Bine v-am gasit..M-am intors de cateva zile din fabuloasa excursie de care va spusesem ca o pun la cale cu un prieten. A fost incredibil...Mi e aproape imposibil sa descriu in cuvinte ce am simtit in aceste 40 de zile, 4791 km parcursi prin Europa, din care 3563 i am facut cu autostopul. Teama, frica, emotii, lacrimi, fericire, bucurie, satisfactie...si nu numai.. Am avut parte de situatii spectaculoase, de cantitati fabuloase de inedit, de momente cheie in care am simtit ca descopar in mine o persoana pe care n-o cunosteam inainte. N as fi crezut niciodata ca pot avea atat de mult curaj, poate chiar orb, ca ma pot schimba intr un timp atat de scurt, ca pot fi atat de adaptabila, atat de organizata si atat de hotarata sa continui ce am inceput, chiar si de una singura...Am intalnit oameni extrem de deosebiti, 85% dintre ei fiind intelectuali, arhitecti, arheologi, informaticieni, profesori, sociologi, medici veterinari, pictori, etc...oameni care fie ne-au luat la autostop, fie ne-au primit la ei in casa prin www.couchsurfing.com..oameni minunati care si au impartit cu noi mancarea, cu care stateam ore intregi de vorba, uneori ne prindea si dimineata discutand despre filosofie, cultura, arta, filme, politica..etc., care si-au deschis sufletul in fata noastra ca si cum am fi fost niste membrii din familie, oameni carora le-am aflat povestile de viata, conceptiile si cu asta ne-am imbogatit proprile minti si suflete...Cred ca n-as putea sa traiesc fara oameni si fara povestile lor...
Din pacate n am reusit sa ajung pana la Lisabona, din motive pe care o sa le aflati in curand..Nu pentru ca n am mai fi avut bani sau timp..Probabil ca foarte multi o sa ramana masca in momentul in care o sa afle cat de putini bani am cheltuit..Doar 250 de euro, din care 80 s au dus pe chestii inutile, de care m-as fi putut lipsi, dar n am avut motiv sa nu-mi indeplinesc micile pofte...Stiu, e greu de crezut, dar asta e adevarul..N-am mancat in restaurante, pentru ca nu era cazul, ne-am luat mancare numai din supermarketuri sau am mancat pe la familiile la care am stat.. sau ne-am catarat in pomi dupa mere, fie am jumulit vite de vie pe unde gaseam...A fost vorba despre lupta pentru supravietuire.. Mi s-a parut deosebit de interesant sa ma supun acestui test pe pielea mea, sa vad cum ma pot descurca cu bani putini, intr o lume straina, unde nu cunosc pe nimeni, dar unde oamenii sunt deosebit de dispusi sa te ajute daca au cu ce..Evident aveam mai multi bani daca mi-ar fi trebuit...insa revenind la lume straina, ma tem ca in Romania nimeni nu te-ar intreba pe strada cand stai cu muntii de bagaje langa tine si te odihnesti, daca ai nevoie de ajutor si daca ai unde sa dormi in noaptea respectiva...Asta e Elvetia, dar nu numai acolo oamenii depasesc pragul mediu al amabilitatii...Vom mai vorbi despre asta pe parcursul relatarii povestirii mele...
Calatoria asta m-a imbogatit spiritual, m-a schimbat, desi lucrurile au fost cat se poate de simple, naturale si au trebuit doar sa fie descoperite...Povestirea de-abia incepe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu