Pregatirile necesare. Prima zi.

Notite din prima zi a calatoriei: E 10 septembrie 2010, ziua plecarii noastre in lume. Afara ploua usor. Ma gandesc cu usoara teama la ce ne asteapta. Nu sunt nerabdatoare deloc. Poate ar trebui sa fiu, dar nu sunt. Am dormit bine azi-noapte, am fost linistita. De obicei cand plec in vacanta cu o noapte inainte nu pot dormi. Dar acum totul va fi altfel. Trebuie sa fie altfel. Chiar daca nu plec singura, ma simt singura. E calatoria mea. Mi-am facut-o mie cadou ca sa ma descopar prin intermediul celorlalti si a situatiilor prin care voi trece. Plec in cautarea libertatii, simt nevoia sa ma rup de ordine, de sistemul in care am trait pana acum, de timp, de familie, de tot. Mi-e foarte usor. Nu-mi va fi dor de nimeni. Stiu asta. Iau o scurta pauza sau poate nu ma voi mai intoarce niciodata. Nu pot sa stiu ce se va intampla. Poate in aceasta calatorie ma voi intalni cu destinul, care imi va vorbi si imi va arata o noua cale de urmat, poate cea potrivita.
Cu putin timp inainte mi-am facut bagajul. Mi-a fost foarte greu sa aleg lucrurile care imi sunt cu adevarat necesare pentru un drum asa lung. A trebuit sa iau in calcul si varianta ca poate nu ma mai intorc in Bucuresti. Am pus mai multe haine in rucsac. Acum rucsacul cantareste vreo 12 kg si e incredibil de mare. Il tot port prin casa in ideea ca trebuie sa ma obisnuiesc cu el in spate. Il redeschid, mai scot din haine. Pana la urma hainele nu sunt importante. Am nevoie doar de strictul necesar. Poate va trebui sa-l car in spate de dimineata pana seara. Am terminat de facut bagajul.
Ma gandesc la cat de rapid si de spontan mi-a venit ideea plecarii. In urma cu doua saptamani imi planificasem sa dau o fuga pana la Paris cu scopul sa ma plimb putin prin orasul a carei atmosfera familiara ma face sa ma simt aproape ca acasa, sa cunosc oameni noi, sa-mi exersez franceza, sa-mi mai cumpar cate ceva, sa simt aerul orasului, sa incerc sa-mi gasesc ceva de munca pe-acolo si daca nu gasesc nimic, mai ales ca Franta e sub haosul grevelor, sa ma intorc acasa. Dar pana sa-mi cumpar biletul de avion, mi-a iesit in cale cineva...
La o mica petrecere la care fusesem invitata, m-am reintalnit intamplator cu un fost coleg de generala, pe care l-am recunoscut din prima clipa si cu care am legat foarte usor conversatie. Vlad, asta e numele lui, e student la Geografie si Turism, ultimul an. Am descoperit rapid ca singurul lucru pe care il avem in comun e ca ne place sa calatorim. Ca suntem turbati dupa calatorii, mai precis. Mi-a povestit cat de multe tari vazuse din Europa, cheltuind foarte putini bani, mergand cu trenul si luandu-si mancare de-acasa. Mi-a placut mult ideea. I-am spus ca aveam de gand sa ma tirez pentru o scurta perioada de timp la Paris..I-am spus motivele si intentiile mele. Dar tot eu i-am pus intrebarea: "Ce-ar fi sa plecam impreuna la drum, sa stabilim impreuna un traseu si sa ne caram cat mai repede?" La care el fara niciun dubiu, bucurandu-se ca m-a intalnit, mi-a raspuns cat de poate de simplu: "Hai". Surprinzator e ca sta la doua blocuri distanta de mine, desi nu ne-am intalnit niciodata. Am facut schimb de numere de telefon, iar a doua zi urma sa ne intalnim, sa iau o harta si sa trasam itinerariul. Zis si facut. N-a fost greu deloc sa alegem cea mai potrivita varianta. A trebuit sa tinem cont de clima, sa nu ne ploua foarte tare, sa nu fie frig si sa nu ne trebuiasca viza pentru ca mie pasaportul imi expirase de 1 luna si nu mai avea rost sa pierdem timpul ca sa mi-l prelungesc. Asadar am ales urmatoarele taripe care sa le vizitam: Serbia, Croatia, Slovenia, Italia, Elvetia, Franta, Spania si Portugalia. Destinatia finala trebuia sa fie Lisabona, de unde urma sa ne ducem catre Paris. Am stabilit de asemenea de la inceput ca vom lua trenul pana la Belgrad, iar apoi vom face autostopul ca sa nu cheltuim prea multi bani pe transport. De ce sa luam trenul pana la Belgrad? Pentru ca autostopul nu merge in Romania, pentru ca romanii nu inteleg ideea autostopului (ca e transport moca doar de dragul de a ajuta si de a cunoaste oameni noi:) si te poti trezi cand ajungi la destinatie ca datorezi cuiva ceva. Foarte multi ne prevenisera inainte. Mai ales strainii. Asadar in cateva zile am fost gata de plecare...
Nu cred deloc in coincidente. Deloc. Asa trebuia sa se intample. O intalnire care s-a petrecut rapid si care a adus cu sine multe planuri. Frumos..Eram entuziasmata..Si mama s-a bucurat cand i-am spus ce nebunie am pus la cale..M-a incurajat sa plec. Ii multumesc pentru asta. Am cea mai minunata mama din lume. Mi-a spus doar atat: "Lasa fitele, fii mai toleranta cu cei din jur, hai curaj si du-te sa vezi lumea cu bani putini." De 7 ani incoace devenise regula sa plecam undeva in Europa impreuna in fiecare vara. Anul acesta am incalcat regula, dar nu s-a suparat. Dar nu asta conteaza acum.
Asadar am avut cateva zile la dispozitie ca sa fac mici cumparaturi pentru drum, sa cumpar cateva conserve si salamuri care sa tina ceva mai mult. Mi-am pus bani pe card, am schimbat lei in euro si gata. Ziua plecarii. Asteptam trenul de ora 21:00 care pleaca catre Belgrad.