marți, noiembrie 16, 2010

Despre destin


E tarziu in noapte cand scriu randurile astea si ma gandesc cat de frumoasa poate fi viata daca stim cum s-o traim si daca descoperim ce ne place sa facem cu adevarat; daca avem o cauza careia sa ne daruim in totalitate, care sa ne aduca satisfactii si care sa ne faca sa evoluam in fiecare moment. Sa invatam ceva nou in fiecare clipa. E cea mai frumoasa experienta la care putem sa asistam cu proprii nostri ochi, la care participam in totalitate si unde totul depinde numai de noi. Viata. Nu e nici scurta, nici lunga. Daca am trai vesnic, am innebuni, asa cum multi zei si-au blestemat existenta de plictiseala. Dar e omeneste sa ne dorim ce nu putem avea. Viata vesnica...Si totusi intr-un fel sau altul viata noastra este vesnica, desi nu putem fi constienti de acest lucru. Cred ca marea provocare pe care ne-o ofera minunata noastra existenta pe aceasta planeta e sa ne descoperim pe noi insine. Iar ca sa ne descoperim pe noi insine, trebuie sa ne intalnim cu...destinul. Cu destinul te poti intalni la orice colt de drum, fie sa ai o simpla revelatie intr-o dimineata senina, dar de cele mai multe ori, iti este aratata calea ta in viata de catre alti oameni, care nu sunt acolo degeaba. Cand spun alti oameni ii putem include aici si pe parinti, care au aceasta menire in viata, sa ne faca sa ne descoperim. Dar uneori nu reusesc...si ne ramane noua menirea aceasta atat de importanta pentru noi si pentru reusita noastra. Se intampla de asemenea pe parcursul vietii sa fii pur si simplu directionat si sa scoti la iveala lucruri din tine prin intermediul celorlati. Toate se intampla cu un scop si nimic nu e intamplator. Oamenii se ajuta intre ei, uneori chiar fara sa-si dea seama. Din acest motiv sunt si atat de importante relatiile sociale. Suntem pana la urma niste animale sociale, asa cum bine spunea Aristotel. Ce vreau sa spun in aceste randuri? Ca putem fi fericiti si avem toate motivele sa fim fericiti daca ne descoperim cauza pe pamant. Indiferent care e acea cauza. Am vazut multi oameni nefericiti si tristi la viata mea. Am cunoscut sute, poate chiar mii de oameni carora le-am aflat povestile. Si am fost curioasa sa vad ce i-a facut sa-si piarda zambetul, pe aceia care se simteau pierduti. E simplu. Nu erau pe calea cea buna. Erau insetati de bani, de putere si uitaseara cine sunt cu adevarat. Multi aveau toti ce-si doreau pe lume si totusi nu erau fericiti. De ce? Erau niste marionete ale proprilor necesitati..Oare tu esti pe drumul cel bun? Ti-ai descoperit adevarata cale? Daca nu ti-ai descoperit-o inca, nu renunta sa ti-o cauti si urmeaza-ti calea indiferent de varsta..

2 comentarii:

  1. he he... adu-ti aminte de melcul lui freud

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu ce e cu melcul lui freud..stiu doar ca Dali a avut un concept cu melcul.

    RăspundețiȘtergere