vineri, martie 13, 2009

Amantlac penibil


E criza mare maica. Daca pana acum era doar in mintea noastra, importata de afara, na ca acum a venit pe bune. Si cel mai mult se simte asupra locurilor de munca. E disperare mare. Pe cine auzi, isi cauta de munca. Nu stii pe cineva? Nu stiu, daca as sti bine ar fi. Sincer nu cred ca pilele te ajuta in zilele astea. Au nevoie de om binepregatit, nu care s-o frece pe un salariu rotunjor cu ochii in monitor. Ma amuzam teribil in seara asta cu un amic, care imi povestea cum a fost dat afara un redactor-sef de la un cotidian online, prins ca umbla cu una din angajate. Respectiva venise cand tocmai plecasem eu. Bine, individul oricum era de un cretinism innascut. Avea o mare satisfactie sa te umileasca. Care se lasa umilit, ramanea angajat sau trebuia sa nu aiba vreun contact direct cu el. Om casatorit, cu nevasta cu tot, ii ardea de vrajeli. Cu asta se strica barbatii. Ca o scalda pe la spate cu pustoaice fraiere, dornice de mare cariera, dar care pun si nitica pasiune. Adica nu ar fi mai corect sa-i spui nevestei ca e timpul sa divortati decat sa o inseli? Ipocrizie si joasa speta. Mi se pare de neiertat. Loviti cu pietre in piete publice, asa cum erau femeile pe timpuri, asa ar merita indivizii care fac asta. Si de partea femeilor la fel. Ce e balaceala asta? Oricum legea din Romania e cam apa de ploaie in ceea ce priveste adulterul. Ba chiar s-a mai legalizat si incestul atata timp cat fratii au peste 18 ani si stiu ce fac. Doamne iarta-ma. Revenind la subiectul initial, e cel mai periculos sa ai relatii "neprofesionale" la locul de munca. Nu te alegi cu absolut nimic. Doar daca se transforma in vreo mare poveste de dragoste, mai merita, dar oricum unul din amorezi va trebui sa demisioneze din acel post si nu ai nicio certitudine. Adica nu mai bine iti vezi tu de treaba si lasi deoparte schimburile de priviri aluzive? Pana la urma obtii un post pentru experienta pe care o ai si abilitatile profesionale. Am patit-o si eu acum ceva timp. Si tot asa aveam senzatia ca e marea mea dragoste. Da de unde? Mi-a trecut mai repede decat ma asteptam. Si oricum daca ramai pe acelasi post si te-ai despartit de respectivul/a relatiile strict profesionale vor merge foarte prost. Asa ca sfatul meu e sa se evite situatiile de felul acesta!

