de la inceput. Asa o sa fie si cu Obama, desi aia sunt la alt nivel, departe de noi, de la distanta pana la orice alta categorie. Si asteptari au toti pe masura vestitului "American dream".

Cu piciorul in noroi

De astazi mi-am propus sa nu mai fiu amabila, draguta sau buna cu nimeni, intrucat m-am saturat sa fiu luata drept fraiera ori naiva. Da-i inainte cu tupeu. O sa-mi para rau intotdeauna ca m-am nascut in tara asta de mocirla intelectuala si o sa-mi tradez patria cu prima ocazie care o sa merite cu adevarat. Daca nu te urci pe cadavre, calca viii pe tine si te ingroapa. E cam nasoala perioada asta in orice privinta. Deja incepe sa-i afecteze si pe cei mai indiferenti. E din ce in ce mai greu sa-ti gasesti ceva de munca unde sa fii bine platit si e si mai nasol ca nu prea mai sunt dispusi sa te angajeze sa te creasca si sa te invete. Vor direct profesionisti care sa le aduca profit din prima zi. Astia mai mici au de asteptat momentul revenirii economice. Desi sa speram ca nu o sa fie chiar pana in ultimul moment, ca o sa facem coada prea mare la covrigi.
Vad ca in presa cel putin e cam clocita treaba. E deja evident ca n-o sa mai citeasca nimeni in curand ziare si ca o sa prefere varianta online, iar dupa ce se da drumul la bani iar in circuit o sa se imbogateasca din publicitate. Cu atatea televiziuni de stiri prost sa fii sa te mai duci pana la chiosc. Doar apesi pe buton. Si cred ca o sa fie mai putini oameni pe pozitii in redactii. Nu stiu unde ne indreptam cu lumea asta. Inspre alte incertitudini cu siguranta.
N-am sa reusesc sa inteleg de ce nu am ajuns perfecti pana acum. Atatea situatii care se repeta, aceiasi oameni, dar cu alte fete, aceleasi tipuri de experiente, tipare in exces si nu reusim odata sa luam exemplul altora, nu invatam nimic. Vrem sa traim pe propria noastra piele totul, sa vedem, nu ne mai saturam de experiente noi si de aventura in necunoscut. Prostia umana.

Agonie

Stateam cu fata in sus in patul din cea mai ingusta camera pe care o vazusem vreodata, care era lipit de caloriferul de langa geam. Etajul al 13-lea. Tinutul Fara Nume. Ma uitam la cerul instelat din care curgea o pulbere cenusie, greu de urmarit cu privirea de la adevarata ei origine.
In camera, miros fin de fericire. Acel miros dulce si caldut pe care il emana un corp obosit, provocat si apoi aruncat in vise. Valuri, valuri de fericire pe care le trageam pe nas fara oprire. Mirosul lui. Era mirosul singurului barbat pe care-l iubisem cu adevarat in lumea asta. O clipa de neatentie si as fi putut adormi. As fi scapat fericirea din mana. Pentru cateva secunde inselam Universul instelat si ma uitam in alta parte ca sa-mi odihnesc privirea. Ochii mei detineau infinitul. Aveam totul si iubeam si firul de praf care se indrepta cu greu spre covor. Trupul imi era inundat de emotii extatice constante de care nu m-as fi despartit niciodata.Apoi am adormit...

Balena uriasa ratacita prin Alpi

Fusei prin Austria o saptamana ,vezi Doamne sa invat sa ma dau si eu cu placa. Momentan inca mi-e foarte sila de faptu ca m-am intors in Romania asta de cacat unde trebuie sa joc sotronu printre flegme de tarani si idei de idioti iarasi si din nou. Super fain pe acolo. Mi-era chiar dor de un drum asa lung cu masina. Locatia de ajuns era la vreo 80 de km de Innsbruck, intr-un satuc uitat de lume, dar unde toate erau asezate in el dumnezeiesc de ordonat si de civilizat. N-am fost niciodata fana a austriecilor, da cu satucu asta m-au cam dat gata. Oamenii super amabili, doritori sa te ajute si sa te lumineze daca stiu pe toate limbile, ca doar nu stiu nici nemteste prea corect. Zona asta e plina in mare parte numai de turisti, deci ar fi putut fi amabili sa te jupoaie, da nu prea e cazu la ei. Peisajele erau de vis, mai ales ca a si nins intre timp si totu devenea iarasi alb. Satucu asta era legat de Mayerhofen, cea mai apropiata statiune prin niste tunele de nu-ti venea sa crezi ca s-au chinuit pentru 30 de case sa construiasca atat. Numai cuvinte de admiratie. Nimic de comentat.
De partii nu mai zic. Cat de ingrijite sunt si cat de bine stiu sa se vanda austriecii astia.
Treaba nasoala e daca iti rupi ceva ca te costa de-ti vine sa amani cat se poate de mult, adica vreo 600 de euro o mana pusa in gips si un pansat doar vreo 200.
Pe la vreo 4 azi noapte turbam in gara din Brasov cu un prieten intrucat acolo am fost lasati de un amic de-al nostru. Si turbam din cauza nesimtirii individelor ordinare de la ghiseu care nu te ajutau cu nimic mai mult decat tabela cu mersul trenurilor. Faza nasoala a fost ca era rupta linia prin Timisu de jos si deci asteptau cateva sapt s-o repare. Mi-e teribil de sila, ma mir cum pot sa nu vomit. Mai revin maine cu poze intrucat acum mor de somn.

Cu bujori in obrajori

Zilele astea au tot avut loc slujbele si inmormantarile microbilor si bacteriilor.Ca deh a venit geruiala si fraierii nu au mai rezistat. Noroc lor ca nu-i plange nimeni ca sa aiba motiv sa se intoarca degraba. Vesnica lor pomenire cum se spune! De acum incolo putem manca si de pe jos ca nu mai patim nimic.
Cea mai frumoasa zi din iarna asta. Soare, ger si zapada in care sa se reflecte lumina. Mi-au degerat picioarele ca doar asa tremur eu si la 18 grade dar am simtit ca a venit iarna. M-am trezit cu o stare de liniste totala si primul gand a fost sa ma uit pe geam. Ma simteam ca dupa o tarta cu fructe. Chiar asa ma simteam. Iubesc pe toata lumea astazi. Vibreaza pamantul sub mine fara sa fie cutremur de bunadispozitie. Cum o fi cand o sa am si un motiv intemeiat?
Bucurati-va de zapada ca de la anu cine stie ce mai vine in loc de iarna...

Iubiti-va pana la prostie!

E cel mai frumos indemn pe care pot sa-l dau pe timp de criza. Iubirea tine de foame daca vrei sa mananci fara sa te ingrasi. Iubiti pana obositi si apoi luati-o de la capat, traiti pentru iubire si extazul ei. Sa ne bucuram de viata, sa facem toate traznaile posibile (atentie, la orice varsta!), sa topaim si sa simtim ca traim pana la epuizare. Sa lasam ratiunea deoparte, ca ucide prea multe idealuri si vise si sa ne dezmierdam in acest minunat paradis pierdut. Sa nu mai despicam firul in paispe si sa avem fiecare clipa in mana. Sa gustam din nectarul vietii ca niste adevarati zei! Sa lasam banii deoparte, ca ne conduc la manie si sa ne multumim cu putin. Fericirea e gratis! Ti-o aduci doar cu mana ta fara sa dai niciun leutz..Si voi mai stati pe ganduri? Sa nu ne opreasca nimic si nimeni din nebunia vietii. Poate doar moartea.. Sa radem si sa ne bucuram de orice nimic. Sa fim doar fericiti! Daca va treziti la realitate si nu mai sunteti cu zambetul pe buze, duceti-va la culcare ca e ora de culcare si ati depasit momentul!

Nenoroc

Nu cred absolut deloc in termenii "noroc" si ghinion". Ar trebui scosi din vocabular. Asa ceva nu exista, mai ales ca unul il anuleaza pe celalalt. Imi aminteste de povestea taranului cu vaca. Bietu taran, sarac lipit pamantului, afla ca are niste rude in strainatate care se intereseaza de el si il ajuta cu bani. Oamenii din sat il invidiaza si ii spun ca a dat norocul peste el. Taranu isi cumpara o vaca, doar doar o avea ce manca de acum inainte si se gandeste ca de azi incolo nu o sa mai duca lipsa de nimic. Dupa un timp ii moare vaca. "Vai ce ghinion pe bietu Gheorghe", se aude vorba in sat. Isi ia taranu un cal, moare si asta. In final taranu ajunge de unde a plecat. Singur si fara bani. Si asta fuse povestea norocului si a ghinionului. Deci nu exista noroc si ghinion.
Norocul e o intamplare, care te surprinde pentru ca vine fara sa fie anticipat. E ca si dragostea care te loveste fara sa fii pregatit. M-am saturat sa aud termenii astia fara nicio valoare.
Mai degraba as crede in "legea compensatiei", sau mai bine zis in karma. Te loveste raul pe care l-ai facut doar cand esti constient de el, altfel totul e intamplare si n-are legatura cu asa zisa "karma". Daca ma insel, asa sa mi se intoarca karma!!!

Bezele

Am mancat toata ziua numai bezele cu nuci. Simteam ca mi se face rau si tot continuam. Nu vroiam sa las treaba neterminata. Mi se pusese pata pe ele. Le ador. Cred ca n-o sa mai mananc un an pe putin. Am baut la apa de am facut risipa in perioada asta de criza mondiala. M-am tampit cred mai mult decat era admis.
Mi-am propus sa compar operele lui Lev Tolstoi cu ale lui Alexei Tolstoi. M-am apucat de citit. Desi sunt sigura ca Lev e m tare. Singura opera pe care am citit-o de el e Anna Karenina. Ramane de tras concluzia. Nu pot sa stau si sa nu fac nimic. Fac ce-mi place in plus. Acum imi pare rau ca nu am ramas la filosofie. As fi citit mai organizat si ar fi dus probabil la un oarecare rezultat.
Daca stau bine si ma gandesc de ce traiesc, ajung la unica idee: CUNOASTEREA. Vreau sa stiu cat mai multe si sa descopar diferite lumi. Cand o sa ma satur de descoperit, inseamna ca m-am contaminat de "inutil si de comun". Boli fara tratament. E singura realitate in care traiesc. Celelalte lumi sunt imaginate de mine. Joc si joaca. Sunt ca un copilas care descopera lumea. Nu-i nimic grav. Ma pedepseste cineva?
Frigul asta ma tine in casa fara sa vrea cred. Nu-l suport. Ii sunt recunoscatoare totusi. Vara cam uit de mine, iar gandurile mi se imprastie ca un nisip purtat de vant...

Dulce dulce

M-am trezit destul de tarziu astazi. Mi-am baut laptele cu cafea, am mancat un fursec si am iesit sa fac o plimbare. N-am vazut nimic demn de a-mi atrage atentia. Nu era nimic de admirat. As fi avut chef sa citesc un ziar, dar stiam ca nu s-a intamplat nimic deosebit in ultima perioada si am renuntat. M-am intors acasa, unde mirosea a prajituri in plina preparare, intrucat mama nu avea altceva mai bun de facut.
Am citit putin din Decameronul ca sa vad unde au ajuns cu povestirea cei 10 tineri italieni.
Apoi, m-am gandit la Audrey Tautou, o actrita care-mi place foarte mult si am intrat iarasi in atmosfera frantujilor cu doua filme: Un long dimanche de fiancailles (2004) si Hors de prix (2006). Imi plac francezii si ador Franta. Poate si pentru ca am facut liceul francez si am fost educata astfel. Parisul mi se pare un oras de vis, unde as avea la ce sa ma benoclez mult timp fara sa vad aceleasi chestii. Foarte mult dulce. Filmele de care am amintit sunt geniale, merita vazute de admiratorii dulcegariilor.
Am stat o saptamana in Paris acum doua veri si m-am plimbat cu metroul singura doar doar o sa invat care cum e treaba cu arondismentele alea. Pana una alta io nu stiu sa merg cu metroul nici in Bucuresti. Tocmai asta este farmecul. Misterul, fir-ar sa fie de mister Simona. Nu-l vezi rostul niciodata..:))Un oras daca are cu ce sa te cucereasca, trebuie s-o faca noaptea. Parisul te fura in orice moment.

Eu si cu mine

M-am obisnuit prea mult cu mine. Am inceput sa ma iubesc prea mult si sa-mi dau seama ca ma pot bucura de mine si singura. Nu mai am nevoie de nimeni langa mine ca sa ma pot simti multumita. As vrea poate doar sa mi se dea voie sa visez din cand in cand prin ochii altora ca sa stiu cum e. Nu ma plictisesc deloc. As putea sta si un an cu ochii in tavan si as avea la ce sa ma gandesc. Am o imaginatie bolnava care uneori nu ma lasa nici sa dorm si ma baga in insomnii. Nu-mi fac griji in legatura cu nimic totusi. Imi propun sa nu-mi schimb ideile astea in cativa ani. Ar insemna ca m-am tradat pe mine si nu mi-am fost fidela. Nici mie sa nu-mi mai raman fidela?
Libertatea e cel mai de pret drept al omului. Desi mi se rupe de drepturi si de alte chestii de genu. Ma refer la libertatea gandurilor mele, la independenta lor, la faptul ca pot zbura cand vreau eu fara sa am nevoie de altceva. Nimic nu e mai simplu pe lumea asta decat sa te descurci cu tine insati. Sa te distrezi, sa te bucuri de tot, sa admiri ce vezi si sa vorbesti cu tine. E foarte important sa comunici cu tine. Iubirea incearca sa te desparta de tine cand vine. Doar daca stii s-o tii in frau si s-o hranesti cat sa nu moara. Daca e nepretentioasa, ai scapat imediat.
Ador sa calatoresc. Imi vine si acum sa ma duc la gara sau la aeroport si sa ma urc in prima cursa. Sa descopar o lume la care inca poate nu m-am gandit ca exista. Sa vad si alte fete si alte nenorocite de idei din capul lor. O sa mai astept sa cresc un pic mai mare ca sa pot calatori singura fara sa-mi fie frica de cine stie ce bazaconie. Ma multumesc momentan cu cate am vazut pana acum. Si nu sunt chiar putine.