joi, martie 12, 2009

Razboiul sexelor



Regret un singur lucru pe pamant si acela este ca nu m-am nascut baiat. E o abordare a vietii care mi-ar fi placut mai mult. Preferam sa fiu si un dobitoc de care sa rada toti pe strada ca are fata de prost si cred ca tot m-as fi simtit mai multumita. Se poate sa fie o dorinta slab motivata ca si a unei femei care isi doreste parul cret cand vede ca il are perfect drept. Sincer nici nu vreau sa caut prea multe explicatii. Sexul mi-a fost stabilit deja si nu am de gand sa mi-l schimb. Dar mi-am spus si eu marele regret...
Dar sa intram in subiect. Emanciparea femeilor e un subiect la moda. E o problema in plin curs de desfasurare. Citeam saptamana trecuta un bestseller in America de prin anii 70' al lui Nancy Friday, "Fantasmele erotice ale femeilor", o carte care trebuie sa recunosc, m-a facut sa rosesc putin desi nu sunt timida si care la vremea respectiva a fost ca o voce a tuturor femeilor din America si poate nu numai, care pana atunci nu au avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume. O sa incerc sa fiu foarte succinta in prezentarea cartii. Autoarea isi fundamenteaza cartea pe scrisori primite de la diverse individe, care isi povestesc experientele sexuale mai neobisnuite sau doar fanteziile pe care le au evident, studiu initiat de autoare prin articole in diverse ziare. Tragand linie, ideea cartii e ca femeile ar trebui sa recunoasca ca au fantezii erotice ( asta in cazul in care au evident), pentru ca imbunatatesc relatiile de cuplu si le scot din monotonie si ce mi se pare cel mai interesant e ca ele in mare ar trebui sa ramana la stadiul de fantezie si sa nu fie neaparat puse in practica. Sincer am stat in mare cumpana daca o astfel de carte ar fi avut succes in Romania in acei ani. Cu siguranta autoarea ar fi fost impuscata pe loc. In schimb americanii aveau mare libertate de opinie si atunci. Punerea pe tapet a unor astfel de intrebari e o mare provocare pentru societate si problemele ei.
Interesant mi se pare sa avem o imagine de ansamblu a femeilor din lume. Vorbeam cu un prieten zilele trecute care de-abia se intorsese din Arabia si-mi povestea cat de groaznic e ce se intampla acolo cu femeile. Reusesc sa faca o scoala elementara de cateva clase, in care de-abia invata sa scrie si sa citeasca, si apoi pe la 13-14 ani maximum incep sa se marite si sa aiba copii si cam asta le-a fost viata. Nu ies in lume, nu fac nimic. Nici miscare nu fac. Si arabii sa nu uitam cat de bogati sunt. Oare ele povestesc cuiva fanteziile lor? Evident ca nu le e permis de sistemul in care se dezvolta. Cred ca de fapt aici stau diferentele dintre femei si barbati si evident nu la cele de sex ma refer. Barbatii au iesit in fata de la inceput in orice era, si-au manifestat puterea sau forta fizica. De intelect pe atunci nu era cazul. Femeia a stat intotdeauna in umbra cu burta la gura si cu lingura in mana. Si ca sa continuam turul sa ne imaginam in Africa care e situatia, unde saracii de-abia au ce manca, ca sa nu mai vorbim de educatie. Care e mai curajos fuge la mai bine si cu siguranta sunt putine femei. America sta cu siguranta cel mai bine. Acolo felul in care se pune problema ne cam depaseste.
Aceasta emancipare a femeilor vine automat odata cu dorinta de a fi independente, de a fi pe propriile picioare. De acolo a inceput. De la nevoia de bani si de intretinere pe propria piele. Marea competitie dintre barbati si femei pe toate planurile abia a inceput. Vrem putere, vrem sa avem control si influenta. Iar din punctul meu de vedere, oricat de feminista as fi, cred ca e o lupta pe care o pierdem din start in fata barbatilor. Sa luam un altfel de exemplu. Cum e privita in Romania o femeie care sa zicem ca intr-un grup de prieteni simte nevoia sa isi povesteasca ultimile experiente sexuale sau sa insire toti barbatii pe care i-a avut? Si sa mai adaugam ca nu sunt din cele mai obisnuite experiente? Sunt sigura ca prost, indiferent daca sunt sau nu prietenii ei. O alta abordare se refera la domeniile profesionale. Evident e ca in elita mondiala se afla mai multi barbati decat femei... Poate parea ca exemplele nu au nicio legatura intre ele, dar mie mi se pare ca au. Ideea e ca barbatului i se permite orice. Lumea e mult mai obisnuita cu sinceritatile barbatilor, decat cu cele ale femeilor, pentru ca au senzatia ca li se cuvine totul. Si intr-un fel li se cuvine totul pentru ca in mainile lor s-a dezvoltat lumea. Au pus caramida cu caramida. Inlantuirea de generatii a dus la formarea barbatului. Cu fiecare noua generatie s-a completat. Prea putine femei au putut sa ridice un deget in vremurile grele. Ioana d'Arc? Maria Tereza? Prea putine exemple marcante in istorie. Femeile au inceput prea tarziu emanciparea. Si oricat de mult am alerga, intervalul de timp pierdut nu se mai poate recupera in fata barbatilor...

marți, martie 10, 2009

Prietene ai innebunit?



Se intampla acum cateva zile toata povestea. Primesc un telefon dimineata, pe la 10 adica si raspund, desi somnul imi era deosebit de profund. Singurul motiv pentru care am raspuns, in conditiile in care nu stiam numarul, era ca imi imaginam ca se va ruga cineva de mine sa ma cheme la vreun interviu. "Buna". Buna ii raspund si eu. Habar n-aveam cine era. Cert e ca imi vorbea cu o oarecare familiaritate. Nervoasa fiind ca m-a trezit din somn si dandu-mi seama ca nu intentioneaza sa ma cheme la vreun interviu il intreb pe un ton scarbos cine e si ce vrea. Imi spune ca e Razvan, fostul meu vecin de bloc student la sociologie si ca vroia sa ma intrebe ce mai fac. Incerc sa scurtez cat mai mult convorbirea si ii spun pe un ton politocos totusi ca il voi suna cand ma voi trezi mai bine. Evident ca am uitat sa-l sun in ziua respectiva. In zilele care vin incepe iar sa-mi dea mesaje. Ii raspund la o mare majoritate din ele. De precizat faptul ca nu am avut nicio treaba niciodata cu el si nu stateam la mari povesti nici cand stateam in acelasi bloc. Pana acum nimic care sa ma enerveze. Dar omul devine pe parcurs foarte neinspirat. Revine cu un telefon si imi spune ca a castigat o excursie la Paris de doua persoane pentru o saptamana si i-ar face mare placere sa il insotesc. Evident ca i-am spus ca nu-l cunosc asa de bine incat sa-l onorez cu prezenta mea si in plus colindasem deja Parisul in lung si in lat cu doua veri inainte. Atunci el ma intreaba: "Dar ai merge daca m-ai cunoaste mai bine, nu?" Evident ca as merge daca ne-am cunoaste mai bine si daca nu m-as simti in vreun pericol. Sincer ma cam enervase abordarea lui. Imi venea sa-i zic sa ma lase dracului in pace. Si apoi ce credeti ca-mi raspunde oare? Ca totul a fost o farsa si ca a vrut sa vada daca sunt pitipoanca si daca m-ar fi tentat sa merg. Ca avand in vedere ca sunt tentata de Paris, inseamna ca sunt o mare pitipoanca. Prietene iti mai repet inca o data (desi nu suntem niciun fel de prieteni, amici,etc) ca am vazut jumate' din Europa deja cu mama si daca ai avut senzatia ca ti-ai demonstrat ceva te inseli. In plus daca as fi spus da, desi nu am spus, nu mergeam pe banii nimanui, ci ai mei daca aveam nevoie. Asa ca rusinica si multa inspiratie in continuare!!!

Mocirla cu rahat


Basescu se cam agita in ultima vreme. Il simt ca a inceput sa nu mai aiba somn pana in noiembrie si o sa treaca pe somnifere si calmante in curand. Aceste discursuri citite de pe hartie, redactate de Turcan cu o ora inainte, nu fac decat sa starneasca controverse, de pe urma carora fiecare sa se aleaga cu ceva. Geoana isi incepe si el propaganda, Taricelu ca de obicei nu accepta sa stea cu cioculetul inchis si uite asa mai punem de-o manea. Cicalacacichicea cum bine zice Badelu. Vine si FMI-ul in vizita, sa ne dea bani sa nu se sterga Romanica de pe harta si sa punem la buzunarul bugetului domnule banii pentru salarii si alte aventuri intelectuale sau investitii nefalimentare. Cert e ca suntem in pom de tot. Ce motiv clar va avea FMI-ul ca sa ne dea bani e greu de anticipat, in conditiile in care economia noastra a murit si cu asta basta. Si nu cred ca suntem in stare sa ne scoatem singuri din mocirla cu rahat. Cand vor da bancile drumul la bani, cand celelalte state europene vor iesi din colapsul general, atunci e posibil sa ne luam si noi dupa ei. Atata timp cat in Romanica nu exista genii castigatoare de premii Nobel in economie care sa fie mana dreapta a Ministrului de Economie sau de ce nu a presedintelui, sau nu neaparat genii, dar indivizi care sa nu scuipe din gura cand vorbesc, ma tem ca n-o sa se deranjeze altii sa vina sa ne scoata din criza.

duminică, martie 08, 2009

Tursunov iese invingator


Nu era imposibil sa castigam meciul de astazi care s-a incheiat cu scorul 6-4, 7-5, 3-6, 4-6, 2-6. De altfel, Victor a avut ocazia si in setul 3 si in setul 4 sa se apropie de victorie. Asadar Rusia se califica si merge mai departe. Pacat ca nu am reusit sa obtinem performanta de a-i bate pe rusi. O miscare tactica foarte bine aleasa de antrenorul rus de a-l desemna pe Tursunov sa joace in locul lui Safin, care de ieri parea scos din ritm. Hanescu a facut tot ce-a putut, a jucat bine, dar psihicul rusului nu s-a lasat invins. Macar nu ne-am facut de ras in Cupa Davis de anul acesta, desi conditiile de joc nu au fost senzationale. E specific noua, sa pierdem cu sanse clare de joc, datorita delasarii si a neatentiei. Tursunov alearga ca un spiridus pe teren, ceea ce pentru Victor este mai greu datorii inaltimii. E adevarat insa ca are si lovituri spectaculoase. Mai sunt multi ani de acum incolo pana cand Romania va avea o echipa compacta cu jucatori buni pe care sa ne putem baza.